Decizie nr. 540 din 7 iunie 2007

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Muntenia" - S.R.L. din Ioneşti în Dosarul nr. 4.724/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.724/2006, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Muntenia" - S.R.L. din Ioneşti într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece condiţionează accesul liber la justiţie de un anumit moment, respectiv după ce a început executarea silită. De asemenea, se arată că dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 din Constituţie, deoarece se prevede o singură cale de atac. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21, 124 şi 129 din Constituţie, deoarece instanţa de executare are un drept discreţionar în ceea ce priveşte suspendarea executării, iar încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării în cazuri urgente nu este supusă niciunei căi de atac.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea arată că dispoziţiile art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21, 24 şi 129 din Constituţie, deoarece dreptul la justiţie este neîngrădit şi nu poate fi condiţionat. Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, iar lipsa unei căi de atac din cele prevăzute de lege este o încălcare a dreptului persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor sale, de a exercita căile de atac, precum şi de a beneficia de un proces echitabil.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul, cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedură civilă, arată că acestea nu încalcă drepturile constituţionale protejate, întrucât reglementarea executării silite, în ansamblul său, conferă suficiente garanţii care au fost concepute pentru respectarea intereselor celor implicaţi. Faptul că introducerea contestaţiei la executare se poate face după începerea executării silite nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă "suprimă calea de atac a apelului", arată că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii deosebite. În continuare arată că nu este întemeiată nici critica referitoare la dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 403 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi nici nu contravin principiilor privind înfăptuirea justiţiei, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, se arată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, faptul că încheierea prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac nu aduce atingere liberului acces la justiţie, deoarece ori de câte ori se ivesc dificultăţi în cursul executării silite ori una dintre părţi este nemulţumită de felul cum sunt întocmite actele de executare, instanţa va fi sesizată cu rezolvarea contestaţiilor la executare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă. Alin. 2^1 al art. 399 a fost modificat prin art. I pct. 18 din Legea nr. 459/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006. Alin. 4 al art. 403 a fost modificat prin art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Textele legale criticate au următorul cuprins:

–Art. 399 alin. 2^1: "De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.";

–Art. 402 alin. 2: "Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2.";

–Art. 403 alin. 1, 3 şi 4: "(1) Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

(3)Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

(4)În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, contestaţia la executare fiind destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. Faptul că introducerea contestaţiei la executare se poate face după începerea executării silite nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece se prevede o singură cale de atac, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Astfel, Constituţia nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită "în condiţiile legii". Accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.

De asemenea, Curtea observă că dispoziţiile art. 402 din Codul de procedură civilă nu sunt de natură să aducă atingere înfăptuirii în numele legii a justiţiei şi totodată nici independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în prevederile art. 124 din Constituţie, text constituţional invocat de autorul excepţiei.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată. De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 124 şi 129 din Constituţie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Muntenia" - S.R.L. din Ioneşti în Dosarul nr. 4.724/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu