Norma sanitară veterinara din 15 august 2005

Articolul 1

(1)Prezenta norma sanitară veterinara stabileşte standardele minime pentru protecţia animalelor crescute sau ţinute în ferma.

(2)Prezenta norma sanitară veterinara nu se aplică:

a)animalelor care trăiesc în mediul salbatic;

b)animalelor destinate participării la competitii, expoziţii, evenimente sau activităţi culturale sau sportive;

c)animalelor de laborator sau pentru experimente;

d)oricăror animale nevertebrate.

(3)Prezenta norma sanitară veterinara se aplică fără a se aduce atingere altor reguli comunitare specifice şi, în special, directivelor 88/166/CEE, 91/629/CEE şi 91/630/CEE , care vor continua să se aplice.

Articolul 2

Pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare trebuie să se aplice următoarele definiţii:

a)animal - orice animal (incluzând peşti, reptile sau amfibieni) crescut sau ţinut pentru producţia de alimente, lana, piele ori blana sau pentru alte scopuri de ferma;

b)proprietar sau deţinător - orice persoană fizica sau juridică ori persoane responsabile pentru sau care au în îngrijire animale permanent sau temporar;

c)autoritate competentă - o autoritate competentă în înţelesul art. 2 pct. 6 din Norma sanitară veterinara privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animala, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, ce transpune în legislaţia naţionala Directiva Consiliului 90/425/CEE .

Articolul 3

Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor elaborează dispoziţii pentru ca proprietarii sau deţinătorii sa ia toate măsurile necesare în vederea asigurării bunastarii animalelor aflate în îngrijirea lor şi pentru a se asigura ca acestor animale nu le sunt provocate dureri, suferinţe sau vătămări inutile.

Articolul 4

Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure ca, în fapt, condiţiile în care animalele (altele decât peşti, reptile sau amfibieni) sunt crescute sau ţinute, având în vedere specia acestora şi gradul de dezvoltare, adaptare şi domesticire, nevoile fiziologice şi etologice ale acestora, în conformitate cu experienta acumulată şi cunoştinţele ştiinţifice, respecta prevederile stabilite în anexa la prezenta norma sanitară veterinara.

Articolul 5

(1)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor şi autorităţile sanitare veterinare competente judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, efectuează inspecţii pentru a se verifica conformitatea cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare, inspecţii ce pot fi efectuate concomitent cu controalele realizate în alte scopuri.

(2)Începând cu o dată ce urmează să fie stabilită în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să înainteze Comisiei Europene rapoarte privind inspecţiile la care se face referire în alin. (1).

Articolul 6

(1)Experţii sanitar-veterinari ai Comisiei Europene pot, în colaborare cu reprezentanţii Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, sa verifice dacă în România sunt respectate prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi să efectueze controale la faţa locului în teritoriu pentru a se asigura ca acestea sunt efectuate în conformitate cu prezenta norma sanitară veterinara, în măsura în care acest lucru este indispensabil pentru evaluarea asigurării aplicării uniforme a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(2)Când se efectuează un control pe teritoriul României trebuie să se acorde experţilor Comisiei Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene toată asistenţa necesară pentru îndeplinirea obligaţiilor acestora.

(3)Reprezentanţii Comisiei Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să discute cu Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor rezultatele acestor controale, înaintea elaborării şi difuzării raportului final.

(4)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia orice măsuri care se pot dovedi necesare pentru a tine seama de rezultatele acestor controale.

(5)Acolo unde este necesar trebuie să fie adoptate reguli detaliate pentru aplicarea prezentului articol, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.

Articolul 7

(1)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor emite şi pune în aplicare acte normative, reglementări şi prevederi administrative, necesare pentru conformarea cu prezenta norma sanitară veterinara, pe care le va transmite Comisiei Europene, prin intermediul Ministerului Integrării Europene şi al Misiunii României pe lângă Uniunea Europeană, împreună cu tabelele de concordanta, în vederea evaluării conformitatii transpunerii legislative, şi va stabili măsurile necesare pentru implementarea corecta şi la timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(2)Atunci când Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor acţionează potrivit prevederilor alin. (1), trebuie să facă o referire expresă la prezenta norma sanitară veterinara. Procedura privind realizarea referirii menţionate rămâne în responsabilitatea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(3)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor va lua toate măsurile necesare şi va sanctiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. De asemenea, va facilita întocmirea documentelor necesare pentru sancţionarea incalcarilor legislaţiei sanitare veterinare ce constituie infracţiuni.

(4)Totuşi, după data aderării României la Uniunea Europeană, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor poate, în conformitate cu regulile generale ale tratatului, sa menţină sau să aplice în teritoriul naţional prevederi mai stricte pentru protecţia animalelor de ferma decât cele stabilite de prezenta norma sanitară veterinara. Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze Comisia Europeană despre orice astfel de măsuri.

(5)Prezenta norma sanitară veterinara constituie transpunerea oficială a Directivei Consiliului 98/58/CE , astfel cum a fost amendata ultima data de Regulamentul 806/2003/CE .

Articolul 8

Anexa face parte integrantă din prezenta norma sanitară veterinara.

Anexa

──────

la norma sanitară veterinara

────────────────────────────

Personalul

1.Animalele trebuie să fie ingrijite de personal suficient şi care are competenţa profesională, cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare.

Inspecţiile

2.Toate animalele ţinute în sisteme de creştere în care bunăstarea acestora depinde de îngrijirea umană frecventa trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe zi. Animalele crescute sau ţinute în alte sisteme trebuie să fie inspectate la intervale de timp suficiente pentru a se evita orice suferinta.

3.Trebuie să fie disponibile surse de iluminat adecvate (fixe sau mobile) pentru a permite o inspecţie amănunţită a animalelor în orice moment.

4.Orice animal care pare bolnav sau rănit trebuie să fie îngrijit corespunzător fără întârziere, iar atunci când animalul nu răspunde la aceste îngrijiri, trebuie să se consulte, cat de curând posibil, un medic veterinar. Atunci când este necesar, animalele bolnave sau ranite trebuie să fie izolate în adaposturi adecvate cu asternut uscat şi confortabil, după caz.

Ţinerea evidentelor

5.Proprietarul sau deţinătorul animalelor trebuie să păstreze o evidenta a tuturor tratamentelor medicale efectuate şi a numărului de animale moarte găsite la fiecare inspecţie.

Atunci când este necesar ca informaţii echivalente să fie ţinute pentru alte scopuri, acestea vor satisface, de asemenea, scopurile prezentei norme sanitare veterinare.

6.Aceste evidente trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează inspecţie oficială sau la cerere.

Libertatea de mişcare

7.Libertatea de mişcare a unui animal, având în vedere specia acestuia şi în conformitate cu experienta acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice, nu trebuie să fie îngrădită de o asemenea maniera încât sa i se cauzeze acestuia suferinţe sau vătămări inutile.

Atunci când un animal este legat sau are miscarile limitate permanent ori cu regularitate, trebuie să i se asigure spaţiu suficient pentru necesităţile fiziologice şi etologice, în conformitate cu experienta acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice.

Adaposturi şi cazare

8.Materialele utilizate pentru construcţia adaposturilor şi, în special, pentru boxele şi echipamentele cu care animalele pot intră în contact nu trebuie să fie dăunătoare pentru animale şi trebuie să poată fi curatate şi dezinfectate riguros.

9.Adăposturile şi accesoriile pentru legarea animalelor trebuie să fie construite şi întreţinute astfel încât sa nu aibă margini ascutite sau proeminente care să poată rani animalele.

10.Circulaţia aerului, nivelul de pulberi, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi concentraţia gazelor trebuie menţinute în limite care să nu fie dăunătoare animalelor.

11.Animalele ţinute în adaposturi nu trebuie să fie menţinute în permanenta în intuneric şi nici să fie expuse la lumina artificiala fără întrerupere pentru un interval de timp corespunzător. Atunci când lumina naturala disponibilă este insuficienta pentru a satisface necesităţile fiziologice şi etologice ale animalelor, trebuie să fie asigurat iluminatul artificial corespunzător.

Animale ce nu sunt ţinute în adaposturi

12.Animalelor care nu sunt ţinute în adaposturi trebuie, după caz şi în măsura posibilităţilor, sa li se asigure protecţia necesară împotriva intemperiilor, animalelor de prada şi riscurilor privind sănătatea lor.

Echipamente mecanice sau automate

13.Toate echipamentele mecanice sau automate indispensabile pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi. Atunci când se descoperă defectiuni, acestea trebuie să fie remediate imediat sau, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protejarea sănătăţii şi bunastarii animalelor.

Atunci când sănătatea şi bunăstarea animalelor depind de un sistem de ventilaţie artificiala, trebuie să fie elaborate prevederi privind un sistem de rezerva corespunzător care să garanteze reînnoirea suficienta a aerului pentru asigurarea sănătăţii şi bunastarii animalelor în eventualitatea defectării sistemului de baza. De asemenea, trebuie să fie asigurat un sistem de alarma care să avertizeze în cazul defectării sistemului de ventilaţie artificiala. Sistemul de alarma trebuie să fie testat cu regularitate.

Hrana pentru animale, apa şi alte substanţe

14.Animalele trebuie să primească o hrana nutritiva, corespunzător vârstei şi speciei acestora, care să le fie administrată în cantitate suficienta pentru a le menţine într-o stare buna de sănătate şi pentru a le satisface necesităţile nutritive. Nici un animal nu trebuie să fie hranit sau adapat într-un mod care să producă suferinţe ori vătămări inutile, iar hrana sau lichidele nu trebuie să conţină nici o substanţa ce ar putea produce suferinţe sau vătămări inutile.

15.Toate animalele trebuie să aibă acces la hrana la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor lor fiziologice.

16.Toate animalele trebuie să aibă acces la o sursa de apa adecvată sau să-şi poată satisface necesarul de lichide prin alte mijloace.

17.Instalaţiile de furajare şi adapare trebuie să fie proiectate, construite şi amplasate astfel încât să fie reduse la minimum riscul de contaminare a hranei şi a apei şi efectele dăunătoare ale competitiei dintre animale.

18.Cu excepţia substanţelor administrate în scopuri terapeutice, profilactice sau în scopul unui tratament zootehnic astfel cum este definit la art. 1 lit. c) din Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 298/2001 privind interzicerea comercializării şi administrării unor substanţe cu acţiune thyreostatica şi a celor betaagoniste la animalele de ferma, ce transpune în legislaţia naţionala Directiva 96/22/CE , animalelor nu trebuie să li se administreze nici o alta substanţa, cu excepţia cazului în care s-a demonstrat, prin studii ştiinţifice de bunastare a animalelor sau în baza experienţei acumulate, ca efectul substanţei respective nu este daunator sănătăţii sau bunastarii animalelor.

Mutilari

19.Până la adoptarea unor prevederi specifice cu privire la mutilari, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene şi fără a se aduce atingere Directivei 91/630/CEE , trebuie să se aplice prevederile naţionale relevante, în conformitate cu regulile generale ale tratatului.

Metode de creştere

20.Nu trebuie să fie practicate creşterea sau metodele de creştere naturale ori artificiale ce provoacă sau ar putea cauza suferinţe ori vătămări oricăruia dintre animalele implicate.

Prezenta prevedere nu trebuie să împiedice utilizarea anumitor metode ce pot produce suferinţe sau vătămări minime ori momentane sau care ar putea necesita intervenţii ce nu ar produce afectari de lungă durata, atunci când acestea sunt permise de prevederile naţionale.

21.Nici un animal nu trebuie să fie ţinut pentru scopuri de ferma, cu excepţia cazului în care este de asteptat în mod rezonabil ca, pe baza genotipului şi fenotipului, poate fi ţinut fără efecte nefavorabile asupra sănătăţii sau bunastarii lui.