Decizie nr. 866 din 28 noiembrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Victor Cornoiu Jităraşu în Dosarul nr. 14.446/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2006, în prezenţa autorului excepţiei, Victor Cornoiu Jităraşu, şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 28 noiembrie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 14.446/1/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Excepţia a fost ridicată de Victor Cornoiu Jităraşu în cadrul soluţionării unei recurs declarat de acesta împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi a hotărârii Secţiei pentru judecători prin care i s-a respins candidatura pentru funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât condiţia suplimentară introdusă după republicarea Legii nr. 303/2004, şi anume aceea de a fi judecător timp de cel puţin 2 ani anterior depunerii candidaturii pentru funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este o condiţie discriminatorie, deoarece elimină dreptul procurorilor de carieră, în funcţie, de a promova în funcţia de judecător la instanţa supremă, "judecătorii fiind trataţi mai favorabil decât procurorii". Totodată arată că, având în vedere că, la data introducerii acestei condiţii, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie erau în funcţie judecători care au îndeplinit anterior numai funcţia de procuror, discriminarea operează şi în ceea ce îi priveşte pe aceştia, pe de-o parte, şi pe procurorii care, ulterior modificării legii, nu mai au posibilitatea de a deveni judecători la instanţa supremă, pe de altă parte.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu instituie un tratament discriminatoriu în cariera profesională a magistraţilor, ci stabilesc regulile pentru accederea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reguli pe care legiuitorul are dreptul să le instituie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât condiţia ocupării cel puţin în ultimii 2 ani a funcţiei de judecător la tribunale sau curţi de apel se înscrie în regulile pe care legiuitorul este în drept să le fixeze pentru promovarea unui magistrat într-o asemenea funcţie.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin art. 16 din Constituţie, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Ca urmare a republicării acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, art. 51 alin. (1) a devenit art. 52 alin. (1) şi are următorul cuprins: "Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de către Consiliul Superior al Magistraturii, dintre persoanele care au îndeplinit funcţia de judecător în ultimii 2 ani la tribunale sau curţi de apel, au obţinut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar, s-au remarcat în activitatea profesională şi au o vechime în funcţia de judecător sau procuror de cel puţin 12 ani."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt neconstituţionale în măsura şi în sensul celor ce se vor arăta în continuare.

Ministerul Public a fost instituit, prin art. 131 şi 132 din Constituţia României, ca o magistratură componentă a autorităţii judecătoreşti, având rolul de a reprezenta în activitatea judiciară interesele generale ale societăţii şi de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Procurorii au, ca şi judecătorii, statut constituţional de magistraţi, prevăzut expres în art. 133 şi 134 din Legea fundamentală. Astfel, potrivit art. 133 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Consiliului Superior al Magistraturii este compus din două secţii, una din 9 judecători, iar cea de a doua din 5 procurori, aleşi şi unii şi ceilalţi în adunările generale ale magistraţilor.

În acelaşi sens, Curtea Constituţională reţine că procurorii sunt numiţi în funcţie, ca şi judecătorii, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii şi că acelaşi organ al autorităţii judecătoreşti îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor.

În sfârşit, Curtea constată că statutul juridic constituţional al procurorilor este identic cu cel al judecătorilor în ceea ce priveşte incompatibilităţile stabilite în aceiaşi termeni în art. 125 alin. (3) şi, respectiv, art. 132 alin. (2), conform cărora funcţia de procuror, ca şi aceea de judecător, este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

Aplicând principiile constituţionale evocate, legiuitorul a stabilit, prin Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, norme identice sau similare privind incompatibilităţile şi interdicţiile aplicabile funcţiilor de procuror şi de judecător, admiterea în magistratură şi formarea profesională a judecătorilor şi procurorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor, accesul procurorilor la funcţia de judecător şi al judecătorilor la funcţia de procuror, drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor, răspunderea juridică a acestora.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceste dispoziţii nu ţin seama de statutul de magistrat al procurorilor şi încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin tratamentul discriminator ce le este impus acestora la promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, stabilind pentru promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie condiţia de vechime de 12 ani în funcţia de judecător sau procuror, textul de lege analizat adaugă condiţia exercitării în ultimii 2 ani a funcţiei de judecător la tribunale sau la curţile de apel. Această din urmă condiţie are ca efect admisibilitatea promovării numai a magistraţilor judecători şi excluderea posibilităţii promovării magistraţilor procurori.

Discriminarea este cu atât mai evidentă în situaţia unui procuror care solicită să fie promovat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în considerare faptul că mai înainte de a fi numit în funcţia de procuror îndeplinise timp de peste 12 ani funcţia de judecător la tribunale sau la curţile de apel; aplicând prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru singurul motiv că la data cererii solicitantul este procuror şi că, deci, nu a îndeplinit în ultimii 2 ani funcţia de judecător la tribunale sau la curţile de apel.

Aşa cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare. În cauză, se constată că judecătorii şi procurorii se află în aceeaşi situaţie juridică prin statutul lor constituţional similar. În plus, prin condiţia de bază formulată de textul analizat pentru promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - condiţia vechimii de 12 ani în funcţia de judecător sau de procuror -, procurorii şi judecătorii sunt, de asemenea, aşezaţi într-o situaţie juridică identică. Raportată la aceste premise ale egalităţii de tratament juridic, exigenţa îndeplinirii funcţiei de judecător în ultimii 2 ani şi, implicit, şi la data cererii de promovare constituie o rupere nejustificată a echilibrului în sânul celor două categorii de magistraţi sau, cum deja s-a arătat, o discriminare contrară Constituţiei.

Curtea urmează, în consecinţă, să constate că dispoziţia legală analizată este neconstituţională în partea care condiţionează promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de îndeplinirea funcţiei de judecător în ultimii 2 ani.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în partea care condiţionează promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de îndeplinirea funcţiei de judecător în ultimii 2 ani, sunt neconstituţionale, excepţie ridicată de Victor Cornoiu Jităraşu în Dosarul nr. 14.446/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean