Lege nr. 206 din 7 noiembrie 2016

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articolul I

După articolul I^3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.036 din 28 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se introduc patru noi articole, articolele I^4-I^7, cu următorul cuprins:

Art. I^4. - În vederea aplicării Regulamentului (UE) nr. 1.215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, denumit în continuare Regulamentul nr. 1.215/2012, se stabilesc următoarele reguli:

Art. 1. – Cererile de refuz al recunoaşterii, cererile de constatare a absenţei motivelor de refuz al recunoaşterii, precum şi cererile de refuz al încuviinţării executării pe teritoriul României a hotărârilor pronunţate, tranzacţiilor judiciare aprobate sau încheiate şi actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial în materie civilă şi comercială, într-un alt stat membru al Uniunii Europene, formulate potrivit prevederilor Regulamentului nr. 1.215/2012, sunt de competenţa tribunalului.

Art. 2. – (1) Cererile introduse în temeiul dispoziţiilor art. 54 din Regulamentul nr. 1.215/2012, privitoare la adaptarea măsurii sau ordinului dispus prin hotărârile pronunţate, tranzacţiile judiciare aprobate sau încheiate şi actele autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial într-un alt stat membru al Uniunii Europene pot fi formulate, pe cale incidentală, în cauzele având ca obiect refuzul recunoaşterii, constatarea absenţei motivelor de refuz al recunoaşterii sau refuzul executării, ori pe cale principală.

(2)Cererile privitoare la adaptarea măsurii sau ordinului, dispus prin hotărârile pronunţate, tranzacţiile judiciare aprobate sau încheiate şi actele autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial într-un alt stat membru al Uniunii Europene, introduse pe cale principală, sunt de competenţa tribunalului.

Art. 3. – (1) În cazul hotărârilor judecătoreşti, inclusiv al tranzacţiilor judiciare, pronunţate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi puse în executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 53 sau, după caz, art. 60 din Regulamentul nr. 1.215/2012, certificatul prevăzut în anexa I sau, după caz, în anexa II din acelaşi regulament aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere se invocă sau a cărei executare se solicită.

(2)În cazul actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial în România care urmează a fi puse în executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 60 din Regulamentul nr. 1.215/2012, certificatul prevăzut în anexa II din acelaşi regulament aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află emitentul actului.

Art. I^5. - În vederea aplicării Regulamentului (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 iunie 2013 privind recunoaşterea reciprocă a măsurilor de protecţie în materie civilă, denumit în continuare Regulamentul nr. 606/2013, se stabilesc următoarele reguli:

Art. 1. – Cererile de refuz al recunoaşterii şi cererile de refuz al încuviinţării executării pe teritoriul României, a hotărârilor privind măsuri de protecţie pronunţate, într-un alt stat membru al Uniunii Europene, potrivit prevederilor Regulamentului nr. 606/2013, sunt de competenţa judecătoriei.

Art. 2. – (1) Hotărârile privind măsurile de protecţie dispuse în procedura de emitere a ordinului de protecţie, pronunţate de instanţele române pot fi certificate, la cererea persoanei protejate, potrivit prevederilor Regulamentului nr. 606/2013.

(2)Eliberarea certificatului prevăzut la art. 5 din Regulamentul nr. 606/2013 este de competenţa primei instanţe şi se face în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 939/2014 al Comisiei din 2 septembrie 2014 de stabilire a certificatelor menţionate la articolele 5 şi 14 din Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului privind recunoaşterea reciprocă a măsurilor de protecţie în materie civilă, denumit în continuare Regulamentul nr. 939/2014.

Art. 3. – (1) Asupra cererii de eliberare a certificatului instanţa se pronunţă, prin încheiere, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.

(2)Încheierea prin care cererea a fost admisă nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care cererea a fost respinsă este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare.

(3)Certificatul se eliberează persoanei protejate şi se comunică, în copie, persoanei care reprezintă ameninţarea, care va fi înştiinţată asupra faptului că măsura de protecţie astfel certificată este recunoscută şi are forţă executorie în toate statele membre ale Uniunii Europene.

Art. 4. – La cererea persoanei protejate sau a persoanei împotriva căreia a fost emis ordinul de protecţie, precum şi din oficiu, certificatul poate fi rectificat sau retras, în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (1) din Regulamentul nr. 606/2013.

Art. 5. – (1) Cererea de rectificare a certificatului este de competenţa instanţei care a emis certificatul.

(2)Asupra cererii de rectificare a certificatului instanţa se pronunţă prin încheiere, dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar ca acestea să dea anumite lămuriri.

(3)Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins cererea de rectificare este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare.

Art. 6. – (1) Cererea de retragere a certificatului se introduce la instanţa care a emis certificatul, în termen de o lună de la comunicarea acestuia.

(2)În cazul în care găseşte întemeiată cererea de retragere a certificatului instanţa, cu citarea părţilor, revine asupra măsurii luate şi dispune retragerea, în tot sau în parte, a certificatului.

(3)Încheierea poate fi atacată numai cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Art. 7. – (1) La cererea persoanei interesate se poate elibera un nou certificat care atestă suspendarea sau revocarea măsurii de protecţie ori suspendarea caracterului executoriu al hotărârii instituind măsura de protecţie ori, după caz, retragerea certificatului potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 606/2013 şi art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 939/2014.

(2)Încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra eliberării certificatului este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare. Celelalte dispoziţii ale art. 3 se aplică în mod corespunzător.

Art. 8. – (1) În vederea executării, pe teritoriul României, a unei hotărâri emise într-un alt stat membru al Uniunii Europene, prin care s-au dispus măsuri de protecţie necunoscute sau diferite de cele prevăzute de legea română, instanţa română ajustează, în condiţiile art. 11 din Regulamentul nr. 606/2013, elementele de fapt ale măsurii de protecţie pentru a o face executabilă pe teritoriul României în condiţiile prevăzute de legea română, dispunând măsuri cu efecte echivalente şi care urmăresc obiective şi interese similare. Măsura dispusă de instanţa română nu poate produce efecte care să le depăşească pe cele prevăzute de dreptul statului membru de origine pentru măsura dispusă prin hotărârea pronunţată de instanţa statului membru de origine.

(2)Ajustarea se face, din oficiu sau la cererea părţii interesate, în cadrul soluţionării cererilor având ca obiect încuviinţarea executării hotărârii sau refuzul recunoaşterii sau executării, ori pe cale principală.

(3)Instanţa competentă este cea prevăzută la art. 1. (4) În cazul în care instanţa constată, cu ocazia soluţionării cererilor prevăzute la alin. (2), că este necesară ajustarea, va dispune citarea părţilor. Prezenţa procurorului este obligatorie.

(5)Împotriva hotărârii prin care instanţa a procedat la ajustarea hotărârii pronunţate într-un alt stat membru se poate introduce apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Hotărârea pronunţată în apel nu este supusă recursului.

Art. I^6. - În vederea aplicării Regulamentului (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti şi acceptarea şi executarea actelor autentice în materie de succesiuni şi privind crearea unui certificat european de moştenitor, denumit în continuare Regulamentul nr. 650/2012, se stabilesc următoarele reguli:

Art. 1. – Cererile de recunoaştere şi încuviinţare a executării pe teritoriul României, a hotărârilor pronunţate, inclusiv tranzacţii judiciare aprobate sau încheiate, precum şi a actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial în materie de succesiuni, într-un alt stat membru al Uniunii Europene, formulate potrivit prevederilor Regulamentului nr. 650/2012, precum şi cererile având ca obiect adaptarea drepturilor reale conform art. 31 din acelaşi regulament, sunt de competenţa tribunalului.

Art. 2. – (1) În cazul atestatului privind o hotărâre judecătorească în materie de succesiuni, inclusiv al tranzacţiilor judiciare, pronunţate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi recunoscute şi executate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite anexa 1, formularul I, respectiv anexa 3, formularul III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1.329/2014 al Comisiei din 9 decembrie 2014 de stabilire a formularelor menţionate în Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti şi acceptarea şi executarea actelor autentice în materie de succesiuni şi privind crearea unui certificat european de moştenitor, denumit în continuare Regulamentul nr. 1.329/2014, aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere şi executare se solicită.

(2)Atestatul privind un act autentic în materie de succesiuni, prevăzut în anexa 2, formularul II la Regulamentul nr. 1.329/2014, se eliberează de notarul public care a emis actul autentic. În situaţia în care arhiva notarului public emitent al actului autentic este păstrată de Camera Notarilor Publici, atestatul se eliberează de notarul public desemnat în acest scop de către preşedintele Colegiului director al Camerei.

Art. 3. – (1) Certificatul european de moştenitor se eliberează, în conformitate cu prevederile capitolului VI din Regulamentul nr. 650/2012, la cererea oricăreia dintre persoanele prevăzute la art. 63 alin. (1) din regulament, de către notarul public care a eliberat sau în arhiva căruia se păstrează certificatul de moştenitor. În situaţia în care arhiva notarului public emitent al certificatului de moştenitor în conformitate cu legea română este păstrată de Camera Notarilor Publici, certificatul european de moştenitor va fi eliberat de notarul public desemnat în acest scop de preşedintele Colegiului director al Camerei.

(2)În cazul în care calitatea de moştenitor, întinderea masei succesorale şi/sau întinderea drepturilor şi obligaţiilor succesorale ale moştenitorilor au fost stabilite prin hotărâre judecătorească, certificatul european de moştenitor se eliberează de către instanţa care a pronunţat acea hotărâre. Hotărârea judecătorească şi certificatul european de moştenitor se comunică, din oficiu, Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale (CNARNN), în vederea înregistrării în registrul special de evidenţă a certificatelor europene de moştenitor, înfiinţat în condiţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, denumit în continuare «registrul special». Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(3)Notarul public care a eliberat certificatul european de moştenitor are obligaţia de a solicita înregistrarea acestuia în registrul special de evidenţă a certificatelor europene de moştenitor.

Art. 4. – (1) Rectificarea, modificarea şi retragerea certificatului european de moştenitor sunt de competenţa emitentului acestuia.

(2)În cazul rectificării, modificării sau retragerii certificatului european de moştenitor instanţa sau, după caz, notarul public are obligaţia de a informa toate persoanele cărora le-au fost eliberate, în conformitate cu art. 70 alin. (1) din Regulamentul nr. 650/2012, copii ale certificatului european de moştenitor.

(3)În cazul în care certificatul european de moştenitor a fost rectificat, modificat sau retras în condiţiile art. 71 din Regulamentul nr. 650/2012 sau ale cărui efecte au fost suspendate potrivit art. 73 alin. (1) din acelaşi regulament, instanţa sau, după caz, notarul public instrumentator, din oficiu, comunică de îndată actul către CNARNN, în vederea înregistrării în registrul special. După înregistrare, CNARNN îl informează, dacă este cazul, de îndată, pe notarul public care a emis certificatul.

Art. 5. – (1) Contestaţiile formulate potrivit art. 72 din Regulamentul nr. 650/2012 se soluţionează de instanţa care a eliberat, rectificat, modificat sau retras certificatul european de moştenitor ori care a suspendat efectele acestuia sau, după caz, de judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul notarului public instrumentator.

(2)Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este supusă numai apelului.

(3)Pe durata soluţionării contestaţiei, instanţa poate dispune, dacă este cazul, suspendarea efectelor certificatului european de moştenitor, potrivit art. 73 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 650/2012.

Art. 6. – Certificatele europene de moştenitor emise de la data aplicării Regulamentului nr. 650/2012 şi până la data intrării în vigoare a acestei legi se comunică de îndată de emitentul acestora către CNARNN, în vederea înregistrării acestora în registrul special.

Art. I^7. - În vederea aplicării Deciziei Consiliului nr. 2.007/712/CE din 15 octombrie 2007 privind semnarea, în numele Comunităţii, a Convenţiei privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, şi a Deciziei Consiliului nr. 2009/430/CE din 27 noiembrie 2008 privind încheierea Convenţiei privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială - Declaraţie, denumită în continuare Convenţia de la Lugano/Convenţie, se stabilesc următoarele reguli:

Art. 1. – Cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării pe teritoriul României a hotărârilor pronunţate, tranzacţiilor judiciare aprobate sau încheiate şi actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial în materie civilă şi comercială, într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenţia de la Lugano, potrivit prevederilor Convenţiei, sunt de competenţa tribunalului.

Art. 2. – (1) În cazul hotărârilor judecătoreşti pentru care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenţie, competenţa de a emite, potrivit art. 54 din Convenţie, certificatul prevăzut în anexa V din aceeaşi Convenţie aparţine primei instanţe.

(2)În cazul în care, potrivit art. 57 din Convenţie, se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării pe teritoriul unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenţie, a unui act autentic, executoriu potrivit legii române, competenţa de a emite certificatul prevăzut în anexa VI din aceeaşi Convenţie aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află emitentul actului.

(3)În cazul în care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării pe teritoriul unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenţia de la Lugano, a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, potrivit legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, competenţa de a emite, potrivit art. 58 din Convenţie, certificatul prevăzut în anexa V din acelaşi regulament aparţine acelei instanţe.

Art. 3. – În temeiul art. 3 alin. (2) din Protocolul 2 la Convenţie, privind interpretarea uniformă a Convenţiei şi comitetul permanent, Ministerul Justiţiei este desemnat autoritate română competentă să transmită selectiv Comisiei Uniunii Europene cele mai importante hotărâri pronunţate în ultimă instanţă sau anumite hotărâri definitive.

Articolul II

Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 18 iunie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.La articolul 5 alineatul (1), literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

a)în cazul biroului individual - sintagma «birou individual notarial» urmată fie de numele notarului public titular, fie de denumirea biroului, în cazul în care notarul public şi-a ales o denumire;

b)în cazul societăţii profesionale - sintagma «societate profesională notarială» urmată fie de numele notarilor publici asociaţi, fie de denumirea societăţii profesionale, în cazul în care notarii publici asociaţi şi-au ales o denumire.

2.La articolul 12, după litera p) se introduce o nouă literă, litera p^1), cu următorul cuprins:

p^1)emiterea certificatului european de moştenitor;.

3.La articolul 12, după litera q) se introduce o nouă literă, litera q^1), cu următorul cuprins:

q^1)emiterea titlurilor executorii notariale;.

4.La articolul 20, alineatele (2) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(2)Concursul de schimbări de sedii prevăzut la alin. (1) constă într-o probă practică scrisă. Nota minimă de promovare este 7,00.

.........................................................

(8)Componenţa comisiilor pentru organizarea şi desfăşurarea concursului de schimbare de sedii se stabileşte potrivit regulamentului aprobat de către Consiliul Uniunii. Din comisia de examinare şi din comisia de soluţionare a contestaţiilor face parte şi câte un reprezentant al Ministerului Justiţiei.

5.La articolul 22, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

(2)Dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. g) se face în baza unui certificat medical şi a unui aviz psihologic emise de către unităţi sanitare şi cabinete psihologice acreditate potrivit legii şi cu care Uniunea sau Camerele au încheiat protocoale de colaborare.

6.După articolul 22 se introduce un nou articol, articolul 22^1, cu următorul cuprins:

Art. 22^1. – În toate cazurile în care, potrivit legii, există obligaţia îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. g), dispoziţiile art. 22 alin. (2) sunt aplicabile.

7.Articolul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 23. – (1) Pentru a deveni notar stagiar, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. a)-g) şi să promoveze examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar, organizat de Institutul Notarial Român.

(2)Institutul Notarial Român organizează, pe posturile aprobate de Consiliul Uniunii, într-o zi lucrătoare, la o dată stabilită de preşedintele Uniunii, examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar.

(3)Examenul sau concursul de admitere ca notar stagiar constă într-o probă scrisă, cu caracter teoretic, din tematica aprobată de Consiliul Uniunii. Nota minimă de promovare este 7,00. Candidaţii declaraţi admişi vor ocupa locurile în limita posturilor aprobate de Consiliul Uniunii pentru Camera la care şi-au depus cererea de înscriere la examen sau concurs. Un candidat poate depune cererea de înscriere la examen sau concurs la o singură Cameră.

(4)Locurile destinate dobândirii calităţii de notar stagiar se aprobă de către Consiliul Uniunii, după consultarea Colegiilor directoare.

8.La articolul 24, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(6)Examenul de definitivat constă în două probe scrise, respectiv una cu caracter teoretic şi una cu caracter practic, din tematica de concurs. Media minimă de promovare este 7,00, dar nu mai puţin de nota 5,00 la fiecare probă.

9.La articolul 24, alineatul (8) se abrogă.

10.La articolul 24, alineatele (13) şi (14) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(13)Examenul sau, după caz, concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar se susţine în limba română şi se organizează de către Institutul Notarial Român, conform condiţiilor şi procedurii prevăzute prin regulament aprobat de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii. Componenţa comisiilor pentru organizarea şi desfăşurarea examenului sau, după caz, a concursului de dobândire a calităţii de notar stagiar se stabileşte potrivit regulamentului. Din comisia de examinare şi din comisia de soluţionare a contestaţiilor face parte şi câte un reprezentant al Ministerului Justiţiei.

(14)Examenul de definitivat, concursul de dobândire a calităţii de notar public, concursul de schimbări de sedii, precum şi examenul sau, după caz, concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar se desfăşoară la Bucureşti.

11.La articolul 27, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(5)Concursul de admitere constă în două probe scrise, respectiv una cu caracter teoretic şi una cu caracter practic, din tematica de concurs. Media minimă de promovare este 7,00, cu condiţia ca la fiecare probă din concurs să obţină cel puţin nota 5,00.

12.La articolul 39, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

Art. 39. – (1) Notarul public care, după numire, îşi va desfăşura activitatea într-un birou individual notarial este obligat, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcţie, să îşi înregistreze sediul biroului individual în RNENP. Pentru înregistrarea sediului biroului individual notarial, notarul public va prezenta ordinul de numire în funcţie, sigiliul şi specimenul de semnătură, dovada depunerii jurământului, precum şi licenţa de funcţionare.

(2)Notarul public care după numire îşi va desfăşura activitatea într-o societate profesională este obligat să îşi obţină licenţa de funcţionare şi să îşi înregistreze în RNENP atât ordinul de numire în funcţie, cât şi ordinul de asociere sau, după caz, decizia Colegiului director al Camerei, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire, respectiv de asociere. Pentru înregistrare, notarul public va prezenta ordinul de numire în funcţie, ordinul de asociere sau, după caz, decizia Colegiului director al Camerei, sigiliul şi specimenul de semnătură, dovada depunerii jurământului, precum şi licenţa de funcţionare.

13.La articolul 48, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

b)desemnează notarul public care va elibera, în condiţiile legii, certificatul european de moştenitor, în situaţia în care arhiva succesorală a notarului public care a emis actul se află în administrarea Camerei;.

14.La articolul 49 alineatul (1), literele a) şi f) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

a)sprijină INR în organizarea examenului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar;

.....................................................

f)propune Consiliului Uniunii numărul de locuri destinate dobândirii calităţii de notar stagiar;.

15.La articolul 56 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

a)propune ministrului justiţiei actualizarea numărului de posturi de notar public şi posturile destinate concursului de schimbări de sedii;.

16.La articolul 56 alineatul (1), după litera a) se introduce o nouă literă, litera a^1), cu următorul cuprins:

a^1)aprobă numărul de locuri destinate dobândirii calităţii de notar stagiar, cu consultarea Colegiilor directoare;.

17.La articolul 60, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:

(7)INR organizează, la solicitarea Consiliului Uniunii, examenul sau, după caz, concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar, în condiţiile legii şi ale regulamentului de organizare şi desfăşurare a acestuia, aprobat de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.

18.La articolul 61, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(6)Tarifele pentru înscriere sau verificare în registre se vor putea încasa de către notarii publici de la părţi şi se vor vira CNARNN în baza facturilor emise de către acesta.

19.La articolul 61, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (6^1), cu următorul cuprins:

(6^1)Fondurile acumulate de CNARNN vor fi utilizate pentru dezvoltarea instituţiei notarului public, pentru securizarea actului notarial şi pentru perfecţionarea profesională a corpului de notari publici.

20.La articolul 62, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

Art. 62. – (1) În scopul stabilirii şi acordării pensiilor private se înfiinţează, sub autoritatea Uniunii, Casa de Pensii a Notarilor Publici, denumită în continuare Casa de pensii, instituţie autonomă, de interes public, cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statutul acesteia, aprobat de Consiliul Uniunii.

(2)Sistemul de pensii prevăzut de prezenta lege este obligatoriu pentru notarii publici membri ai Uniunii.

21.La articolul 62, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:

(2^1)Notarii publici pot contribui şi la sistemul public de pensii, în condiţiile legii.

22.La articolul 75, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(5)Hotărârea Consiliului de disciplină poate fi atacată cu contestaţie la Consiliul Uniunii în termen de 15 zile de la comunicare. Împotriva hotărârii Consiliului Uniunii se poate formula contestaţie la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare.

23.La articolul 81, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

(6)Notarul public, în activitatea sa, nu poate cenzura sau refuza să aplice sau să folosească în proceduri notariale o hotărâre judecătorească definitivă.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României în condiţiile art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

FLORIN IORDACHE

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

Bucureşti, 7 noiembrie 2016.

Nr. 206.