Decizie nr. 570 din 29 aprilie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, excepţie ridicată de municipiul Vulcan, prin primarul Gheorghe Ile, în Dosarul nr. 7.580/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 aprilie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 29 aprilie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.580/97/2008, Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice. Excepţia a fost ridicată de municipiul Vulcan, prin primarul Gheorghe Ile, cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 90/2003, care prevăd obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale care deţin în proprietate spaţii destinate sediilor partidelor politice de a le vinde acestora, la solicitare, îl lipsesc pe proprietar, respectiv unitatea administrativ-teritorială, de dreptul de dispoziţie, atribut esenţial al dreptului de proprietate. Pornind de la principiul egalităţii de tratament între diversele categorii de proprietari, principiu consacrat de art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, arată că se creează un tratament diferenţiat între autorităţile administrativ-teritoriale şi alte categorii de proprietari care pot dispune liber de proprietatea lor, în limitele prevăzute de lege. De asemenea, susţine că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 încalcă prevederile art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie prin faptul că obligă proprietarul să vândă la un preţ impus de legiuitor, şi anume la valoarea de inventar care poate fi derizorie, fără a se accepta cel puţin posibilitatea reevaluării.

Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul, raportându-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 871/2007 şi Decizia nr. 870/2007, prin care au fost soluţionate aspecte similare celor din speţa de faţă, consideră ca fiind întemeiate criticile de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, sens în care invocă Decizia nr. 870/2007 a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul de vedere solicitat.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003, cu completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 3 alin. (2): "În acest scop autorităţile administraţiei publice locale care deţin în proprietate aceste spaţii le vor vinde partidelor politice la solicitarea acestora.";

–Art. 4 alin. (1) teza întâi: "Partidele politice pot cumpăra în fiecare unitate administrativ-teritorială un singur spaţiu, destinat sediului acestora, la valoarea de inventar a acestuia. [...]"

Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6) referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 120 alin. (1) care consacră principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea nr. 90/2003 reglementează, în ansamblul său, condiţiile în care partidele politice pot închiria ori cumpăra sediile în care îşi desfăşoară activitatea de la unităţile administrativ-teritoriale în care se află acestea. În acest context, textele de lege criticate instituie obligaţia pentru unităţile administrativ-teritoriale de a înstrăina aceste imobile la solicitarea partidelor politice, la preţul de inventar.

Curtea observă că o situaţie asemănătoare a mai fost supusă analizei Curţii Constituţionale şi cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical. Astfel, prin Decizia nr. 870/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007, Curtea a reţinut că "prin înlăturarea posibilităţii autorităţilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate". Ca urmare, Curtea a apreciat că a fost adusă o atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) şi (3), precum şi dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea apreciază că, pentru identitate de raţiuni, cele reţinute în decizia mai sus amintită sunt valabile şi în prezenta speţă, cu atât mai mult cu cât art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 90/2003 fixează preţul de vânzare al imobilelor la valoarea de inventar a acestora, care este inferior preţului de piaţă, fără a da posibilitatea unităţilor administrativ-teritoriale de a le înstrăina la un preţ ce ar depăşi această valoare.

Observând că soluţia legislativă neconstituţională îşi extinde incidenţa şi asupra cuprinsului dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 90/2003, care prevede că "partidele politice pot cumpăra în municipiul Bucureşti un spaţiu pentru organizaţia municipiului Bucureşti şi câte un spaţiu pentru organizaţiile fiecărui sector al municipiului Bucureşti, destinat sediilor acestor organizaţii, la valoarea de inventar a acestora. Spaţiul care urmează a fi astfel cumpărat trebuie să fi fost deţinut cu chirie cel puţin 3 luni anterior intrării în vigoare a prezentei legi de către partidul politic respectiv", Curtea, în temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, urmează să se pronunţe şi asupra acestor dispoziţii de lege, constatând că sunt neconstituţionale, pentru considerentele mai sus arătate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, excepţie ridicată de municipiul Vulcan, prin primarul Gheorghe Ile, în Dosarul nr. 7.580/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 aprilie 2010.

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

În temeiul dispoziţiilor art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 1 din Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 8 din 8 iunie 2010, semnează

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea