Reglementării tehnice

Notă *) Aprobat de Ordinul nr. 2.121, din 6 iunie 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 25 iunie 2013.

Anexă

Ghid privind inspecţia energetică a cazanelor şi a sistemelor de încălzire din clădiri

Indicativ GEx 010 – 2013

CUPRINS

1 Introducere

1.1 Scopul lucrării

1.2 Domeniul de aplicare

2 Procedura generală de inspecţie

2.1 Consideraţii generale

2.2 Inspecţia periodică a cazanelor

2.3 Inspecţia sistemelor de încălzire

2.4 Gradul de complexitate a inspecţiei energetice

2.5 Recomandări

2.6 Raport de inspecţie

3 Procedura de inspecţie a cazanelor

3.1 Identificarea gradului de complexitate a inspecţie

3.2 Identificarea cazanului

3.3 Colectarea documentaţiei

3.4 Inspecţia vizuală a cazanului

3.5 Stadiul de întreţinere a cazanului

3.6 Verificarea funcţionalităţii cazanului

3.7 Sistemul de automatizare al cazanului

3.8 Citirea aparatelor de măsura

3.9 Evaluarea perfomanţei cazanului

3.10 Raportul de inspecţie a cazanului şi recomandări

4 Procedura de inspecţie a sistemelor de încălzire

4.1 Identificarea gradului de complexitate a inspecţie

4.2 Pregătirea inspecţiei energetice a sistemului de încălzire

4.3 Identificarea sistemului de încălzire

4.4 Verificarea funcţionalităţii sistemului de încălzire

4.5 Stadiul de întreţinere a sistemului de încălzire

4.6 Sistemul de automatizare al sistemului de încălzire

4.7 Consumul de combustibil pentru generarea de energie termică

4.8 Sistemul de emisie a căldurii

4.9 Controlul sistemului de emisie a căldurii

4.10 Sistemul de distribuţie a căldurii

4.11 Sistemul de generare a energiei termice

4.12 Verificarea capacităţii sistemului de generare

4.13 Sistemul de preparare a apei calde menajere

4.14 Raportul de inspecţie al sistemului de încălzire şi recomandări

5 Raportul de inspecţie

5.1 Raportul de inspecţie a centralei termice şi a cazanelor

Fişa de inspecţie a cazanelor - FIC

Fişa de inspecţie a sistemului de asigurare - FA Fişa de inspecţie a pompelor - FP

5.2 Raportul de inspecţie a instalaţiei de încălzire

Fişa de inspecţie a sistemului de emisie a căldurii - FIE Fişa de inspecţie a sistemului de distribuţie a căldurii - FID

Fişa de inspecţie a sistemului de alimentare cu căldură - FIG

Fişa de inspecţie a sistemului de alimentare cu apă caldă de consum - FIA

Anexe informative

Anexa A - Inspecţia vizuală a cazanelor şi verificarea setărilor de bază ale cazanelor Anexa B - Analiza gazelor de ardere

Anexa C - Evaluarea consumului de combustibil şi energii auxiliare pentru încălzire şi preparare apă caldă menajeră

Anexa D - Verificarea sistemului de evacuare a gazelor de ardere Anexa E – Verificarea puterii termice a cazanului

Anexa F – Stabilirea eficienţei sezoniere a cazanului

Anexa G – Evaluarea necesarului de căldură al clădirilor pentru inspecţia cazanelor şi a sistemelor de încălzire

Anexa H - Evaluarea amortizării investiţiei făcute pentru înlocuirea cazanului Anexa I - Inspecţia sistemul de distribuţie a căldurii

Anexa J - Inspecţia sistemului de emisie a căldurii

Anexa K - Stratificarea termică în încăperile cu înălţimi mari ale plafonului Anexa L – Inspecţia sistemului de alimentare cu apă caldă menajeră

Anexa M - Lista cu posibile recomandări de sporire a eficienţei energetice a cazanelor şi a sistemelor de încălzire

Bibliografie (documente de referinţă)

1.Introducere

1.1.Scopul lucrării

Ghidul privind inspecţia energetică a cazanelor şi a sistemelor de încălzire din clădiri este elaborat pentru a răspunde cerinţelor Directivei europene 2010/31/UE în ceea ce priveşte inspecţia energetică a cazanelor care utilizează combustibil neregenerabil sau alte tipuri de combustibil şi a sistemelor de încălzire, precum şi cele din Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, cu modificările ulterioare.

În scopul reducerii consumului de energie şi al limitării emisiilor de dioxid de carbon, Legea nr. 372/2005 prevede:

a)inspecţia periodică la intervale de cel mult 5 ani, pentru cazanele care utilizează combustibil neregenerabil sau alte tipuri de combustibil, a căror putere nominală este cuprinsă între 20 şi 100 de KW;

b)inspecţia cel puţin o dată la 2 ani, pentru cazanele cu puterea nominală mai mare de 100 KW; pentru cazanele care utilizează combustibil gazos această perioadă poate fi extinsă la 4 ani;

c)inspecţia sistemelor de încălzire echipate cu cazane cu puterea nominală mai mare de 20 KW şi o vechime mai mare de 15 ani;

Conform Directivei 2010/31/UE: „După fiecare inspecţie a unui sistem de încălzire (..) se elaboreaza un raport de inspecţie. Fiecare raport de inspecţie cuprinde rezultatul inspecţiei energetice desfăşurate în conformitate cu art. 14 (8) şi include recomandări pentru îmbunătăţirea performanţei energetice a sistemului inspectat.”..... ”Raportul de inspecţie este înmânat proprietarului sau locatarului clădirii. ”

Prezentul Ghid de inspecţie, respectă aceste indicaţii şi cuprinde proceduri de inspecţie, proceduri de măsurare, date de calcul, valori de referinţă, recomandări pentru creşterea eficienţei energetice a cazanelor şi a sistemelor de încălzire precum şi documentele care compun raportul de inspecţie.

Ghidul de inspecţie elaborat se extinde şi la inspecţia centralei termice pe ansamblu, întrucât performanţa energetică a furnizării energiei termice implică întreg ansamblul de echipamente din centrala termică.

1.2 Domeniu de aplicare

Ghidul privind inspecţia energetică a cazanelor şi a sistemelor de încălzire din clădiri, este elaborat pe baza standardului european EN ISO 15378 şi a reglementărilor naţionale privind exploatarea şi întreţinerea cazanelor şi a sistemelor de încălzire.

Ghidul se aplică centralelor termice şi sistemelor de încălzire din clădiri care utilizează ca agent termic apa caldă.

Ghidul precizează proceduri de inspecţie energetică, metodologii de calcul şi măsurare a parametrilor specifici şi indică recomandări privind măsurile de creştere a performanţei energetice şi scădere a consumului de energie şi a emisiilor de CO2 la nivelul cazanelor şi a sistemelor de încălzire.

Inspecţia energetică a cazanelor nu înlocuieşte verificarea tehnică la punerea în funcţiune şi verificarea tehnică periodică „în scopul evaluării măsurii în care aparatul satisface cerinţele de funcţionare în condiţii de siguranţă” aşa cum se precizează în reglementarea tehnică PT A1 -2010

„Aparate de încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos cu puteri nominale  400 kW” elaborată de ISCIR.

Procedurile de bază referitoare la inspecţia energetică a centralelor termice, a cazanelor şi a sistemelor de încălzire sunt descrise în capitole separate.

Ghidul de inspecţie face referiri la următoarele categorii de cazane:

a)din punct de vedere al utilizării:

–cazane pentru încălzire;

–cazane pentru prepararea apei calde menajere;

–cazane pentru încălzire, prepararea apă caldă de consum şi climatizare ;

b)din punct de vedere al combustibilului folosit:

–cazane cu combustibil gazos;

–cazane cu combustibil lichid;

–cazane cu combustibil solid;

Procedurile prezentate în ghidul de inspecţie a cazanelor şi a sistemelor de încălzire se aplică următoarelor componente:

–cazanelor, elementelor componente şi sistemelor de automatizare ale acestora;

–altor sisteme de generare a energiei termice inclusiv celor care utilizează surse regenerabile de energie;

–sistemelor de preparare a apei calde menajere;

–reţelelor de distribuţie a căldurii şi elementelor componente;

–corpurilor de încălzire, inclusiv elementele de control şi reglare ale acestora;

–sistemelor de control şi reglare;

–sistemelor de stocare şi elementelor componente ale acestora;

Ghidul de inspecţie se constitue într-un instrument de lucru concis, sintetic şi unitar care permite efectuarea inspecţiilor cazanelor şi instalaţiilor de încălzire din punct de vedere al performanţei energetice, pe baza unui document tehnic naţional. Ghidul prezintă forma Raportului de inspecţie a centralei termice şi a cazanelor precum şi fişele de inspecţie a echipamentelor din centrala termică. De asemenea, este detaliat Raportul de inspecţie a sistemului de încălzire şi alimentare cu apă caldă de consum.

Pentru a sprijini activitatea experţilor tehnici atestaţi în domeniul performanţei energetice a instalaţiilor din clădiri, Ghidul este însoţit de un număr de Anexe care se referă la detalii privind efectuarea unor măsurări, la indicaţii privind valori de referinţă şi la metode de calcul a valorilor care conduc la concluzii privind funcţionarea cazanelor şi a sistemelor de încălzire. În Anexe, sunt indicate o serie de recomăndari privind creşterea performanţei energetice şi reducerea consumului de combustibil pe care expeţii tehnici atestaţi pot să le propună în raportul de inspecţie, fără a fi exhaustive.

Domeniul de aplicare este cel specificat în Legea 372/2005, aşa cum s-a menţionat la paragraful

1.1.

Ghidul de inspecţie se adesează în primul rand specialiştilor atestaţi care au dreptul să efectueze

astfel de inspecţii energetice pentru instalaţiile termice aferente clădirilor. De asemenea, lucrarea poate fi un document tehnic util şi pentru specialiştii din domeniul instalaţiilor pentru clădiri şi/sau pentru specialiştii autorizaţi care se ocupă de exploatarea şi intreţinerea aparatelor şi echipamentelor termice.

1.3.Terminologie, notaţii

Următoarele expresiile utilizate în cuprinsul prezentei reglementări au următorul înţeles:

a)inspecţie energetică a unui cazan, centrală termică sau instalaţie de încălzire – totalitatea examinărilor vizuale sau tehnice, măsurări şi culegeri de date care se aplică pe baza unei reglementări tehnice în scopul stabilirii performanţelor energetice individuale şi pe ansamblul sistemului şi a măsurilor care trebuie adoptate pentru reducerea pierderilor de energie, scăderea consumului de combustibil fosil şi diminuarea emisiilor de CO2.

b)inspecţie energetică periodică – activitate desfăşurată la intervale de timp, conform legii, pe baza prezentei reglementări tehnice, în scopul creşterii performanţei energetice a cazanelor şi a instalaţiilor de încălzire;

c)expert tehnic atestat – specialistul atestat conform legislaţiei în vigoare care efectuaează inspecţia, din punct de vedere energetic, a cazanelor şi sistemelor de încălzire din clădiri.

Terminologia şi notaţiile utilizate în această reglementare tehnică sunt în concordanţă cu termenii şi definiţiile folosite în normele româneşti din domeniu, respectiv:

 Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare;

 Legea 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, cu modificările şi completările ulterioare;

 Normativul pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală;

 Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor;

Terminologia corespunde de asemenea, documentelor tehnice specificate în bibliografia indicată în această reglementare.

2.Procedura generală de inspecţie energetică

2.1 Consideraţii generale

Capitolele principale ale lucrării se referă la descrierea tehnicii de realizare a inspecţiei energetice a centralelor termice care furnizează agent termic apă caldă, a cazanelor şi a echipamentelor din centrala termică precum şi a sistemelor de încălzire din clădiri.

Scopul acestei părţi introductive este acela de a prezenta baza ştiinţifică şi reglementările care susţin forma sintetică de colectare şi prezentare a rezultatelor în Raportul de inspecţie privind centrala termică şi cazanele şi în Raportul de inspecţie privind instalaţia de încălzire şi alimentare cu apă caldă de consum .

Procedurile de măsurare şi metodologiile de calcul corespunzătoare inspecţiei cazanelor şi sistemelor de încălzire din clădiri se găsesc detaliate în Anexele informative ale lucrării.

2.2 Inspecţia energetică a cazanelor

Metodele şi procedurile de inspecţie energetică a cazanelor vizează:

–verificarea modului în care cazanul este setat, exploatat şi întreţinut, în ceea ce priveşte eficienţa energetică;

–stabilirea performanţei energetice actuală a cazanului;

–recomandări cu privire la posibile îmbunătăţiri ale performanţei energetice a cazanului, în cazul în care este necesar.

2.3 Inspecţia energetică a sistemelor de încălzire

Metodele şi procedurile de inspecţie a sistemelor de încălzire se referă la:

–verificarea modului în care sistemul de încălzire este setat, exploatat şi întreţinut, in ceea ce priveste eficienţa energetică;

–stabilirea performanţei energetice actuală a sistemului de încălzire;

–recomandări cu privire la posibile îmbunătăţiri ale performanţei energetice a sistemului de încălzire, în cazul în care este necesar;

2.4 Gradul de complexitate a inspecţiei

Gradul de complexitate a inspecţiei energetice a cazanelor şi a sistemelor de încălzire se stabilesc în conformitate cu unul sau mai mulţi din următorii parametrii:

–tipul combustibilului utilizat;

–puterea nominală de intrare sau de ieşire a cazanului;

–tipul cazanului;

–suprafaţa sau volumul încălzit;

–tipul sistemului de distribuţie a căldurii;

–tipul echipamentelor (corpurilor) interioare de incalzire;

–alte proprietăţi relevante;

Raportul de inspecţie şi Fişele de inspecţie a echipamentelor sunt prezentate sub o formă unică. Complexitatea diferită a inspecţiei este semnalată prin neglijarea anumitor categorii de informaţii în cadrul formularului. Ca urmare nu vor mai fi necesare anumite tipuri de măsurări şi anumite etape ale inspecţiei pentru echipamentele specificate.

2.5 Recomandări

În capitolul 4.11.2 sunt specificate criteriile generale privind recomandările ce trebuie făcute în urma inspecţiei cazanului, atunci când este necesar.

În capitolul 4.14.2 sunt precizate criteriile generale privind recomandările ce trebuie făcute în urma inspecţiei sistemului de încălzire, atunci când este necesar.

2.6 Raportul de inspecţie

În urma inspecţiei energetice a centralei termice, a cazanelelor şi a sistemelor de încălzire, rezultatele se consemnează într-un raport de inspecţie pentru a putea fi prezentate spre însuşire beneficiarilor şi responsabililor pentru operarea şi întreţinerea echipamentelor din centrala termică sau a sistemelor de încălzire.

Raportul trebuie să includă:

 identificarea cazanului, echipamentelor sau sistemului de încălzire;

 identificarea gradului de complexitate a inspecţiei energetice;

 descrierea oricărei activităţi (de ex. de ajustare, de setare) care a fost efectuată în timpul inspecţiei energetice;

 valorile înregistrate şi/sau măsurate în conformitate cu cerinţele fişei de inspecţie;

 sursa datelor înregistrate;

 valori de referinţă, în conformitate cu cerinţele fişei de inspecţie;

 recomandări, atunci când este necesar;

În cadrul raportului, trebuie indicate valorile de referinţă, comparativ cu valorilor efective corespunzătoare.

Raportul de inspecţie este însoţit de următoarele documente:

–fişa de inspecţie ale echipamentelor sau a subsistemelor din instalaţia de încălzire;

–lista cu documente informative utilizate;

–informaţii privind calitatea întreţinerii şi exploatării;

–informaţii privind avarii sau defecţiuni,

–lista aparatelor de măsură utilizate şi clasa de precizie

a)ale cazanului şi/sau ale sistemului de încălzire

b)ale expertului tehnic atestat

Raportul de inspecţie, rezultatele şi documentaţia trebuie arhivate şi păstrate disponibile ca referinţă pentru inspecţiile următoare, atât de către expertul tehnic atestat cât şi de către beneficiar.

Expertul tehnic atestat va întocmi şi va păstra un “Registru de evidenţă al inspecţiilor privind performanţa energetică”.

Valorile care reprezintă performanţa energetică a cazanelor şi a sistemelor de încălzire rezultate în urma inspecţiei energetice pot fi utilizate în calculele privind certificarea şi auditul energetic al clădirilor.

3.Procedura de inspecţie a cazanelor

3.1 Identificarea gradului de complexitate a inspecţie

Raportul de inspecţie a centralei termice şi a cazanelor este întocmit pe baza indicaţiilor din standardul SR EN 15378 privind clasele de inspecţie şi a procedurile obligatorii care trebuie aplicate la exploatarea cazanelor de diferite capacităţi prevăzute în Normativul I 13. Astfel, în fişa de inspecţie tehnică a cazanelor sunt anumite proceduri care nu sunt obligatorii pentru anumite categorii de cazane, astfel încât în funcţie de criteriile stabilite la paragraful 2.4, gradul de complexitate a inspecţiei energetice a cazanelor va fi diferit.

3.2 Identificarea cazanului

Informaţiile referitoare la utilizator, clădire şi identificarea cazanului se vor înregistra aşa cum se specifică în fişa de inspecţie a cazanelor FIC.

Se precizează în raport sursa informaţiilor înregistrate.

3.3 Procurarea documentaţiei

Se procură şi se identifică documentele disponibile relevante care pot fi utile în cadrul inspecţiei energetice, ca de exemplu: instrucţiuni de punere în funcţiune a cazanului sau a sistemului de încălzire, rapoarte de inspecţie anterioare, rapoarte de întreţinere, facturi de combustibil, informaţii referitoare la exploatare, documentaţia de proiectare, etc.

Dacă cazanul are “Livretul aparatului” şi inspecţia periodică efectuată de către RVT(personal tehnic de specialitate, responsabil cu verificarea tehnică) conform reglementării tehnice PT A1 – 2010 emise de ISCIR , în perioada de valabilitate, pot fi preluate datele de identificare a aparatului şi informaţii privind verificările efectuate din Anexa 3 la acest document.

Dacă cazanul, centrala termică sau instalaţia de încălzire beneficiază de un contract de service şi întreţinere, pot fi utilizate datele din rapoartele periodice de mentenanţă, dar nu mai vechi de un an.

3.4 Inspecţia vizuală a cazanului

Se verifică prin inspecţie vizuală:

–dacă există scurgeri de combustibil, de gaze de ardere (cu oglinda) sau de agent termic în încăperea în care este instalat cazanul;

–dacă izolaţia cazanului este deteriorată;

–dacă există funingine sau alt tip de murdărie în arzător, camera de ardere sau pe drumurile convective ale cazanului;

–orice elemente care se pot constata vizual şi care afectează performanţa energetică a cazanului Se consemnează în raport toate probleme constatate de acest gen.

3.5 Starea de intreţinere a cazanului

Se verifică dacă întreţinerea cazanului a fost făcută cu regularitate şi în mod corespunzător de personal calificat.

Se fac referiri la:

 instrucţiunile proiectantului sistemului;

 instrucţiunile producătorului cazanului;

 reglementări privind întreţinerea cazanelor;

3.6 Verificarea funcţionalităţii cazanului

Se verifică capacitatea cazanului de a satisface cerinţele funcţionale declarate de producător şi pe cele prevăzute prin proiect (încălzire, producerea apei calde menajere,etc.).

Se precizează în raport orice avarie în funcţionare şi se înregistrează orice informaţie relevantă din partea utilizatorului şi a personalului de exploatare sau întreţinere.

3.7 Sistemul de automatizare al cazanului, senzori şi elemente indicatoare.

Se verifică şi se oferă recomandări referitoare la:

–locaţia (externă, internă sau altele);

–funcţia;

–setările

sistemului de automatizare, senzorilor şi elementelor indicatoare ale cazanului, care sunt relevante pentru performanţa energetică.

3.8 Citirea aparatelor de măsură

Pentru evaluarea performanţelor energetice ale cazanelor sunt necesare valori măsurate sau înregistrate de aparate şi echipamente care sunt montate pe cazan sau în instalaţii sau aparţin expertului tehnic atestat.

3.8.1 Aparate de măsură existente

Se citesc înregistrările aparatelor de măsură şi a contoarelor disponibile, după cum urmează:

 contorul de combustibil: se notează dacă acelaşi contor înregistrează consumul de combustibil utilizat şi în alte scopuri;

 nivelul de combustibil din rezervorul de stocare;

 timere (inregistratoare timp de funcţionare);

 termometre

 manometre

 apometre ce contorizează consumul de apă rece;

 apometre ce contorizeaza consumul de apă caldă menajeră;

 numărătoare de cicluri de funcţionare

 contoare de energie termică;

 orice aparate auxiliare de măsurare a energiei;

 orice aparate care indică valori ale parametrilor funcţionali ai cazanului

3.8.2 Aparate de măsură suplimentare în dotarea expertului tehnic atestat

În lipsa unui contor de combustibil, se va recomanda instalarea unui aparat simplu (ex.

Înregistrator timp de funcţionare) pentru a se putea urmări consumul de combustibil.

3.9 Evaluarea performanţei funcţionale a cazanului

Inspecţia privind performanţa funcţională reală şi setările corecte ale cazanului include:

 verificarea puterii de combustie a cazanului;

 verificarea consumului de combustibil;

 verificarea setărilor de bază ale cazanului şi a randamentului de ardere;

 verificarea pierderilor de căldură ale cazanului (pierderi prin suprafeţe exterioare, pierderi în perioadele de pauză, pierderi prin evacuarea gazelor de ardere,etc.);

 verificarea eficienţei sezoniere a cazanului;

 verificarea setărilor sistemului de automatizare;

 verificarea dimensionării cazanului în raport cu necesarul total de căldură;

Elementele care urmează a fi inspectate şi metodologiile cerute sunt specificate în fişa de inspecţie a cazanului FIC.

Exemple de metodologii legate de analiza gazelor de ardere şi inspecţia setărilor de bază ale cazanului sunt specificate în Anexa B şi Anexa A.

3.10 Raportul de inspecţie al cazanului şi recomandări

3.10.1 Raportul de inspecţie al cazanului

După efectuarea inspecţie cazanului, se întocmeşte un raport de inspecţie care include fişa de inspecţie a cazanului - FIC şi recomandări pentru îmbunătăţirea performanţelor energetice, atunci când este cazul, aşa cum se precizează în capitolul 6.1; precum şi documentele specificate la capitolul 2.6.

3.10.2 Recomandări privind performanţa energetică a cazanului

Orice recomandare cu privire la performanţa energetică a cazanului trebuie să fie elaborată în conformitate cu cerinţele generale şi legată de elementele de inspecţie cerute de raport şi fişa de inspecţie. Recomandările trebuie să se bazeze pe:

 rezultatele inspecţiei energetice;

 comparaţie între valorile reale înregistrate şi cele de referinţă corespunzătoare;

 oferta pieţii privind componente şi echipamente performante.

Recomandările trebuie să respecte următoarele aspecte:

 cerinţe legale aplicabile ;

 informaţiile şi instrucţiunile producătorului;

 valorile medii pentru cazane similare ca tipologie, date în anexe sau tabele (aceste valori de referinţă sunt menite să sprijine identificarea unor posibile probleme ale cazanului);

 specificaţiile tehnice;

 cele mai bune valori posibil de obţinut cu tehnologiile disponibile (BAT).

Recomandările trebuie:

 să ţină cont de eficienţa economică şi fezabilitatea acţiunilor recomandate;

 să cuprindă/sugereze acţiuni imediate (înlocuiri) şi alte acţiuni ce urmează a fi realizate în eventualitatea unor lucrări importante de renovare sau de înlocuire din cauza îmbătrânirii sau deteriorării componentelor;

 să ia în considerare interdependenţele dintre acţiunile sugerate;

 să indice opţiuni disponibile de utilizare a energiilor regenerabile pe baza unui cost optim al investitiei;

 să includă sugestii referitoare la faptul că întreţinerea regulată efectuată de un personal calificat este esenţială pentru o bună performanţă energetică a cazanului;

4.Procedura de inspecţie a sistemelor de încălzire

4.1 Identificarea gradului de complexitate a inspecţie

Înainte de inspecţie, trebuie identificat personalul responsabil de exploatarea şi întreţinerea sistemului de încălzire.

Informaţiile necesare inspecţiei energetice a sistemului de încălzire şi alimentare cu apă caldă de consum împreună cu procedurile obligatorii sunt specificate în Raportul de inspecţie a instalaţiei de încălzire şi alimentare cu apă caldă de consum.

Inspecţia sistemului de încălzire precizează următoarele:

 suprafaţa încălzită;

 sistemul de generare a energie;

 anul de construcţie al clădirii;

 tipul clădirii (rezidenţială/nerezidenţială);

În funcţie de mărimea şi complexitatea instalaţiei de încălzire anumite proceduri sunt neglijate , aşa cum se specifică în Raporul de inspecţie şi în Fişele de inspecţie ale subsistemelor de încălzire.

4.2 Pregătirea inspecţiei energetice a sistemului de încălzire

Pentru efectuarea inspecţiei a sistemului de încălzire, se identifică şi se colectează informaţiile necesare şi documentele disponibile relevante, în funcţie de clasa de inspecţie, ca de exemplu: planurile construcţiei, volumul încălzit, utilizarea actuală a clădirii, documentaţia de proiectare, scheme de principiu, fişe tehnice, instrucţiuni de punere în funcţiune a sistemului de încălzire sau a elementelor componente, operaţiuni de întreţinere, rapoarte de inspecţie anterioare, rapoarte de întreţinere, facturi de combustibil, informaţii referitoare la exploatare, calcul energetic, etc.

4.3 Identificarea sistemului de încălzire

Informaţiile şi documentele necesare pentru identificarea proprietarului şi a sistemului de încălzire sunt colectate şi înregistrate în conformitate cu raportul de inspecţie.

Documentaţia şi informaţiile trebuie să permită identificarea:

 destinaţiei şi utilizării actuale a clădirii;

 destinaţiei şi utilizării actuale a sistemului de încălzire;

 tipului sistemului de încălzire;

 sursa de alimentare cu căldură a sistemului de încălzire

 locaţiei componentelor principale ale sistemului de încălzire;

 echipamentelor şi armăturilor pentru echilibrare hidraulică;

 tipului sistemului de automatizare şi a setărilor acestuia;

 diagramei de funcţionare a sistemului de încălzire;

 oricărui sistem ataşat şi a cerinţelor acestora;

În cazul în care nu este disponibilă o documentaţie satisfăcătoare sau un minim de informaţii cu privire la sistemul de încălzire, trebuie să fie întocmită o astfel de documentaţie în urma inspecţiei energetice.

Prin inspecţie trebuie verificată corespondenţa între documentaţia existentă şi echipamentele instalate. Orice diferenţă trebuie specificată în raport şi documentaţia trebuie corectată.

4.4 Verificarea funcţionalităţii sistemului de încălzire

Se verifică capacitatea sistemului de încălzire de a furniza necesarul de căldură al clădirii şi funcţionarea sistemului în raport cu datele de proiectare.

Se precizează în raport orice abatere de la funcţionarea normală.

4.5 Întreţinerea sistemului de încălzire

Se verifică dacă întreţinerea sistemului de încălzire a fost făcută cu regularitate şi în mod corespunzător de un personal calificat.

Se face referire la:

 instrucţiunile proiectantului sistemului;

 instrucţiunile producătorului aparatelor şi componentelor sistemului;

 calitatea agentului termic;

4.6 Sistemul de automatizare al sistemului de încălzire

Se verifică şi se oferă recomandări referitoare la:

–locaţia (externă, internă sau altele);

–funcţia;

–setările sistemului de automatizare, senzorilor şi indicatorilor sistemului de încălzire, care sunt relevante pentru performanţa energetică.

Se verifică locul de amplasare al unor astfel de senzori pentru a evita posibile interacţiuni negative cu mediul înconjurător, mobilierul, sursele de energie termică şi subsistemele de distribuţie a energiei termice.

4.7 Consumul de combustibil pentru generarea energiei termice

4.7.1 Măsurarea

Consumul de combustibil pentru generarea energiei termice este evaluat în conformitate cu Anexa C. Consumul de combustibil şi de energii auxiliare trebuie determinat separat.

4.7.2 Valori de referinţă

Consumul de combustibil pentru generarea energiei termice trebuie comparat cu următoarele valori de referinţă:

–consumul de combustibil estimat al sistemului de încălzire (valorile energetice declarate dacă sunt disponibile, dacă nu, consumul evaluat pe baza puterii şi randamentului cazanului şi a puterii calorice inferioare a combustibilului);

–valori de referinţă specificate în anexele naţionale.

4.7.3 Recomandări privind consumul de combustibil pentru generarea energiei termice

Recomandările trebuie să cuprindă o comparaţie între consumul real de combustibil pentru generarea de energie termică şi valorile de referinţă.

În cazul în care consumul de combustibil pentru generarea energiei termice înregistrează abateri semnificative de la valorile de referiţă estimate trebuie investigate posibilele cauze şi recomandat un audit energetic.

În capitolul C.4 din Anexa C sunt specificate posibilele cauze ale unor abateri semnificative de la valorile de referinţă.

4.8 Sistemul de emisie a căldurii

Informaţiile referitoare la sistemul de emisie a căldurii sunt colectate şi înregistrate aşa cum se specifică în fişa de inspecţie a sistemului de emisie a căldurii – FIE.

Se verifică şi se indică recomandări referitoare la:

 tipul corpurilor de încălzire şi dacă acestea sunt potrivite pentru tipul şi destinaţia încăperii (pentru stratificarea termică în încăperi cu înălţimea plafonului mare se va consulta Anexa K);

 dimensionarea corpurilor de încălzire;

 amplasarea corpurilor de încălzire;

 izolaţii şi obstacole în jurul corpurilor de încălzire;

 cerinţe de energie auxiliară;

 cerinţe de întreţinere, dacă sunt aplicabile pentru respectivele tipuri de corpuri de încălzire;

 tipul de racordare hidraulică a corpurilor de încălzire la reţeaua de distribuţie;

 tipul echipamentelor utilizate pentru echilibrarea hidraulică.

4.9 Controlul sistemului de emisie a căldurii

Informaţiile referitoare la reglarea sistemului de emisie a căldurii sunt colectate şi înregistrate aşa cum se specifică în fişa de inspecţie FIE.

Se verifică şi se indică recomandări referitoare la:

 tipul reglajului sistemului de emisie a căldurii, capacitatea acestuia de a menţine temperatura interioară şi emisia de căldură în conformitate cu pierderile de căldură ale încăperilor;

 modul de setare a temperaturii zonale şi de control în funcţie de gradul de ocupare al încăperii şi de aporturile gratuite de căldură;

 tipul şi locaţia elementelor de reglaj si control, al senzorilor şi al indicatorilor;

 setările elementelor de reglaj si control;

Informaţii referitoare la procedurile de inspecţie şi recomandări privind creşterea eficienşei sistemului de reglare şi control sunt precizate în Anexa J.

4.10 Sistemul de distribuţie a căldurii

Informaţiile referitoare la sistemul de distribuţie a căldurii sunt colectate şi înregistrate aşa cum se specifică în fişa de inspecţie a sistemului de distribuţie a căldurii – FID.

Se verifică şi se indică recomandări referitoare la:

 tipul reţelei de distribuţie a căldurii din punct de vedere al agentului termic, al numărului de circuite, al modului de racordare la sursa de căldură (directă/indirectă);

 tipul de reglare a presiunii diferenţiale din reţeaua de distribuţie a căldurii în timpul funcţionării normale a sistemului;

 tipul de echilibrare hidraulică a circuitelor de distribuţie a căldurii;

 temperatura circuitelor de distribuţie a căldurii;

 dimensionarea şi setările pompelor de circulaţie;

 compatibilitatea circuitelor de distribuţie a căldurii cu tipul de cazan şi cu consumatorii;

 izolaţia termică a conductelor şi a elementelor componente;

 tipul sistemului de asigurare a instalaţiei(vas de expansiune deschis/închis);

 pierderile de agent termic;

 calitatea agentului termic;

Informaţii referitoare la procedurile de inspecţie şi recomandări sunt precizate în Anexa I.

4.11 Sistemul de generare a energiei termice

4.11.1 Identificarea sistemul de generare a energiei termice

Informaţiile referitoare la sistemul de generare a energiei termice sunt colectate şi înregistrate aşa cum se specifică în fişa de inspecţie a sistemului de alimentare cu căldură - FIG.

4.11.2.Inspecţia cazanelor care alimentează sisteme de încălzire

Pentru fiecare cazan, informaţiile necesare inspecţiei energetice sunt colectate şi înregistrate aşa cum se specifică în fişa FIG şi FIC.

Pentru fiecare cazan, inspecţia privind setările corecte şi performanţa reală a cazanului include:

 verificarea puterii de combustie a cazanului;

 verificarea setărilor de bază ale cazanului şi a randamentului de ardere;

 verificarea pierderilor de căldură ale cazanului;

 verificarea eficienţei sezoniere a cazanului;

 verificarea setărilor sistemului de automatizare, inclusiv timpii de funcţionare şi efectul de inerţie termică;

Elementele care urmează a fi supuse inspecţiei energetice şi metodologiilor necesare în funcţie de clasa de inspecţie sunt specificate în fişa de inspecţie FIC.

4.11.3.Sistemul de stocare

Se verifică şi se indică recomandări referitoare la dimensionarea, izolarea termică şi controlul temperaturii apei calde din rezervoarele de stocare.

4.11.4 Schimbătoarele de căldură ale sistemului de încălzire

Se verifică şi se indică recomandări referitoare la dimensionarea, izolarea termică şi performanţa schimbătoarelor de căldură.

4.11.5 Alte sisteme de generare

Se verifică şi se indică recomandări referitoare la dimensionarea, izolarea termică, performanţa, controlul temperaturii şi setările altor sisteme de generare conectate la sistemul de încălzire, inclusiv al celor care utilizeaza surse regenerabile de energie.

4.11.6 Inspecţia sistemelor de generare

Dacă există mai multe generatoare de căldură (incluzând generatoarele ce nu utilizează arderea de combustibil), se identifică şi se fac recomandări referitoare la:

–metoda de distribuire a sarcinii termice totale a sistemului de încălzire între cazanele disponibile şi alte generatoare de căldură, incluzând împărţirea sarcinii şi modul de optimizare, timpul de funcţionare, conexiunea hidraulică;

–metoda de echilibrare hidraulică a generatoarelor;

–metoda de izolare hidraulică a generatoarelor aflate în stand-by de sistemul de încălzirea;

–setările elementelor de control ale sistemului de generare;

4.12 Verificarea capacităţii sistemului de generare

4.12.1 Generalităţi

Puterea instalată a sub-sistemului de generare trebuie comparată cu puterea termică reală cerută de sistemul de încălzire şi de alte sisteme paralele alimentate, precum sistemul de producere al apei calde menajere.

Verificarea dimensionarii cazanul (sau sub-sistemului de generare) se face in conformitate cu fişa de inspecţie FIC.

4.12.2 Recomandări

Orice inspecţie prin care se constată că supra sau subdimensionarea cazanului afecteaza eficienţa sistemului de încălzire trebuie să precizeze următoarele date:

-tipul cazanului, luând în calcul capacitatea termică, pierderile în stand-by, efectul puterii reale asupra eficienţei;

-tipul de funcţionare automată a arzătorului (tot-nimic, în trepte sau modulant), precizându-se plaja de reglaj (in special puterea minima);

-modul de control şi setările (sincronizarea cu aprinderea cazanului, oprirea arzătorului noaptea, timpul de funcţionare în conformitate cu temperatura exterioara,etc.);

–parametrii de control ai sistemului de generare şi circuitele hidraulice;

4.13 Sistemul de preparare a apei calde menajere

Informaţiile referitoare la sistemul de preparare a apei calde menajere sunt colectate şi înregistrate aşa cum se specifică în fişa de inspecvţie a sistemului de alimentare cu apă caldă de consum - FIA.

Se verifică şi se precizează recomandări referitoare la:

 structura sistemului de preparare a apei calde menajere;

 consumul real de apă caldă menajeră comparat cu cel estimat în faza de proiectare;

 izolarea termică a conductelor de apă caldă menajeră;

 timpul de funcţionare, setările şi controlul sistemului de preparare a apei calde menajere;

 tipul şi dimensiunea generatorului de căldură utilizat pentru producerea apei calde menajere;

 dimensiunea, izolarea termică şi controlul temperaturii rezervorului de stocare;

 dimensiunea, performanţa, izolarea termică şi controlul temperaturii schimbătorului de căldură;

 cerinţe de energie auxiliară (exemplu: pompa de circulaţie);

4.14 Raportul de inspecţie şi recomadările privind sistemul de încălzire şi sistemul de preparare a apei calde menajere

4.14.1 Raportul de inspecţie al sistemului de încălzire

În urma inspecţiei energetice a sistemului de încălzire şi a sistemului de alimentare cu apă caldă de consum, se intocmeşte Raportul de inspecţie împreună cu Fişele de inspecţie ale subsistemelor de încălzire şi alimentare cu apă caldă de consum, precum şi recomăndări pentru creşterea eficienţei energetice a sistemului de încălzire, împreună cu documentele specificate în capitolul 2.6.

4.14.2 Recomandări privind sistemul de încălzire

Recomandările privind sistemul de încălzire trebuie redactate în conformitate cu cerinţele generale şi criteriile specifice legate de elementele de inspecţie cerute de clasa de inspecţie.

Recomandările făcute se vor baza pe rezultatele inspecţiei energetice, incluzând:

 sistemul iniţial proiectat;

 modificările apărute în utilizare, structura şi/sau proprietăţile clădirii şi a sistemului de încălzire;

 disponibilitatea de înlocuire a unor componente ale sistemului cu unele mai performante;

 comparaţia dintre proprietăţile actuale înregistrate, starea, valorile şi referinţele corespunzătoare;

Recomandările trebuie făcute în conformitate cu următoarele criterii:

–cerinţele legale de aplicabilitate;

–valorile medii pentru cazane similare sau sisteme de încălzire, aflate în anexe sau tabele (aceste valori de referinţă sunt menite să sprijine identificarea unor posibile probleme ale cazanului sau ale sistemului de încălzire);

–specificaţiile tehnice;

Recomadările trebuie:

–să ţina cont de eficienţa economică şi fezabilitatea acţiunilor recomandate;

–să cuprindă acţiuni imediate, înlocuiri sau alte acţiuni ce urmează a fi realizate în cazul unor lucrări importante de reabilitare sau de modernizare din cauza îmbătrânirii sau deteriorării componentelor;

–să ia în considerare interacţiunile dintre acţiunile sugerate;

–să indice opţiuni disponibile de utilizare a energiilor regenerabile;

5 Raportul de inspecţie

5.1.Raportul de inspecţie a centralei termice şi a cazanelor Fişa de inspecţie a cazanelor - FIC

Fişa de inspecţie a pompelor – FP

Fişa de inspecţie a sistemului de asigurare - FA

1.Date de identificare beneficiar

–nume proprietar/administrator

–adresa: localitate, stradă, nr

2.Data(intervalul) efectuării inspecţiei energetice

3.Date de identificare a expertului tehnic atestat

–(nume, prenume, număr certificat)

4.Descrierea centralei termice

 Tipul centralei termice (de apartament, de scară, de bloc, de zonă)

 Puterea termică a centralei (kW)

 Tipul agentului termic produs (apă caldă, apă fierbinte)

 Utilizarea agentului termic (încălzire, apă caldă de consum, ambele, climatizare, procese tehnologice)

 Tipul combustibilului utilizat (gaze naturale, GPL, lichid, solid)

 Amplasarea centralei termice (suprateran, semi îngropat, subteran, în clădire)

 Dimensiuni (lungime, lăţime, înălţime, suprafaţă, volumul total, volumul net)

 Structura constructivă (inclusiv accesul în centrală)

 Amplasarea coşului de fum (în clădire, adosat clădirii, independent)

 Suprafaţa vitrată a CT (verificare conform normelor)

 Asigurarea aerului de combustie (grile, canale, preîncălzit, etc.)

5.Existenţa şi consultarea documentaţiei tehnice a centralei termice (proiectul de execuţie, memoriu tehnic, schema funcţionala, etc.)

6.Existenţa şi consultarea documentaţiei de funcţionare şi de exploatare a centralei termice (rapoarte de întreţinere, valori înregistrate, etc.)

7.Date tehnice, termice şi energetice ale cazanelor

 Numărul cazanelor pe tipuri

 Sistemul de funcţionare a cazanelor (continuu, cascadă, iarnă/vară)

 Fişele de inspecţie a cazanelor: FIC 1. FIC n

8.Tipul de repartiţie a agentului termic

a)distribuitor – colector

b)butelie de egalizare a presiunii

c)repartiţie directă

9.Date tehnice privind sistemul de asigurare

 Dispozitive de asigurare a cazanelor

 Fişa sistemului de asigurare a instalaţiei: FA

10.Date tehnice ale pompelor de circulaţie a agentului termic şi a apei calde de consum

 Tipul pompelor (pompe de recirculare pe cazan, pompe de circulaţie agent termic pentru încălzire, climatizare, acc, tehnologic, pompe de alimentare cu acc, etc.)

 Fişele de inspecţie a pompelor: FP 1. FP n

11.Date tehnice ale instalaţiei de preparare a apei calde de consum

 Tipul schimbătoarelor de căldură (fără acumulare, cu acumulare - boilere)

 Numărul şi capacitatea schimbătoarelor de căldură

 Numărul şi capacitatea rezervoarelor de acumulare

 Sistem de recirculare a acc. (traseu, conducte, pompe)

12.Date tehnice ale instalaţiei de alimentare cu combustibil

 Rezervorul/depozitul de combustibil (amplasare, capacitate, rezervor de zi, etc.)

 Modul de aprovizionare cu combustibil (transport auto, CFR, conducte gaz, etc.)

 Rezerva intangibilă de combustibil

 Consumul de energie pentru fluidizarea combustibilului lichid greu

13.Informaţii privind racordarea la utilităţi (apă, canalizare, energie electrică, etc.)

14.Consumul intern de energie a CT (electrică, termică)

15.Informaţii privind pierderile de apă din sistem (cantitate, temperatură)

16.Informaţii privind staţia de tratare a apei de adaos (tip, capacitate, etc.)

17.Consumul de substanţe chimice pentru dedurizarea apei de alimentare

18.Echipamente pentru filtrare, curăţire şi aerisire a instalaţiei

19.Echipamente şi aparate pentru înregistrarea consumurilor (contor energie termică, contor energie electrică, contor apă, etc.)

20.Înregistrarea consumurilor de combustibil (contor gaze naturale, facturi combustibil, etc.)

21.Automatizarea şi controlul furnizării energiei termice (reglaj calitativ, reglaj cantitativ, vane cu trei căi, etc.)

22.Echipamente şi aparate de măsură montate în centrala termică (termometre, debitmetre, manometre, etc.)

23.Sisteme şi dispozitive de echilibrare hidraulică (la nivel de cazane, la nivel de distribuitor – colector)

24.Sisteme şi dispozitive de echilibrare pe traseul de evacuare a gazelor de ardere

25.Observaţii generale referitoare la starea centralei termice şi a echipamentelor (starea de uzură fizică, starea izolaţiilor termice, pierderi de apă şi combustibil, etc.)

26.Observaţii privind analiza înregistrărilor temperaturii agentului termic şi a temperaturii exterioare (dacă există)

27.Concluzii şi recomandări ale expertului tehnic atestat în urma efectuării inspecţiei energetice a centralei termice

( se vor consulta:

–anexa M, pentru măsuri privind exploatarea şi creşterea eficienţei cazanelor, - anexa H, pentru evaluarea investiţiei la înlocuirea cazanului.)

28.ANEXE: (documente, fişe tehnice, valori măsurate şi înregistrate, etc.)

Data Nume, semnătură

FIC 1. n

FIŞA DE INSPECŢIE TEHNICĂ, TERMICĂ ŞI ENERGETICĂ A CAZANULUI NR. 1. n

a)pe bază de măsurări

b)pe baza rapoartelor de exploatare

a)măsurată

b)din datele de exploatare

–consum anual de combustibil (estimat pe baza facturilor din ultimii 3 ani)

–consum anual de combustibil pentru gătit şi preparare acc.(estimat pe baza facturilor din timpul verii)

–consumul anual de combustibil pentru încălzire

FA

FIŞA TEHNICĂ ŞI ENERGETICĂ A SISTEMULUI DE ASIGURARE

a)închis

b)deschis

FP 1...n

FIŞA TEHNICĂ ŞI ENERGETICĂ A POMPELOR

–înălţime de pompare

–debit

a)constantă

b)variabilă

5.2.Raportul de inspecţie a instalaţiei de încălzire şi alimentare cu apă caldă de consum

Fişa de inspecţie a sistemului de emisie a căldurii – FIE Fişa de inspecţie a sistemului de distribuţie a căldurii – FID

Fişa de inspecţie a sistemului de alimentare cu căldură – FIG

Fişa de inspecţie a sistemului de alimentare cu apă caldă de consum - FIA

1.Date de identificare beneficiar

–nume proprietar/administrator

–adresa: localitate, stradă, nr

2.Data(intervalul) efectuării inspecţiei energetice

3.Date de identificare a expertului tehnic atestat

–(nume, prenume, număr certificat)

4.Descrierea clădirii

 Destinaţia şi categoria clădirii (rezidenţial, nerezidenţial)

 Zona climatică şi temperatura exterioară de calcul (se utilizează SR 1907)

 Modul de exploatare al clădirii (permanent, discontinuu – nr.ore/zi)

 Vechimea clădirii

 Regimul de înălţime al clădirii

 Înălţimea unui nivel

 Înălţimea clădirii

 Suprafaţa totală construită

 Suprafaţa totală încălzită

 Volumul încălzit

 Tipul constructiv (pereţi portanţi, cadre b.a.+zidărie, panouri prefabricate, faţade ventilate, etc.)

 Tipul izolaţiei termice a clădirii (neizolată, exterioară, interioară, intermediară)

 Starea de conservare a izolaţiei termice (originală, improvizată, bună, deteriorată)

 Zone încălzite (se va specifica tipul încăperilor)

5.Descrierea instalaţiei de încălzire

 Anul instalării instalaţiei de încălzire

 Existenţa şi consultarea documentaţiei tehnice a instalaţiei (proiectul de execuţie, memoriu tehnic, plan de amplasare a corpurilor de încălzire, schema funcţionala, etc.

În lipsă se solicită executarea releveului instalaţiei de încălzire)

 Existenţa şi consultarea valorilor înregistrate privind consumul de energie termică şi combustibil

 Tipul agentului termic (apă caldă, apă fierbinte)

 Necesarul de căldură pentru încălzire(W) (din memoriu tehnic sau conform anexa G)

 Modul de racordare a instalaţiei de încălzire la sistemul de alimentare cu căldură (racordare directă, racordare prin schimbătoare de căldură, etc)

 Amplasarea corespunzătoare a componentelor principale ale sistemului de încălzire (corpuri de încălzire, echipamente de reglaj şi control, etc.)

 Funcţionare la parametrii normali (da/nu)

 Sisteme auxiliare de încălzire (electrice, regenerabile, etc.)

6.Caracteristici ale corpurilor de încălzire – Fişa de inspecţie FIE

7.Caracteristici ale sistemului de distribuţie a căldurii – Fişa de inspecţie FID

8.Caracteristici ale sistemului de alimentare cu căldură pentru încălzire – Fişa de inspecţie FIG

9.Caracteristici ale sistemului de alimentare cu apă caldă de consum – Fişa de inspecţie FIA

10.Observaţii generale referitoare la starea instalaţiei de încălzire şi alimentare cu apă caldă de consum (starea de uzură fizică, starea izolaţiilor termice, pierderi de apă sau combustibil, etc.)

11.Concluzii şi recomandări ale expertului tehnic atestat în urma efectuării inspecţiei energetice a instalaţiei de încălzire şi alimentare cu apă caldă de consum

( se va consulta:

–anexa M, pentru măsuri privind exploatarea şi creşterea eficienţei sistemelor de încălzire, anexa I, pentru recomandări privind sistemul de distribuţie a căldurii, anexa J şi K, pentru recomandări privind sistemul de emisie a căldurii şi anexa L, pentru recomandări privind sistemul de alimentare cu apă caldă de consum )

12.ANEXE: (documente, fişe tehnice, valori măsurate şi înregistrate, etc.)

Data Nume, semnătură

FIE

FIŞA DE INSPECŢIE A SISTEMULUI DE EMISIE A CĂLDURII (CORPURI DE ÎNCĂLZIRE)

FID

FIŞA DE INSPECŢIE A SISTEMULUI DE DISTRIBUŢIE A CĂLDURII

FIG

FIŞA DE INSPECŢIE A SISTEMULUI DE ALIMENTARE CU CĂLDURĂ

FIA

FIŞA DE INSPECŢIE A SISTEMULUI DE ALIMENTARE CU APĂ CALDĂ DE CONSUM

Anexe informative

Anexa A

Inspecţia vizuală a cazanelor şi verificarea setărilor de bază a sistemului de automatizare

A.1 Identificarea cazanului

La inspecţia vizuală a cazanelor se verifică dacă:

 există scurgeri de combustibil sau de agent termic în încăperea în care este instalat cazanul;

 izolaţia cazanului este deteriorată;

 exista funingine sau alt tip de mizerie în arzător, camera de combustie sau în schimbătorul de căldură.

In raportul de inspecţie se precizează observaţiile din inspecţia vizuală.

A.2 Stadiul de întreţinere a cazanului

Se verifică dacă întreţinerea cazanului a fost făcută cu regularitate şi în mod corect de către personal calificat. Se fac referiri la:

 instrucţiunile proiectantului sistemului;

 instrucţiunile producătorului cazanului;

 orice alte cerinţe legale.

A.3 Verificarea funcţionalităţii cazanului

Se verifică capacitatea cazanului de a furniza sarcinile termice solicitate şi precizate în faza de proiectare (exemplu: încălzire, producerea apei calde menajere,etc.).

Se precizează în raport orice abatere de la funcţionarea normală a cazanului.

A.4 Elementele de automatizare ale cazanului

Se identifică şi se prezintă recomandări cu privire la:

–locaţia (externă, internă sau altele);

–funcţia;

–setările;

elementelor de automatizare, reglare, control şi a dispozitivelor, senzorilor şi indicatorilor cazanului, care sunt relevante pentru performanţa energetică.

A5. Verificarea setărilor cazanului

Valorile dispozitivelor de reglaj şi control ale cazanului se verifică şi se consemnează în raportul de inspecţie. Se va face referire laŞ

–reglarea termostatică a cazanului, inclusiv efectul de histerezis pe frecvenţa ciclurilor pornire- oprire ale cazanului;

–curba de reglaj a temperaturii agentului termic în funcţie de temperatua exterioară;

–setările temperaturii la nivelul dispozitivelor de reglare ale zonei;

–setările temperaturii de furnizare apă caldă menajeră;

–alte valori care indică parametrii de funcţionare ai cazanului.

Valorile înregistrate se compară cu cele de referinţă indicate de documentaţia de proiectare sau a producătorului.

Recomandările privind creşterea performanţei energetice vor include referiri la reglările corespunzătoare ale dispozitivelor cazanelor şi instalaţiei alimentate cu căldură.

Anexa B

Analiza gazelor de ardere şi randamentul de combustie

B.1 Procedura de măsurare

B.1.1 Procedura generală

Probele de gaze de ardere se vor preleva din mijlocul curentului, în apropierea evacuării cazanului la o distanţă de maxim 3 diametre ale coşului de fum (sau ale canalului de gaze de ardere) de secţiunea de racord a acestuia.

Sunt acceptate de asemenea probele prelevate din punctul cu temperatura cea mai înaltă sau punctul în care concentraţia de oxigen este cea mai scăzută. Orificiul de colectare a probelor trebuie să fie etanş. Pentru cazanele cu rupere de presiune la nivelul colectorului de gaze de ardere se va face prelevarea de gaze de ardere din zona camerei de colectare a gazelor de ardere amonte ruperii de presiune.

Temperatura aerului de combustie trebuie măsurată pe admisia arzătorului.

Se recomandă măsurarea simultană a temperaturii gazelor de ardere şi a aerului de combustie. În cazul în care există un preîncălzitor al aerului de combustie, temperaturile gazelor de ardere şi a aerului de combustie vor fi măsurate astfel încât preîncălzitorul de aer să fie cuprins în conturul de bilanţ. Măsurarea se va face între cazan şi recuperatorul de căldură numai dacă treapta de recuperare de căldură nu face parte integrantă din cazan sau din furnitura standard a acestuia şi cu precizarea existenţei şi parametrilor de proiect ale treptei de recuperare de căldură.

Sonda de prelevare a gazelor de ardere trebuie completată cu un termocuplu de măsurare a temperaturii gazelor de ardere şi cu sistem de măsurare a presiunii (de obicei cuprins în analizorul de gaze de ardere.

Următoarele proprietăţi ale gazelor de ardere vor fi măsurate în acelaşi punct, de preferinţă cu un aparat multifuncţional acceptat de standardele în vigoare (EN 50379):

 8ga – temperatura gazelor de ardere;

 XO2,ga.usc – conţinutul de oxigen al gazelor de ardere uscate;

 XCO,ga.usc – conţinutul de monoxid de carbon al gazelor de ardere uscate;

 8aer – temperatura aerului de combustie (măsurată la admisia arzătorului la sistemele fără preîncălzitor de aer sau la aspiraţia preîncălzitorului de aer);

Orificiile de măsurare adecvate vor fi asigurate de către instalator sau de către producătorul cazanului. Înainte de citirea şi înregistrarea valorilor, operatorul va aştepta timpul de stabilizare al aparatului de măsurare.

Temperatura agentului termic poate fi citită pe afişajul cazanului dacă aparatura are gradul de precizie necesar sau pe termometrul de pe conductă (variantă recomandată).

B.1.2 Eficienţa arderii

Pierderile de căldura prin entalpia gazelor de ardere la coş, acos se vor calcula cu ajutorul proprietăţilor măsurate în conformitate cu B.1.1.

Ecuaţie de calcul:

!image

O 2 ,ga ,usc

2

acoş=( 8ga - 8aer) 21 XC1

 c 

(B.1)

C1,C2 - constante oferite în tabelulul urmator B.0.

Eficienţa de combustie cmb se determină astfel:

cmb=100 - acos (B.2)

Următoarele proprietăţi ale gazelor de ardere trebuiesc măsurate sau estimate:

 8ga – temperatura gazelor de ardere;

 XO2,ga,usc – conţinutul de oxigen al gazelor de ardere uscate;

 8aer – temperatura aerului de combustie (în cazul în care nu este măsurată se poate adopta temperatura exterioară corespunzatoare zonei climatice);

 Xaer – umiditatea relativă a aerului de combustie (în cazul în care nu este măsurată se poate considera 50%);

 Xga – umiditatea relativă a gazelor de ardere la coş (în cazul în care nu este măsurată se poate considera 100%);

Dacă în gazele de ardere se va măsura conţinutul de CO2, conţinutul de oxigen se determina astfel:

X

XO2,ga,usc = 20,94* ( XCO2, st - XCO2, st, usc )

CO2, st

(B.4)

XCO2,st – reprezintă conţinutul de CO2 al gazelor de ardere ale amestecului stoechiometric;

20, 94 - X

Vga,usc= Vga,st,usc *( 20,94 )

O2, ga, usc

Vga,st – reprezintă volumul gazelor de ardere pentru arderea stoichiometrică; Vaer,usc = Vaer,st,usc + Vga,usc– Vga,st,usc

Vga,usc – Vga,st,usc reprezintă excesul de aer; (B.6)

Umiditatea de saturaţie a aerului r; H2O,aer,sat şi cea a gazelor de ardere

r; H2O,ga,sat trebuie calculată în funcţie de 8aer şi respectiv 8ga . Valorile sunt date în tabelul B.2

(B.5)

Tabelul B.2— Umiditatea de saturaţie a gazelor de ardere în funcţie de temperatură (valori medii aproximative).

Umiditatea totala a aerului de combustie mH2O,aer se determină astfel:

mH2O,aer= r; H2O,aer,sat* Vaer,usc*

Xaer 100

(B.7)

100

Umiditatea totală a gazelor de ardere mH2O,ga se determină astfel: mH2O,ga= r; H2O,ga,sat* Vga,usc* Xga

Cantitatea de apa condensată mH2O,cond se determină astfel:

(B.8)

mH2O,cond =mH2O,st+mH2O,aer-mH2O,ga (B.9)

Dacă mH2O,cond este negativă înseamnă că nu există condensaţie, mH2O,cond=0 si cond=0 sau este un caz special conform paragraf B.1.3.1 şi tabel B.2.

Căldura specifică latentă de condesare hcond,ga se determină cu relaţiile următoare în funcţie de unităţile de măsură alese pentru energie şi timp:

hcond,ga =2 500 600 [J/kg] – 8ga* 2 435 [J/kg·°C] (B.10)

hcond,ga = 694,61 [Wh/kg] – 8ga* 0,6764 [Wh/kg·°C] (B.11) Căldura de condensare Qcond se determină astfel:

Qcond = mH2O,cond* hcond,ga (B.12)

În cazul în care calculul este bazat pe valori calorice inferioare, căldura latentă de condensaţie recuperată acond se determină astfel:

acond = 100*

Qcond Hi

(B.13)

În cazul în care calculul este bazat pe valori calorice superioare, căldura latentă de condensaţie

recuperată acond se determină astfel:

acond = 100*

Qcond Hs

(B.14)

Pentru gaz natural şi ulei EL, factorul de corecţie al eficienţei de combustie ce ia în considerare recuperarea căldurii latente de condensare acond este oferit în tabelul B.3 în funcţie de conţinutul de oxigen uscat al gazelor de ardere şi temperatură.

Se consideră: 8aer=12 [°C]; Xaer=80 [%]; Xga=100 [%];

Tabelul B.3— Factorul de corecţie ce ia în considerare recuperarea căldurii latente de condensare acond pentru gaz natural şi comb lichid tip M

B.3 Valori de referinţă pentru analiza gazelor de ardere

Valorile de referinţă pentru gazele de ardere vor ţine cont de:

–instrucţiuni şi specificaţii furnizate de producătorul aparatului sau proiectantul sistemului;

–valori furnizate de tabele şi standarde naţionale.

Dacă astfel de valori nu sunt disponibile se vor considera cele din tabelul B.4 ca valori reprezentative (valori de bună practică).

Tabelul B.4— Valori de referinţă (de bună practică) pentru proprietăţile gazelor de ardere

B.4 Recomandări referitoare la reglajele de bază ale cazanului:

Recomandarea generală este de a respecata parametrii indicaţi în capitolul B.3 dar cu următoarele precizări :

–conţinutul minim de oxigen trebuie să fie suficient pentru a garanta că nu se va ajunge în situaţia de ardere substoichiometrică, situaţie care ar duce la poluări majore, la scăderea randamentului arderii şi la risc de explozie;

–se va accepta funcţionarea cu un conţinut de oxigen mai mare cu până la 1% faţă de valorile maxime din tabel dacă măsurările se fac pe perioada de iarnă.

B.5 Exemplu de calcul al eficienţei de combustie:

cmb=100- acos

21- X

acos=( 8ge- 8aer)( c1 +c2)

O2, ge, uscat

8ge= 162 [°C] ; 8aer=12 [°C]

XO2, ge, uscat =5,2 [%]

c1 = 0.65 ; c2= 0.009 (Anexa B,Tabelul B.0);

 21  5,2

acos = (162 - 12)*  0.65 





0.009 = 7,59



cmb = 92,48 [%]

cmb,cor=cmb+acond

acond=0,8 ( Xo2,ga,usc=3 %,tga=60C) (Anexa B,Tabelul B.3);

cmb,cor= 93,28 [%]

Anexa C

Evaluarea consumului de combustibil şi energii auxiliare pentru încălzire şi preparare apă caldă menajeră

C.1 Generalităţi

Evaluarea consumului de combustibil utilizat pentru generarea energiei termice se va face separat pentru încălzirea spaţiilor, prepararea apei calde menajere şi consumul pentru alte utilităţi.

Consumul de combustibil pentru generarea energiei termice utilizate de sistemul de încălzire al spaţiilor se va raporta la un sezon de încălzire.

Consumul de combustibil pentru generarea energiei termice utilizate de sistemul de preparare a apei calde menajere se va raporta la:

–o perioadă de un an;

–volumul corespunzător de apă caldă menajeră furnizat; Perioadele de funcţionare de vară şi de iarnă se vor considera separat.

C.2 Metode de măsurare a consumului de energiei pentru generarea energiei termice

C.2.1 Contorizarea consumului de combustibil

Se identifică orice alte utilizări (gătit, apă caldă menajeră, etc) al căror consum este înregistrat de acelaşi contor, pentru separarea acestora.

Volumul de combustibil furnizat “Vf” se va determina astfel:

Vf = Vcitit,fin- Vcitit,in (C.1)

Unde: Vcitit,fin - reprezintă citirea finală:

Vcitit,in - reprezintă citirea iniţială; Citirile se pot obţine din:

-rapoarte de mentenanţă, rapoarte anterioare de inspecţie;

–facturi de combustibil;

Informaţiile fiecărei citiri vor fi verificate cu atentie.

În cazul în care sursa de informaţii este o factură, se va verifica:

–data citirii, care poate fi diferită de data facturării;

–dacă factura se bazează pe citiri reale;

C.2.2 Determinarea consumului de combustibil atunci când se utilizează un rezervor de stocare a combustibilului

Volumul de combustibil furnizat “Vf” se va determina astfel:

Vf = Vmas,in+Vf - Vmas,fin (C.2)

Unde: Vmas,fin - reprezintă volumul final de combustibil aflat în rezervorul de stocare Vmas,in - reprezintă volumul iniţial de combustibil aflat în rezervorul de stocare

Vf - reprezintă suma furnizărilor în perioada considerată

C.2.3 Evaluarea consumului de combustibil pe baza contorizarii orelor de funcţionare

În cazul în care nu sunt disponibile aparate de măsurare a consumului de combustibil, evaluarea acestuia se poate face pe baza citirilor aparatelor de contorizare a orelor de funcţionare, amplasate fie direct pe aparate, fie integrate în sistemul de automatizare.

Volumul de combustibil furnizat “Vf” se va determina astfel:

Vf =  [(tcitit,fin,i  tcitit,in,i ) * Vi’ ]

i

(C.3)

Unde: tcitit,fin,i - reprezintă citirea finală a aparatului de contorizare a orelor de funcţionare; tcitit,in,i - reprezintă citirea iniţială a aparatului de contorizare a orelor de funcţionare; Vi’ - volumul de combustibil asociat orelor de funcţionare;

Proporţionalitatea dintre consumului de combustibil şi citirile aparatelor de contorizare a orelor de funcţionare trebuie verificată.

C.2.4 Măsurarea energiei electrice

C.2.4.1 Contorizarea energiei electrice în cazul în care sunt disponibile aparate de măsură

În cazul în care este disponibil un aparat de măsurare a consumului de energie electrică, se utilizează metodologia specificată în C.2.1.

Se verifică pentru care echipamente este înregistrat consumul de energie electrică prin intermediul aparatelor de măsurare.

Se pot opera corecţii, în conformitate cu metodologiile indicate în paragraful C.2.4.2, în măsura în care este posibil, pentru:

–solicitări de energie electrică suplimentară din cauza faptului că dispozitivele sistemului de încălzire nu sunt conectate la aparatele de măsurare a consumului de energie electrică;

–surplusul de energie electrică din cauza faptului că există dispozitive ce nu fac parte din sistemul de încălzire conectate la aparatele de măsurare a consumului de energie electrică.

C.2.4.2 Estimarea consumului de energie electrică în cazul în care nu sunt disponibile aparate de măsură

În cazul în care nu sunt disponibile dispozitive de contorizare, energia electrică furnizată ”Wf” se va

estima astfel:

Wf=  ti * Pel,i

i

(C.4)

Unde: ti - timpul de funcţionare (măsurat sau estimat) al echipamentului care utilizează energie electrică; Pel,i - puterea electrică absorbită (măsurată sau estimată) de echipamentul respectiv;

Pentru a estima timpul de funcţionare al echipamentelor, acestea trebuie clasificte în următoarele categorii principale:

-dispozitive cu funcţionare permanentă;

–dispozitive care funcţionează simultan cu sistemul de încălzire;

C.3 Perioada de măsurare

C.3.1 Generalităţi

Consumul de energie pentru generarea energiei termice va fi evaluat pe o perioadă de referinţă clar definită, care ar trebui să fie de un an sau de un sezon de încălzire. Perioada reală de măsurare poate fi diferită faţă de perioada de referinţă, prin urmare aceasta va fi clar identificată şi înregistrată, precum şi metodologia utilizată pentru calculul consumului echivalent în aceasta perioadă de referinţă.

C.3.2 Determinarea consumului de energiei pentru generarea de energie termică prin extrapolare

!image

Eref =Emas*

tref tmas

(C.5)

Unde: tmas – perioada de măsurare tref – perioada de referinţă

Emas - consumul de energiei pentru generarea de energie termică măsurat în timpul perioadei de măsurare

Eref - consumul de energiei pentru generarea de energie termică în timpul perioadei de referinţă

!image

C.4 Evaluarea consumului anual de combustibil atunci când nu sunt disponibile valori măsurate

Bh = 1,5* 

Pcz sist * Pci

[Nm3/h] (C.6)

Banual = Nh*Bh [Nm3/an] (C.7)

sist = cz *distr *emisie

unde: Bh – consumul orar de combustibil; Banual – consumul anual de combustibil;

Nh – numărul de ore de funcţionare ale cazanului; Pcz – puterea cazanului;

Pci – puterea calorică inferioară a combustibilului;

C.5 Recomandări privind reducerea consumului de energiei pentru generarea de energie termică Recomandările vor lua în considerare că posibilele cauze ale unui consum sporit de energiei pentru generarea de energie termică, pot fi:

 gradul de utilizarea al clădirii (ocuparea);

 modul de utilizare a clădirii;

 ventilarea necorespunzătoare a încăperilor;

 pierderi de căldură importante prin anvelopa clădirii;

 condiţiile climatice reale;

 ineficienţa sistemului de încălzire;

 supradimensionarea cazanelor;

 setări necorespunzătoare ale sistemului de control al instalaţiei de încălzire;

 pierderi de agent termic;

 pierderi de combustibil;

Pentru a uşura urmărirea consumului de energiei pentru generarea de energie termică, se vor recomanda următoarele acţiuni:

–colectarea datelor referitoare la furnizarea de combustibil şi citirile periodice ale aparatelor de măsura disponibile şi a nivelului de combustibil din rezervoare;

–colectarea datelor climatice reale;

Anexa D

Verificarea sistemului de evacuare a gazelor de ardere

D.1. Cazane cu tiraj natural, arzator atmosferic si rupere de presiune (tip B11 sau B 11BS conf. SR EN 297/2005)

Tirajul coşului trebuie să asigure aspiraţia intregului debit de gaze de ardere generat de cazan şi a aerului de diluţie, la sarcina nominală şi în condiţia de temperatură maximă exterioară pe perioada de utilizare.

Deoarece acest tip de cazan funcţionează sub tiraj propriu, decuplat de la tirajul coşului de evacuare, este necesar a se verifica doar buna funcţionare a sistemului de oprire de siguranţă a cazanului în cazul obturării parţiale sau totale a coşului.

Indicatii privind verificarea! Cele de la D2

D.2. Cazane cu tiraj fortat (tip B conf. SR EN 483/2005 )

Tirajul cosului trebuie, in general, sa asigure depresiune zero la baza cosului, pierderile de sarcina hidraulica pe traseul gazelor de ardere si suprapresiunea in focar fiind suportate de catre ventilatorul de introducere de aer de ardere al arzatorului.

In acest caz se va verifica intai daca sectiunea si inaltimea minima a cosului, indicate in cartea tehnica a cazanului, sunt respectate.

Daca valoarea continutului de O2 din gazele de ardere, determinata conform Anexei B, se gaseste in interiorul domeniului recomandat prin valorile de referinta (Tab. B.4.) se poate considera ca sistemul de evacuare a gazelor de ardere functioneaza corect. Neîncadrarea valorii continutului de O2 din gazele de ardere in domeniul recomandat va impune urmatoarele acţiuni:

–in cazul unui continut de O2 sub valoarea minima, se va verifica dacă există obturări ale traseului de evacuare a gazelor de ardere iar dupa inlăturare se va recomanda reglarea arzătorului;

–in cazul unui conţinut de O2 peste valoarea maxima, se va recomanda doar reglarea arzatorului.;

–in cazul in care continutul de O2 in gazele de ardere se gaseste in domeniul recomandat si conditiile exterioare din timpul determinarii sunt cele de iarna, se va recomanda reglarea arzatorului si reverificarea in conditii de temperatura exterioara de vara (*).

(*) Notă : se poate face o estimare a situaţiei de funcţionare “de vară” în raport cu situaţia măsurată “de iarnă” astfel:

–se înregistrează valoarea de temperatură exterioară tai [C] (temperatură aer “de iarnă”) la care s-a realizat măsurătoarea;

–se calculează scăderea de tiraj în condiţii de vară faţă de condiţiile de măsurare (de iarnă) cu relaţia:

H vi

 g  h   ai

 tav  tai

!image

273  t

av

unde : ► H vi este scăderea de tiraj [Pa] ;

► g este acceleraţia gravitaţională = 9,81 m/s2 ;

► h este înălţimea coşului [m] ;

► ai este densitatea aerului exterior la tai [kg/m3] ;

► tav este temperatura exterioară de calcul de vară [C] .

–se verifică dacă există cel puţin una din următoarele posibilităţi de intervenţie asupra instalaţiei de tiraj:

► deschiderea unui reglaj de obturaţie (clapetă, voleţi etc.) prin care să se reducă

pierderile de sarcină locale ale instalaţiei de tiraj (de la aspiraţia de aer până la evacuarea în atmosferă a gazelor de ardere) cu valoarea Hvi calculată anterior;

► creşterea presiunii de insuflare la ventilatorul arzătorului, la sarcina nominală de funcţionare pe cazan, cu valoarea H vi ;

► creşterea presiunii de refulare a exhaustorului cu valoarea

debitului de gaze de ardere din condiţiile nominale de funcţionare.

H vi

în condiţiile menţinerii

Estimarea prezentată anterior nu suplineşte necesitatea efectuării unei verificări funcţionale de vară ci doar dă indicaţii referitor la posibilitatea funcţionării în regim de vară a instalaţei dacă inspecţia se face în regim de iarnă.

D.3. Cazane care functioneaza independent fata de mediul incaperii in care sunt montate (tip Cxx

conf. SR EN 483/2005).

Pentru aceste tipuri de cazane se utilizeaza şi denumirea de “cazane cu camera etanşă”. Ele sunt echipate cu o tubulatură etanşă de aspiratie a aerului de ardere din exteriorul cladirii si cu o alta pentru evacuarea gazelor de ardere in exteriorul cladirii.

In acest caz este suficient sa se verifice respectarea lungimilor maximale de conductă pe traseul de aspiratie si pe cel de evacuare, specificate in cartea tehnica a cazanului functie de tipologia de montaj.

Daca valoarea continutului de O2 din gazele de ardere, determinata conform Anexei B, se gaseste in interiorul domeniului recomandat prin valorile de referinta (Tab. B.4.) se poate considera ca sistemul de evacuare a gazelor de ardere functioneaza corect. Neîncadrarea valorii continutului de O2 din gazele de ardere in domeniul recomandat va impune, ca prima recomandare, verificarea grilelor de aspiratie a aerului de ardere si respectiv de evacuare a gazelor de ardere. Daca nu se constata obturari ale sectiunii de curgere ale grilelor se va recomanda reglarea excesului de aer prin dispozitivele de reglaj ale cazanului.

Anexa E

Verificarea puterii termice a cazanului

E.1 Puterea termică stabilită pe bază de măsurări

E.1.1 Cazane alimentate cu combustibil gazos prevăzute cu contor:

A) Procedura de măsurare a debitului volumic V’gaz:

–se verifică ca alte aparate nu sunt alimentate cu gaz în timpul măsurării;

–se verifică presiunea gazului;

–se asigură condiţii stabile de funcţionare pentru cazan la regimul de putere dorit;

–se măsoară debitului volumic de gaz;

–se vor aplica corecţii citirilor volumului de gaz aşa cum se specifică în paragraful B.

B) Corecţia citirilor volumului de gaz

În cazul în care presiunea gazului este mai mare cu 20 mbar sau temperatura gazului diferă cu mai mult de 10°C de condiţiile de referinţă, se procedează după cum urmează:

–se măsoară presiunea şi temperatura în punctul de măsurare a debitului volumic;

–citirile dispozitivelor de măsurare a debitelor volumice vor fi corectate în conformitate cu următoarea ecuatie:

fvol= Pabs,mas * T0

(E.1)

Pabs, 0 Tmas

fvol – factorul de corecţie a debitelor volumice

Tmas - temperatura absolută a gazului în punctul de măsurare Pabs,mas – presiunea absolută a gazului în punctul de măsurare

T0 - temperatura absolută de referinţă a gazului : 0oC pentru normalizare, 15oC pentru condiţii tehnice

Presiunea absolută de referinţă a gazului Pabs,0 = 1013 mbar Debitul volumic corectat V’gaz,cor se determină astfel:

V’gaz,cor= V’mas* fvol [m3N sau m3teh] (E.2)

V’mas – debitul volumic de gaz măsurat

C) Determinarea puterii de combustie �cmb se stabileşte astfel:

�cmb= V’gaz*Hx [kW] (E.3) V’gaz – debitul volumic de combustibil [m3N sau m3teh]

Hx – puterea calorică a combustibilului pe unitatea de volum în condiţii precizate.

E.1.2 Cazane alimentate cu combustibil lichid

A) Măsurarea debitului volumic V’ :

cl

–se verifică să nu existe alte consumuri de combustibil în timpul măsurării ;

–se măsoară debitul volumic V’cl ;

B) Calculul puterii de combustie �cmb:

�cmb= V’cl*cl* Hx [KW] (E.4) V’cl – debitul volumic de combustibi

Hx – puterea calorică a combustibilului

cl - densitatea combustibilului (la temperatura din punctul de măsură)

E.1.2.1. Stabilirea puterii termice la arzătoarele cu combustibil lichid prin cântărire

–se verifică să nu existe alte consumuri de combustibil în timpul măsurării ;

–se măsoară prin cântărire masa mc [kg] de combustibil consumată în intervalul de timp�t [sec]; Se calculează puterea termică la arzător �cmb:

�cmb= (mc/� ) * Hx [KW] (E.5)

Hx – puterea calorică a combustibilului

E.1.2.2. Stabilirea puterii termice la arzătoarele de combustibil lichid fără măsurarea debitului de combustibil

Debitul de combustibil poate fi stabilit indirect prin următoarea metodă:

–se determină presiunea de injecţie a combustibilului prim montarea unui manometru pe refularea pompei de combustibil a arzătorului (8

25 bar);

–se citesc de pe duza (duzele) de combustibil caracteristicile specifice (tipul duzei şi numele de catalog);

–din tabelele puse la dispoziţie de producătorul duzei se determină debitul de combustibil lichid corespunzător presiunii de injecţie pentru duza respectivă;

Observaţie:

–dacă duza (şi nu pompa de injecţie) este cu retur (duză cu debit constant de alimentare dar cu retur înainte de pulverizare) se măsoară şi presiunea de retur;

–se corelează presiunea de tur cu cea de retur şi cu tipul duzei şi se determină din tabelele de producător debitul de combustibil pulverizat.

E.2 Stabilită pe baza informaţiilor oferite de rapoartele de mentenanţă

Puterea de combustie poate fi obţinută din înregistrările de mentenanţă, dacă sunt disponibile. Înregistrările de mentenanţă vor fi verificate pentru siguranţă.

Sursa informaţiilor va fi înregistrată.

E.3 Recomandări practice privind puterea de combustie

Recomandările referitoare la setarea puterii termice la arzător vor fi bazate pe următoarele criterii:

–setările existente ale puterii termice la arzător maxime şi minime vor fi reduse la o valoare minimă

posibilă dar suficientă pentru a indeplinii condiţiile de funcţionare corectă. Astfel se obţin:

 creşterea randamentului cazanului

 reducerea pierderilor de căldură datorită reducerii timpului de stand-by, Se va ţine cont de următoarele limitări:

 orice setare va trebui să fie în intervalul specificat şi acceptat de producătorul cazanului şi/sau

arzătorului;

 arzătoarele fără setarea aerului de combustie (doar setarea combustibilului) nu pot beneficia de reducerea puterii termice

 puterea termică maximă setată nu va depăşi puterea nominală;

 puterea termică minimă setată la arzător va trebui să fie suficientă pentru a:

–garanta stabilitatea flăcării;

–oferi condiţii acceptabile de aprindere;

–oferi nivele satisfăcătoare de emisie;

–împiedica scăderea eficienţei de combustie din cauza excesului de aer;

Anexa F

Stabilirea eficienţei sezoniere a cazanului

F.1 Metode de măsurare şi estimare a eficienţei sezoniere a cazanului

F.1.1 Metoda utilizării datelor de identificare

A) Cazane cu modulare (sau reglaj în trepte) a sarcinii termice la arzător

Pentru a obţine eficienţa sezonieră aproximativă se va utiliza randamentul la 50% din sarcina nominală a cazanului precizată în datele de identificare şi se va multiplica cu un factor prezentat în tabelul F.1.

Se va specifica dacă eficienţa cazanului a fost calculată cu valoarea calorică superioară sau inferioară a combustibilului.

Tabelul F.1 —Factori de multiplicare a eficienţei la 50% din sarcina cazanului

B) Cazane cu sarcină termică la arzător fixă (reglaj tot-nimic)

Se va utiliza eficienţa la sarcină nominală şi se va multiplica cu un factor prezentat în tabelul F.2 pentru a obţine eficienţa sezonieră aproximativă.

Se va specifica dacă eficienţa cazanului a fost calculată cu valoarea calorică superioară sau inferioară a combustibilului.

Tabelul F.2 —Factori de multiplicare a eficienţei cazanului la sarcina totală pentru determinarea eficienţei sezoniere

F.1.2 Metoda pierderilor de căldură

 Se determină eficienţa de combustie, cmb în conformitate cu anexa B;

 Se determină factorul de pierdere de căldură, age în conformitate cu F.3.1;

 Se determină factorul de pierdere de căldură, acos în conformitate cu F.3.2;

 Se estimează �cmb aşa cum se specifică în ecuaţia (F.4);

Valoarea absolută a pierderilor de căldură prin anvelopa cazanului �ge se determină astfel:

�ge= Ai * hi * ( ge,i 

i

int )

[W] (F.5)

8int – temperatura încăperii în care este montat cazanul;

Pierderile relative de căldură prin anvelopa cazanului age se determină astfel:

!image

age= 100 * ge

cmb

[%] (F.6)

�cmb – puterea termică la arzător a cazanului [W] Determinarea se va face la o temperatură medie a apei din cazan de 70 °C.

În cazul în care temperatura medie a apei din cazan 8ma,ge, nu este 70 °C sau temperatura încăperii în care este montat cazanul 8int nu este de 20 °C în timpul determinării, valoarea age se va obţine cu ajutorul valorii age,mas (corespunzătoare situaţiei de măsurători) astfel:

age= age,mas

50

ma,ge  int

[%] (F.7)

F.3.1.2 Valori de referinţă

Pierderile de căldură prin carcasa cazanului, notate cu age , pot fi calculate cu relaţia (F.8) dacă puterea termică instalată a cazanului este în domeniul 20 – 1000 kW, dacă nu se pot efectua măsurările prevăzute la F.3.1.1 :

age=c1-c2*log(

cmb

!image

1000W

) [%] (F.8)

c1, c2 – parametri daţi în tabelul F.4

�cmb – puterea termică la arzător

Tabelul F.4 – Valori ale parametrilor c1 şi c2

F.3.2 Pierderi de căldură prin coşul de evacuare a gazelor de ardere atunci când arzătorul este oprit

Pierderile de căldură în stand-by prin coşul de evacuare a gazelor de ardere atunci când arzătorul nu funcţionează, notată cu acos, sunt date în tabelul F.5. pentru cazane nelegate în baterie şi cu coş independent, fără rupere de presiune.

Tabelul F.5 – Valori ale pierderilor de căldură prin coşul de fum “acos”

F.3.3 Pierderi totale în stand-by

F.3.3.1 Valori de referinţă

Identificarea pierderilor totale în stand-by, aPO, din:

-valorile date de producător;

-valorile de referinţă date în anexele naţionale;

F.3.3.2 Valori măsurate pentru perioada de stand-by

Pierderile în stand-by pot fi măsurate ca o valoare relativă în conformitate cu următoarea procedură:

-se determină randamentul cazanului cmb aşa cum este specificat în capitolul B.1.2 din anexa B;

-se închide orice circuit secundar consumator de căldură şi se asigură o circulaţie de tip recirculare pe cazan;

-se montează pe vana de alimentare cu combustibil a arzătorului un contor care măsoară orele de funcţionare sau se citeşte consumul de combustibil;

-se porneşte cazanul (funcţionare în stand-by) pentru o perioadă de timp stabilită ttest (recomandat una sau mai multe zile);

-se citeşte td, timpul în care vana de alimentare cu combustibil a fost deschisă sau se calculează

prin raportul dintre combustibilul consumat şi consumul la puterea termică nominală;

-se calculează pierderile relative în stand-by, aPO astfel:

t

aPO=cmb* td

test

[%] (F.9)

a)Capacitatea cazanului este în conformitate cu necesarul de căldura al clădirii.

b)Capacitatea cazanului este prea mare în raport cu necesarul de căldura al clădirii, trebuie făcută o reevaluare în vederea înlocuirii.

c)Capacitatea cazanului este prea mică în raport cu necesarul de căldura al clădirii, trebuie făcută o reevaluare în vederea înlocuirii.

Exemplu de calcul

Se cunosc:

Suprafaţa totală construită, Stot=120 m2 ; Regim de înălţime: P+1

Anul construirii: 2005

Suprafaţa totală încălzită, Sinc=100 m2 ; Temperatura exterioară de calcul, te= -15 C

�nec=G*�8*Vinc [W]

AA = 450 m2

Vinc = Sinc*hnivel*nr.nivele=100*3*2=600 m3 

AA/ Vinc =0,75 

GN=0,75 [W/m3K] ; 8=35 [K]

nec=0,75*35*600= 15750 [W]

Anexa H

Evaluarea amortizării investiţiei făcute pentru înlocuirea cazanului

În cazul în care se recomandă inlocuirea cazanului, este necesară prezentarea unui calcul economic care să demonstreze creşterea performanţei energetice şi perioada de recuperare a investiţiei. Valoarea investiţiei Vinv va cuprinde atat valoarea echipamentelor cat şi valoarea manopertei. Conform SR EN 15378, se recomndă înlocuirea cazanelor atunci cand eficienţa sezonieră este mai mică de 70%.

H.1 Economii anuale la facturile de combustibil

Bcomb,h= Q

cz * Hi

[Nm3/h]; (H.1)

Bcomb,h – consumul orar de combustibil al vechiului cazan [Nm3/h];

cz – eficienţa vechiului cazan [%];

Q – necesarul de căldură al clădirii [KW];

3

Hi – puterea calorică inferioară a combustibilului [ KWh ] (Tabelul B.1,Anexa B);

Nm

Bcomb,h'= Q

cz' * Hi

[Nm3/h]; (H.2)

Bcomb,h' – consumul orar de combustibil al noului cazan [Nm3/h];

cz ' – eficienţa noului cazan [%];

B comb,h= Bcomb,h - Bcomb,h' [Nm3/h]; (H.3)

B comb,h – economia orară de combustibil;

B comb,an=B comb,h*nh*nzile*nluni [Nm3/an]; (H.4)

B comb,an – economia anuală de combustibil;

nh – numărul zilnic de ore de funcţionare a cazanului;

nzile – numărul de zile de funcţionare a cazanului dintr-o lună; nluni – numărul lunilor din sezonul de încălzire;

Ean,comb=B comb,an*Xmc,comb [RON]; (H.5)

Ean,comb – economii anuale la facturile de combustibil [RON]; Xmc,comb –costul unui metru cub de combustibil [RON/Nm3];

Anexa I

Inspecţia sistemului de distribuţie a căldurii

I.1 Debitul de agent termic

Măsurarea debitului de agent termic real şi a temperaturii de întoarcere, a puterii medii şi a temperaturii exterioare permite estimarea debitului de agent termic şi a 8r (variaţia de temperatură pe retur) în condiţii de proiectare.

Valorile scăzute ale 8r (exemplu: mai puţin de 10°C) în condiţii de proiectare arată faptul că debitul de agent termic are valori mari, ceea ce conduce la un consum de energie auxiliară ridicat.

Se vor recomanda valori mai ridicate ale 8r, luând în considerare faptul că in urma reducerii debitului de agent termic se poate solicita reechilibrarea sistemului de distribuţie a energiei termice sau instalarea de dispozitive automate de echilibrare.

I.2 Tipul şi setările pompelor de circulaţie

În cazul circuitelor cu debit de agent termic variabil, se va recomanda utilizarea pompelor cu turaţie variabilă. Se vor verifica setările pompelor cu circulaţie variabilă.

I.3 Tipul circuitelor de distribuţie

Se va recomanda înlocuirea circuitelor de distribuţie de tip by-pass cu circuite al căror debit de agent termic este variabil, ce utilizează pompe cu turaţie variabilă.

I.4 Compatibilitatea circuitelor de distribuţie cu tipul cazanului

În cazul în care sistemul de generare a energiei termice include cazane în condensaţie, sistemul de distribuţie a căldurii se va proiecta şi exploata pentru a reduce temperatura de întoarcere la generator. Se va evita orice emiţător de căldură sau zona de by-pass.

Anexa J

Inspecţia sistemului de emisie a căldurii

J.1 Identificarea nivelului de control al emisiei de căldură

Sistemul de control al încălzirii spaţiilor prin emisie poate fi clasificat în funcţie de nivelul de control al temperaturii interioare, astfel:

–fără măsurarea temperaturii interioare (sistemul de încălzire este condus manual sau doar în funcţie de temperatura exterioară);

–un senzor de temperatură interioară (instalat într-o locaţie reprezentativă);

–un senzor şi un actuator pe zonă;

–un senzor şi regulator actuator pe emiţător de căldură cu setare locală;

J.2 Verificarea temperaturii interioare

Măsurarea temperaturii aerului interior poate evidenţia o eficienţă slabă a controlului şi o stratificare termică accentuată în încăperi.

Temperatura aerului interior va fi măsurată în:

–colţurile încăperilor, nivelul cel mai de jos şi cel mai înalt;

–în centrul încăperii;

Coeficientul “K8” ce ţine seama de temperatura relativă distribuită se determină astfel:

˥

K8= int,max  int,min

!image

˥

G H P

W Q L

˥

 e

Unde: 8int,max - temperatura maximă măsurată a aerului interior; 8int,min- temperatura minimă măsurată a aerului interior; 8int,med- temperatura medie măsurată a aerului interior; 8e -temperatura aerului exterior;

În cazul în care “K8” este mai mare de 0,2 se va recomanda introducerea controlului zonal sau a controlului în fiecare încăpere.

Anexa L

Inspecţia sistemului de alimentare cu apă caldă menajeră

La inspecţia instalaţiei de alimentare cu apă caldă menajeră se recomandă identificarea tipului sistemului de alimentare cu apă caldă menajeră(instantaneu, cu acumulare), a traseului şi a calităţii izolării termice a conductelor. Se va stabili dacă există conductă de recirculare şi programul de furnizare a apei calde menajere precum şi numărul de ore de funcţionare a pompelor de circulaţie şi a celor de recirculare.

Se recomandă să se reducă, după caz şi în limita posibilităţilor:

–temperatura zonelor menţinute calde în permanenţă(recipiente de stocaj, conducte de recirculare,etc.);

–pierderile de căldură din zonele calde(sporirea eficienţei şi grosimea termoizolaţiei, reducerea şi izolarea punţilor termice, etc.);

–reducerea timpului de funcţionare şi reglarea corespunzătoare a recirculării apei calde.

Se recomandă montarea clapetelor anti-retur pentru a împiedica circulaţia apei calde pe trasee neadcvate şi transformarea sistemelor de preparare a apei calde menajere gravitaţionale în sisteme cu circulaţie forţată.

Anexa M

Lista cu posibile recomandări de sporire a eficienţei energetice a cazanelor şi a instalaţiilor de încălzire

Această listă include sugestii cu posibile îmbunătăţiri ale eficienţei cazanelor şi a sistemelor de încălzire. Recomandările înscrise în raportul de inspecţie se vor particulariza pentru fiecare caz în parte şi va cuprinde recomandări din această anexă, din anexele anterioare dar şi recomandări rezultate din concluziile inspecţiei energetice înscrise în raportul de inspecţie.

Orice recomandare va lua în considerare costul pentru aplicarea acţiunilor recomandate.

Recomandările vor include acţiuni imediate posibile şi alte măsuri ce urmează a fi luate în caz de renovare majoră sau înlocuire datorită îmbătrânirii sau deteriorării componentelor.

M.1 Recomandări referitoare la exploatarea cazanului

 întreţinerea sezonieră a arzătoarelor, cazanelor şi a coşurilor de fum;

 verificarea amestecului aer-combustibil pentru eficienţa optimă;

 reducerea pe cât posibil a tmperaturii apei din cazan; Temperatura cea mai scăzută depinde de

cerinţa de încălzire, materialul din care este realizat cazanul şi conţinutul gazelor de ardere evacuate (pentru a reduce riscul de coroziune);

 oprirea cazanului atunci când nu este folosit; (exemplu: vara atunci când nu este utilizat pentru

prepararea apei calde menajere);

 utilizarea unui timer pentru a reduce timpul de funcţionare (exemplu: în timpul nopţii);

 verificarea temperaturii gazelor de ardere; trebuie să fie pe cât posibil de mică dar suficient de

ridicată pentru a evita coroziunea; temperatura cea mai joasă posibilă depinde de materialele din care sunt realizate cazanul şi coşul de fum;

 se verifică dacă arzătorul este potrivit cazanului, dacă nu se înlocuieşte;

 se compară puterea arzătorului cazanului cu cerinţele actuale şi temperatura exterioară de calcul; dacă aceasta este prea mare trebuie redusă prin schimbarea puterii arzătorului ;

 izolarea termică a cazanului;

M.2 Recomandări referitoare la sistemul de generare a căldurii

 atunci când sunt montate mai multe cazane, se verifică dacă sunt în funcţiune doar cazanele necesare aşa cum solicită sarcina variabilă;

 se verifică dacă modul de conectare în cascadă este adecvat în funcţie de tipul cazanului; un

cazan în condensaţie poate beneficia de funcţionarea continuă a mai multor cazane la puterea de ieşire minimă;

M.3 Recomandări referitoare la sistemul de distribuţie a căldurii

 oprirea pompelor de circulaţie atunci când nu se cere încălzirea spaţiilor;

 verificarea dacă pompele de circulaţie sunt dimensionate corect, dacă sunt supradimensionate trebuie înlocuite cu unele de mărime potrivită;

 izolarea termică a conductelor de distribuţie;

 verificarea echilibrării hidraulice a reţelei de distribuţie;

 utilizarea pompelor cu turaţie variabilă atunci când debitul este variabil;

 se preferă debitul redus şi diferenţa de temperatură T ridicată în loc de debit mare şi diferenţa de temperatură T redusă;

 se verifică dacă există pierderi de agent termic;

 se verifică dacă pompele de circulaţie sunt corect dimensionate şi setate; dacă pompele sunt supradimensionate se alege o setare mai joasă sau se înlocuiesc cu altele adecvate, mai mici; se recomandă controlul presiunii diferenţiale a pompelor;

 se recomandă controlul presiunii diferenţiale a pompelor;

 verificarea calităţii agentului termic pentru a menţine calitatea transferului de căldură

 se verifică dacă consumul de energie al pompelor de circulaţie este mare în comparaţie cu noile modele de pompe, dacă da, pompele se vor înlocui cu altele mai eficiente;

 introducerea controlului de presiune automat pe fiecare circuit în instalaţiile cu mai mult de 3 circuite şi pierdere de presiune mai mare de 160 mbar;

M.4 Recomandări referitoare la sistemul de emisie a căldurii

 înlocuirea radiatoarelor subdimensionate, permiţând astfel o temperatură mai redusă a agentului

termic;

 îmbunătăţirea eficienţei radiatoarelor; evitarea obstacolelor în jurul lor; curăţirea permanentă;

 reducerea stratificării termice din ăncăperile cu plafon înalt.

M.5 Recomandări referitoare la controlul sistemului de emisie a căldurii

 montarea dispozitivelor de contorizare a consumurilor de energie termică;

 verificarea temperaturilor setate; setarea la valori cât mai reduse şi adaptarea acestor temperaturi pentru fiecare cameră;

 reducerea încălzirii în spaţiile neutilizate pană la limita de protecţie la îngheţ;

 îmbunătăţirea sistemului de control, utilizarea robinetelor termostatice sau a termostatelor, mai ales în spaţiile încălzite de alte surse de încălzire decât sistemul de încălzire;

 echilibrarea hidraulică a fiecărui radiator prin presetarea robinetelor termostatice;

 îmbunătăţirea sistemului de control prin echilibrarea hidraulică cu ajutorul robinetelor de reglare automate;

 împărţirea clădirii în zone pentru încălzire şi zone pentru răcire, separarea încăperilor cu cerinţe diferite şi punerea împreună a camerelor care au cerinţe similare (părţile de clădire expuse la soare şi cele neexpuse la soare).

M.6 Recomandări referitoare la sistemul de preparare a apei calde menajere

 diminuarea consumului de apă prin: eliminarea pierderilor prin robineţi, instalarea capetelor de duş economice etc;

 verificarea temperaturii apei calde, nu va fi mai ridicată de 60C; temperatura de 50C este suficientă pentru majoritatea utilizărilor dar nu este sigură din punct de vedere al bacteriei legionella;

 întreruperea circulaţiei apei calde atunci când aceasta nu e necesară, utilizarea controlului temperaturii;

 se verifică dacă pompele de circulaţie sunt corect dimensionate şi setate; dacă pompele sunt supradimensionate se alege o setare mai joasă sau se înlocuiesc cu altele adecvate, mai mici; se recomandă controlul presiunii diferenţiale a pompelor;

 se verifică dacă consumul de energie al pompelor de circulaţie este mare în comparaţie cu noile modele de pompe, dacă da, pompele se vor înlocui cu altele mai eficiente;

 deconectarea robinetelor de apă caldă neutilizate şi a conductelor aferente;

 izolarea termică a conductelor de apă caldă, în special a acelora care sunt în permanenţă calde;

 detectarea tuturor pierderilor de apă şi etanşarea instalaţiei;

 instalarea unei staţii de dedurizare a apei acolo unde apa este dură;

 vara nu se utilizează cazanul de încălzire al spaţiilor pentru producerea de apă caldă;

 instalarea sistemelor solare pentru prepararea apei calde în timpul verii;

 înlocuirea vanelor de amestec deteriorate;

 instalarea apometrelor separate în clădirile unde locuiesc mai multe familii;

M.7 Alte recomandări

 pentru sistemele alimentate de la cazane în condensaţie se încearcă să se reducă pe cât posibil temperatura de întoarcere a apei la cazan; se va evita orice amestec al apei calde cu apa de pe retur;

 curăţirea regulată a încăperii centralei termice;

 respectarea programelor de mentenanţă a arzătoarelor, cazanelor, unităţilor de încălzire, ventilare şi climatizare, etc;

 înregistrarea regulată (se recomandă săptămânal) a consumului de combustibil şi energie electrică utilizate pentru toate tipurile de instalaţii de încălzire;

 utilizarea energiei regenerabile;

Bibliografie

[1] EN ISO 15378 – Heating systems in buildings – Inspection of boilers and heating systems

[2] EN ISO 15316-1 – System energy requirements and efficiencies

[3] EN ISO 15316-2-1 – Space heating emission systems

[4] EN ISO 15316-4-1 – Space heating generation systems – Combustion systems

[5] SR EN 297+A2:2001/A4:2005 - Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoşi. Cazane de tip B11 şi B11BS echipate cu arzătoare atmosferice cu debit caloric nominal mai mic sau egal cu 70 kW

[6] SR EN 303-3:2001/AC:2006 - Cazane de încălzit. Partea 3: Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoşi. Asamblarea corpului unui cazan şi a unui arzător cu tiraj forţat

[7] SR EN 303-7:2007 - Cazane de încălzit. Partea 7: Cazane pentru încălzire centrală echipate cu un arzător cu tiraj forţat, care utilizează combustibili gazoşi, care au puterea utilă mai mică sau egală cu 1 000 kW

[8] SR EN 483:2002/A2:2002/AC:2006 - Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoşi.

Cazane de tip C al cărui debit caloric nominal este mai mic sau egal cu 70 kW

[9] SR EN 656:2001 - Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoşi. Cazane de tip B al căror debit caloric nominal este mai mare de 70 kW dar mai mic sau egal cu 300 kW

[10] SR EN 676+A2:2008 / AC:2009 - Arzătoare automate, cu tiraj forţat, care utilizează combustibili gazoşi

[11] SR EN 677:2001 - Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoşi. Cerinţe specifice ale cazanelor cu condensare cu debit nominal mai mic sau egal cu 70 kW

[12] SR EN 625:2001 - Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoşi. Condiţii specifice funcţiei de apă caldă menajeră ale cazanelor cu două servicii, cu debit caloric nominal mai mic sau egal cu 70 kW