Decizie nr. 1.294 din 2 decembrie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) şi art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agricola San Giorgio" SRL în Dosarul nr. 1.633/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.633/59/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agricola San Giorgio" SRL Jimbolia în cauza ce are ca obiect judecarea cererii formulate de autorul excepţiei pentru anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:

–art. 27 alin. (2) şi art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece prevederile legale instituie o răspundere obiectivă care nu presupune reaua-credinţă sau exercitarea oricăror manopere ilegale care să provoace insolvenţa debitorului. Se stabileşte, astfel, un regim discriminatoriu în favoarea creditorului fiscal, în raport cu alţi creditori ai unui debitor insolvabil, faţă de regimul general al reglementării prevăzut de Legea nr. 85/2006;

–textele legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (8) din Constituţie, deoarece simpla legătură de afacere dintre debitor şi persoana juridică, derulată ca fiind legală şi fără rea-credinţă, ar fi suficientă pentru înlăturarea prezumţiei de dobândire în mod licit a averii de către persoana juridică.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 16 şi 44 din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că textele de lege nu instituie privilegii sau discriminări, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor care răspund solidar cu debitorul declarat insolvabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Din analiza susţinerilor autorului excepţiei rezultă că, în realitate, sunt vizate prevederile art. 27 alin. (2) şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe.

Potrivit art. 27 alin. (2), "Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a)dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

b)are raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care, în proporţie de cel puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;

c)are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului."

Dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 prevăd că răspunderea solidară se va stabili pe baza unei decizii emise de organul fiscal, care devine titlu de creanţă împotriva persoanei obligate la plată.

Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu art. 16 din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 44 alin. (8) din Constituţie privind confiscarea averii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Legea fundamentală referitoare la egalitatea în drepturi, Curtea reţine că este neîntemeiată, deoarece instituirea răspunderii solidare a unei persoane juridice alături de debitorul insolvent sau insolvabil, în anumite condiţii restrictive care au în vedere relaţiile juridice strânse între aceste persoane, face parte din procedura generală privind raportul de drept material fiscal. Reglementarea distinctă a drepturilor şi obligaţiilor părţilor în raporturile juridice fiscale, în comparaţie cu reglementarea procedurii generale prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, este o aplicaţie a dispoziţiilor constituţionale consfinţite la art. 137 alin. (1), potrivit cărora "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege." Prin urmare, stabilirea de către legiuitor a unui regim distinct, în favoarea creditorului fiscal, comparativ cu alţi creditori ai unor debitori insolvabili, nu echivalează cu o inegalitate în drepturi între aceştia. Situaţiile diferite în care se află cele două categorii de creditori, necesită reglementări diferite.

În legătură cu critica privind încălcarea prin dispoziţiile legale criticate a art. 44 alin. (8) din Constituţie privind confiscarea averii, Curtea constată că este neîntemeiată. Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului fiscal insolvabil sau declarat insolvent, răspunde solidar cu acesta persoana juridică numai în condiţiile stabilite de prevederile legale. Rezultă că pentru a se declanşa răspunderea solidară nu este suficientă "simpla legătură de afaceri dintre debitor şi persoana juridică", ci se cere ca persoana juridică să controleze, să fie controlată sau să se afle sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă mai este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile enumerate la lit. a)-c) ale textului criticat.

Referitor la această procedură, este de observat că, potrivit alin. (3) al art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, termenul "control", menţionat de textul legal criticat, are semnificaţia de majoritate a drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii. Totodată, potrivit art. 17 alin. (1) din ordonanţă, "Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport", în cazul de faţă persoana juridică care răspunde în solidar cu debitorul.

De altfel, atragerea răspunderii solidare a persoanei juridice în cazul neachitării obligaţiilor fiscale datorită insolvabilităţii debitorului este determinată nu numai de regimul de drept procesual fiscal în cadrul căruia raporturile dintre cele două persoane sunt strâns legale, ci şi de necesitatea evitării fraudării legii fiscale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) şi art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agricola San Giorgio" SRL în Dosarul nr. 1.633/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta