Decizie nr. 1.112 din 8 septembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Symetria Iaşi 2007" - S.R.L. în Dosarul nr. 118/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 8 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 118/59/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Symetria Iaşi 2007" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. 27 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, reglementând răspunderea solidară a altor persoane juridice alături de debitor, contravin dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, deoarece instituie o procedură de recuperare a impozitelor şi taxelor ce nu pot fi încasate de la debitori, prin care se încalcă dreptul la o activitate economică şi la libera iniţiativă a persoanelor ce deţin calitatea de asociaţi ai societăţii falimentare. Instituirea răspunderii solidare are menirea să inducă starea de insolvenţă asupra unităţilor responsabile solidar, creând premisele monopolurilor de piaţă, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 135 din Constituţie. Prevederile criticate încalcă şi dispoziţiile art. 44 şi 136 din Constituţie, întrucât atrag răspunderea solidară a asociaţilor pentru debite pe care nu le-au cauzat şi fără să se fi stabilit culpa acestora. Textul criticat încalcă şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât restrângerea exerciţiului dreptului la proprietate privată nu este legitimată de existenţa condiţiilor obiective care să justifice această măsură legală, precum şi principiul proporţionalităţii prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

Până la data redactării raportului Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere comunicate de Guvern şi Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Prin încheierea de sesizare, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, însă atât din considerentele menţionatei încheieri, cât şi din cererea formulată în motivarea excepţiei, rezultă că autorul excepţiei critică doar dispoziţiile art. 27 alin. (2) din ordonanţă. Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:

–Art. 27 alin. (2): "(2) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a)dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

b)are raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care, în proporţie de cel puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;

c)are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului."

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 44 şi 136 alin. (1) şi (5) referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau ale unor libertăţi şi art. 135 referitoare la economia României, precum şi la principiul proporţionalităţii prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare. Dispoziţiile criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia sa nr. 325 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008, Curtea Constituţională a statuat că prevederile criticate "instituie răspunderea solidară a persoanei juridice cu debitorul declarat insolvabil sau declarat insolvent, dacă această persoană controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă mai este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile enumerate la lit. a)-c) ale textului criticat. Aşadar, această răspundere solidară a persoanei juridice cu debitorul său nu are loc în orice condiţii, ci trebuie să fie îndeplinite cerinţele restrictive prevăzute de textul de lege atacat, cerinţe fireşti având în vedere relaţiile contractuale dintre persoana juridică ce va răspunde solidar alături de debitorul său.

Totodată, Curtea constată că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, dreptul de proprietate este garantat, însă conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de lege. Aşadar, nu se poate reţine că textul de lege criticat încalcă prevederile referitoare la proprietate din Constituţie şi din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 45 din Legea fundamentală referitoare la libertatea economică, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată, deoarece faptul că se instituie răspunderea solidară a unei persoane juridice alături de debitorul insolvent sau insolvabil, în anumite condiţii restrictive care au în vedere relaţiile juridice strânse între acestea, nu echivalează cu o restrângere a liberei iniţiative. În acest sens, accesul liber al persoanelor la o activitate economică şi liberă iniţiativă este garantat, «în condiţiile legii».

În final, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât nu a constatat existenţa vreunui drept sau a vreunei libertăţi care să fi fost restrânse prin dispoziţiile de lege criticate."

Considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să impună schimbarea jurisprudenţei.

Este neîntemeiată şi critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 135 din Constituţie, ce consfinţesc natura economiei româneşti ca fiind o economie de piaţă ce se bazează pe libera iniţiativă şi libera concurenţă şi stabilesc obligaţiile statului în domeniul economiei. Or, pentru a asigura caracterul economiei de piaţă, statul are obligaţia ca, prin autorităţile publice competente, să ia toate măsurile necesare pentru revigorarea economiei, cum ar fi şi măsura eliminării din viaţa economică a operatorilor economici neviabili. Una dintre măsuri este legislaţia în domeniul falimentului şi al reorganizării judiciare a persoanelor juridice, precum şi al răspunderii pentru plata obligaţiilor restante ale debitorului declarat insolvabil. În ipoteza în care, în cadrul politicii fiscale, legiuitorul ar stabili că persoanele juridice legate prin relaţii contractuale de insolvent nu răspund solidar ar însemna să le exonereze de răspundere juridică şi să renunţe la colectarea venitului bugetar datorat. Or, aceasta ar avea semnificaţia unei subvenţii indirecte sau a unui ajutor de stat, care nu se pot acorda decât în condiţiile art. 87 din Tratatul Comunităţii Europene.

Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Symetria Iaşi 2007" - S.R.L. în Dosarul nr. 118/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,

Claudia Miu