Convenţie din 25 octombrie 1980

Notă *) Traducere.

Statele semnatare ale prezentei convenţii,

dorind sa faciliteze accesul internaţional la justiţie,

au decis încheierea unei convenţii în acest scop, convenind următoarele dispoziţii:

Capitolul 1Asistenţa judiciară

Articolul 1

Cetăţenii unui stat contractant, precum şi persoanele având reşedinţa lor obişnuită într-un stat contractant beneficiază de asistenţa judiciară în materie civilă sau comercială în fiecare stat contractant în aceleaşi condiţii în care ar fi beneficiat dacă ei înşişi ar fi fost cetăţenii acestui stat sau dacă ar fi avut aici reşedinţa obişnuită.

Persoanele cărora nu li se aplică dispoziţiile alineatului precedent, dar care au reşedinţa lor obişnuită într-un stat contractant în care este sau urmează să se declanseze o procedură judiciară, vor beneficia totuşi de asistenţa judiciară în condiţiile prevăzute la alineatul precedent, dacă cauza acţiunii decurge din aceasta fosta reşedinţa obişnuită.

În cazul statelor în care asistenţa judiciară exista în materie administrativă, socială sau fiscală, dispoziţiile prezentului articol se aplică în cauzele aduse în faţa tribunalelor competente în aceste materii.

Articolul 2

Prevederile art. 1 se aplică consultantei juridice, cu condiţia ca solicitantul să fie prezent în statul în care aceasta consultanţa este solicitată.

Articolul 3

Fiecare stat contractant numeşte o autoritate centrala însărcinată cu primirea cererilor de asistenţa judiciară, care îi sunt prezentate conform prezentei convenţii, precum şi cu soluţionarea acestora.

Statele federale şi statele în care sunt în vigoare mai multe sisteme de drept au libertatea de a numi mai multe autorităţi centrale, în cazul incompetentei autorităţii centrale sesizate, aceasta transmite cererea autorităţii centrale competente a aceluiaşi stat contractant.

Articolul 4

Fiecare stat contractant numeşte una sau mai multe autorităţi expeditoare însărcinate cu transmiterea cererilor de asistenţa judiciară autorităţii centrale competente din statul solicitat.

Cererile de asistenţa judiciară sunt transmise, fără intervenţia nici unei alte autorităţi, cu ajutorul modelului de formular anexat la prezenta convenţie.

Fiecare stat contractant are dreptul de a utiliza în acelaşi scop calea diplomatică.

Articolul 5

În cazul în care nu este prezent în statul solicitat, solicitantul asistenţei judiciare poate prezenta cererea sa, fără a afecta orice alta cale prin care ar putea sa supună cererea sa autorităţii competente a acelui stat, unei autorităţi expeditoare a statului contractant în care îşi are reşedinţa obişnuită.

Cererea este întocmită conform formulei-model anexate la prezenta convenţie. Ea este însoţită de toate documentele necesare, sub rezerva dreptului pentru statul solicitat de a cere informaţii sau documente suplimentare în cazurile respective.

Fiecare stat contractant are dreptul de a face cunoscut ca autoritatea sa centrala destinatara poate fi sesizată prin orice alte cai sau mijloace.

Articolul 6

Autoritatea expeditoare asista solicitantul pentru ca acesta sa anexeze toate documentele şi informaţiile care, după ştiinţa acestei autorităţi, sunt necesare pentru prelucrarea cererii. Ea verifica legalitatea lor formala.

Aceasta poate refuza sa transmită cererea în cazul în care aceasta îi pare în mod evident greşit concepută.

Dacă este cazul, autoritatea expeditoare îl sprijină pe solicitant pentru o traducere gratuita a acestor documente.

Autoritatea expeditoare răspunde cererilor privind informaţiile suplimentare provenite de la autoritatea centrala destinatara a statului solicitat.

Articolul 7

Cererile de asistenţa judiciară, documentele sustinatoare, precum şi răspunsurile la cererile de informaţii suplimentare trebuie întocmite în limba sau în una dintre limbile oficiale ale statului solicitat sau trebuie să fie însoţite de o traducere facuta în una dintre aceste limbi.

În orice caz, dacă este dificil de realizat în statul solicitant o traducere în limba statului solicitat, acesta din urma trebuie să accepte ca aceste documente să fie întocmite în limba franceza sau în limba engleza ori să fie însoţite de o traducere în una dintre aceste limbi.

Comunicările provenite de la autoritatea centrala destinatara pot fi întocmite în limba sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat, în limba engleza sau în limba franceza. În orice caz, dacă cererea transmisă de autoritatea expeditoare este întocmită în limba franceza sau în limba engleza ori dacă este însoţită de o traducere în una dintre aceste limbi, comunicările emanând de la autoritatea centrala destinatara vor fi întocmite, de asemenea, în una dintre aceste limbi.

Taxele de traducere rezultate din aplicarea alineatului precedent cad în sarcina statului solicitant. În orice caz, traducerile efectuate, dacă este cazul, de statul solicitat rămân în sarcina sa.

Articolul 8

Autoritatea centrala destinatara decide asupra cererii de asistenţa judiciară sau ia măsurile necesare pentru a se lua o decizie asupra acesteia de către autoritatea competentă a statului solicitat.

Autoritatea transmite cererile privind informaţiile suplimentare autorităţii expeditoare şi informează asupra tuturor dificultăţilor privind examinarea cererii, precum şi asupra deciziei luate.

Articolul 9

În cazul în care nu domiciliază într-un stat contractant, solicitantul asistenţei judiciare poate transmite cererea sa, fără a aduce atingere oricărei alte cai prin care acesta ar putea supune cererea sa autorităţii competente a statului solicitat, pe cale consulară.

Fiecare stat contractant are libertatea de a face cunoscut faptul ca autoritatea sa centrala destinatara poate fi sesizată prin orice alte cai sau mijloace.

Articolul 10

Documentele transmise în aplicarea acestui capitol sunt scutite de orice legalizari sau alte formalităţi similare.

Articolul 11

Intervenţia autorităţilor competente pentru a transmite, primi sau decide asupra cererii de asistenţa judiciară în virtutea prezentului capitol este gratuita.

Articolul 12

Instrumentarea cererilor de asistenţa judiciară este efectuată în regim de urgenta.

Articolul 13

În cazul în care asistenţa judiciară este acordată prin aplicarea art. 1, notificările şi comunicările, indiferent de forma lor, privind procesul beneficiarului şi care urmează a fi făcute într-un alt stat contractant, nu pot da naştere nici unei rambursări. Acelaşi lucru este valabil pentru comisiile rogatorii şi anchetele sociale, cu excepţia indemnizaţiilor achitate experţilor şi interpreţilor.

În cazul în care o persoană beneficiază, în aplicarea art. 1, de asistenţa judiciară într-un stat contractant cu ocazia unei proceduri care a dat naştere unei decizii, aceasta beneficiază, fără vreo reexaminare, de asistenţa judiciară în orice alt stat contractant căruia ea îi solicita recunoaşterea sau execuţia acestei decizii.

Capitolul 2Cautio judicatum solvi şi exequatur privind obligarea la plata taxelor şi cheltuielilor

Articolul 14

Nici o cauţiune şi nici o depunere, indiferent de denumire, nu pot fi solicitate numai în baza calităţii de străin sau a absentei domiciliului ori reşedinţei în statul în care este intentată acţiunea, de către persoane fizice sau juridice, având reşedinţa lor obişnuită în unul dintre statele contractante, care vor fi solicitanţi sau intervenienţi în faţa instanţelor altui stat contractant.

Aceeaşi regula se aplică vărsămintelor cerute de solicitanţi sau intervenienţi în scopul garantarii cheltuielilor judiciare.

Articolul 15

Obligarea la plata taxelor şi cheltuielilor legate de proces, pronunţată în unul dintre statele contractante împotriva oricărei persoane scutite de cauţiune, depunere sau vărsăminte în virtutea fie a art. 14, fie a legii statului în care este intentată acţiunea, va fi, la cererea creditorului, recunoscută în mod gratuit ca fiind executorie în orice alt stat contractant.

Articolul 16

Fiecare stat contractant desemnează una sau mai multe autorităţi expeditoare însărcinate cu transmiterea cererilor de exequatur vizate de art. 15 autorităţii centrale competente din statul solicitat.

Fiecare stat contractant desemnează o autoritate centrala însărcinată cu primirea unor astfel de cereri respective şi luarea măsurilor necesare pentru a fi luată o decizie definitivă referitoare la acestea.

Statele federale şi statele în care sunt în vigoare mai multe sisteme de drept au dreptul de a desemna mai multe autorităţi centrale. În cazul incompetentei autorităţii centrale sesizate, aceasta transmite cererea autorităţii centrale competente în statul solicitat.

Cererile sunt transmise fără intervenţia nici unei alte autorităţi. În acelaşi timp, fiecare stat are dreptul de a utiliza în acelaşi scop calea diplomatică.

Cu excepţia cazului în care statul solicitat nu a declarat ca se opune, dispoziţiile precedente nu constituie un impediment pentru ca cererea de exequatur să fie prezentată direct de către creditor.

Articolul 17

Cererile de exequatur trebuie să fie însoţite de:

a)un extras conform al părţii din decizie care menţionează numele şi calitatea părţilor, precum şi din dispozitiv, care se referă la taxe şi cheltuieli;

b)orice document de natura a dovedi ca decizia nu mai poate face obiectul unui recurs obişnuit în statul de origine şi ca aceasta este executorie aici;

c)o traducere certificată a acestor documente în limba statului solicitat, în cazul în care nu sunt redactate în această limbă.

Autoritatea competenţa a statului solicitat decide asupra cererii de exequatur fără a audia părţile. Ea se limitează la a verifica dacă documentele exista. La cererea solicitantului, aceasta evalueaza suma costurilor de atestare, traducere şi certificare , care sunt asimilate taxelor şi cheltuielilor procesuale. Nu poate fi impusa nici o legalizare sau formalitate similară.

Părţile nu dispun de alte cai de atac împotriva deciziei emise de către autoritatea competentă în afară celor puse la dispoziţie de către legislaţia statului solicitat.

Capitolul 3Copiile actelor şi deciziilor de justiţie

Articolul 18

Cetăţenii unui stat contractant, precum şi persoanele având reşedinţa lor obişnuită într-un stat contractant pot obţine, în materie civilă sau comercială, într-un stat contractant, în aceleaşi condiţii ca şi naţionalii, eliberarea, legalizarea copiilor sau extraselor registrelor publice sau a deciziilor de justiţie.

Capitolul 4Condamnarea la închisoare şi biletul de libera trecere

Articolul 19

Arestarea sau detenţia, fie ca modalitate de executare, fie ca simpla măsura preventivă, nu poate fi aplicată în materie civilă sau comercială cetăţenilor unui stat contractant sau persoanelor având reşedinţa lor obişnuită într-un stat contractant, în cazul în care ea nu este aplicabilă cetăţenilor acestui stat. Orice fapt care poate fi invocat de către un cetăţean având reşedinţa sa obişnuită în acest stat pentru a obţine eliberarea din închisoare trebuie să producă aceleaşi efecte faţă de un cetăţean al statului contractant sau faţă de o persoană având reşedinţa obişnuită într-un stat contractant, chiar dacă acest fapt s-a petrecut în străinătate.

Articolul 20

În cazul în care un martor sau un expert, cetăţean al statului contractant ori avându-şi reşedinţa obişnuită într-un stat contractant, este citat nominal de un tribunal sau de o parte cu autorizarea instanţei de a comparea în faţa instanţelor altui stat contractant, el nu poate fi urmărit, deţinut sau supus vreunei restrictii privind libertatea sa individuală pe teritoriul acestui stat pentru condamnări sau fapte anterioare intrării sale pe teritoriul statului solicitant.

Imunitatea prevăzută la alineatul precedent începe cu 7 zile înainte de data fixată pentru audierea martorului sau expertului şi ia sfârşit atunci când martorul sau expertul, având posibilitatea de a părăsi teritoriul în termen de 7 zile consecutive după ce autorităţile judiciare îl vor informa ca prezenta sa nu mai este necesară, rămâne totuşi pe acest teritoriu sau revine pe acesta voluntar, după ce l-a părăsit.

Capitolul 5Dispoziţii generale

Articolul 21

Sub rezerva dispoziţiilor art. 22, nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va fi interpretată ca limitand drepturile privind materiile reglementate de aceasta, care ar putea fi recunoscute unei persoane conform legii unui stat contractant sau conform oricărei alte convenţii la care statul contractant este sau va fi parte.

Articolul 22

Prezenta convenţie înlocuieşte, în raporturile dintre statele care o vor ratifica, art. 17-24 ale Convenţiei privind procedura civilă, semnată la Haga la 17 iulie 1905, sau art. 17-26 din Convenţia privind procedura civilă, semnată la Haga la 1 martie 1954, pentru statele care sunt părţi ale uneia dintre aceste convenţii, chiar dacă condiţia celui de-al doilea alineat al art. 28 lit. c) este îndeplinită.

Articolul 23

Acordurile adiţionale la convenţiile din 1905 şi 1954, încheiate de către statele contractante, sunt considerate, de asemenea, ca aplicabile prezentei convenţii, în măsura în care sunt compatibile cu aceasta, cu excepţia cazului în care statele interesate nu convin altfel.

Articolul 24

Orice stat contractant poate, prin intermediul unei declaraţii, să facă cunoscută limba sau limbile, altele decât cele prevăzute la art. 7 şi 17, în care documentele care vor fi adresate autorităţii centrale pot fi întocmite sau traduse.

Articolul 25

Orice stat contractant care are mai multe limbi oficiale şi care nu poate, din motive de drept intern, accepta pe întregul teritoriu al său documentele de asistenţa judiciară vizate de art. 7 şi 17 în una dintre aceste limbi trebuie să facă cunoscută prin intermediul unei declaraţii limba în care acestea trebuie să fie întocmite sau traduse în vederea prezentării lor în acele părţi ale teritoriului sau pe care le-a determinat.

Articolul 26

Un stat contractant care cuprinde doua sau mai multe unităţi teritoriale în care se aplică sisteme de drept diferite în materiile reglementate prin aceasta convenţie va putea declara în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării ca prezenta convenţie se va aplica tuturor unităţilor sale teritoriale sau numai uneia ori mai multora dintre acestea şi va putea modifica în orice moment aceasta declaraţie prin alta noua.

Aceste declaraţii vor fi notificate Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţărilor de Jos şi vor indica în mod expres unităţile teritoriale cărora li se aplică convenţia.

Articolul 27

În cazul în care un stat contractant are un sistem de guvernare în virtutea căruia puterea executivă, judiciară şi legislativă sunt partajate între autorităţile centrale şi alte autorităţi ale acestui stat, semnarea, ratificarea, acceptarea şi aprobarea convenţiei, aderarea la aceasta sau o declaraţie facuta în virtutea art. 26 nu vor avea nici un fel de consecinţe asupra împărţirii puterilor în acest stat.

Articolul 28

Orice stat va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau adeziunii, să îşi rezerve dreptul de a exclude aplicarea art. 1 persoanelor care nu sunt cetăţeni ai unui stat contractant, dar care îşi au reşedinţa obişnuită într-un stat contractant, altul decât cel care a făcut rezerva, sau care au avut reşedinţa obişnuită în statul care a făcut rezerva, dacă nu exista nici o reciprocitate între statul care a făcut rezerva şi statul al cărui cetăţean este solicitantul de asistenţa judiciară.

Orice stat contractant va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să îşi rezerve dreptul de a exclude:

a)utilizarea limbii engleze, franceze sau a acestor doua limbi, după cum a fost prevăzut la alin. 2 al art. 7;

b)aplicarea dispoziţiilor alin. 2 al art. 13;

c)aplicarea dispoziţiilor cap. II;

d)aplicarea art. 20.

În cazul în care un stat:

a)ar exclude utilizarea limbilor engleza şi franceza, făcând rezervele prevăzute la lit. a) a alineatului precedent, orice alt stat afectat de către aceasta va putea aplica aceeaşi regula în ceea ce priveşte statul care a făcut rezerva;

b)ar face rezerva prevăzută la lit. b) a alineatului precedent, orice alt stat va putea refuza aplicarea alin. 2 al art. 13 cetăţenilor statului care a făcut rezerva, precum şi persoanelor având reşedinţa lor obişnuită în acest stat;

c)ar face rezerva prevăzută la lit. c) a alineatului precedent, orice alt stat va putea refuza aplicarea dispoziţiilor cap. II cetăţenilor statului care a făcut rezerva, precum şi persoanelor având reşedinţa lor obişnuită în acest stat.

Nici o alta rezerva nu va fi admisă.

Orice stat contractant va putea, în orice moment, sa retragă rezerva pe care a făcut-o. Aceasta retragere va fi notificată Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţărilor de Jos. Efectul rezervei va inceta în prima zi a celei de-a treia luni calendaristice după aceasta notificare.

Articolul 29

Orice stat contractant va indica Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţărilor de Jos, fie în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fie ulterior, autorităţile prevăzute la art. 3, 4 şi 16.

El va notifica, dacă este cazul, în aceleaşi condiţii:

a)declaraţiile vizate la art. 5, 9, 16, 24, 25, 26 şi 33;

b)orice retragere şi orice modificare a numirilor şi declaraţiilor menţionate mai sus;

c)retragerea oricăror rezerve.

Articolul 30

Formulele-model anexate la prezenta convenţie vor putea fi amendate prin decizia Comisiei speciale la care vor fi invitate toate statele contractante şi toate statele membre ale Conferintei de la Haga şi care va fi convocată de către secretarul general al Conferintei de la Haga. Propunerea de amendare a formulelor va trebui inclusă pe ordinea de zi care va fi anexată convocării.

Amendarile vor fi adoptate de Comisia specială cu majoritatea statelor contractante prezente şi care iau parte la vot. Ele vor intra în vigoare pentru toate statele contractante în prima zi a celei de-a şaptea luni după data la care secretarul general al Conferintei de la Haga le va comunică tuturor statelor contractante.

În cursul termenului prevăzut la alineatul precedent, orice stat contractant va putea notifica în scris Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţărilor de Jos ca înţelege să facă o rezervă la acest amendament. Statul care va face o asemenea rezerva va fi tratat, în ceea ce priveşte acest amendament, ca şi cum nu ar fi parte la prezenta convenţie, până când rezerva va fi retrasă.

Capitolul 6Clauze finale

Articolul 31

Convenţia este deschisă semnării statelor care erau membre ale Conferintei de Drept Internaţional Privat de la Haga la cea de-a XIV-a sesiune, precum şi statelor nemembre, invitate la elaborarea sa.

Ea va fi ratificată, acceptată sau aprobată, iar instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Regatului Ţărilor de Jos.

Articolul 32

Orice alt stat va putea adera la convenţie.

Instrumentul de aderare va fi depus la Ministerul Afacerilor Externe al Regatului Ţărilor de Jos.

Aderarea nu va avea efecte decât în raporturile dintre statul aderant şi statele contractante care nu au ridicat obiecţii în ceea ce priveşte convenţia, în termen de 12 luni de la primirea notificării prevăzute la pct. 2 al art. 36. O asemenea obiectie ar putea fi ridicată, de asemenea, de orice stat membru în momentul ratificării, acceptării sau aprobării convenţiei, ulterior aderării. Aceste obiecţii vor fi notificate Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţărilor de Jos.

Articolul 33

Orice stat, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, va putea declara ca prezenta convenţie se va extinde la ansamblul teritoriilor pe care le reprezintă pe plan internaţional sau asupra unuia ori mai multora dintre acestea. Aceasta declaraţie va avea efect în momentul în care convenţia intră în vigoare pentru acel stat.

Aceasta declaraţie, precum şi toate extensiile ulterioare vor fi notificate Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţărilor de Jos.

Articolul 34

Convenţia va intra în vigoare în prima zi a celei de-a treia luni calendaristice după depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare prevăzut la art. 31 şi 32.

Apoi, convenţia va intra în vigoare:

1.pentru fiecare stat care ratifica, accepta, aproba sau adera după prima zi din a treia luna calendaristică, după depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

2.pentru teritoriile sau unităţile teritoriale asupra cărora convenţia a fost extinsă conform art. 26 sau 33, în prima zi a celei de-a treia luni calendaristice după notificarea vizata în aceste articole.

Articolul 35

Convenţia va avea o durată de 5 ani începând cu intrarea sa în vigoare conform art. 34 primul alineat, chiar şi pentru statele care au ratificat-o, au acceptat-o, au aprobat-o sau care au aderat la aceasta ulterior.

Convenţia va fi reînnoită tacit din 5 ani în 5 ani, cu excepţia denunţării.

Denunţarea va fi notificată cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de 5 ani Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Ţărilor de Jos. Ea se va putea limita la anumite teritorii sau unităţi teritoriale la care se aplică convenţia.

Denunţarea nu va avea efect decât în ceea ce priveşte statul care a notificat-o. Convenţia rămâne în vigoare pentru celelalte state contractante.

Articolul 36

Ministerul Afacerilor Externe al Regatului Ţărilor de Jos va notifica statelor membre ale Conferintei de la Haga, precum şi statelor care au aderat conform dispoziţiilor art. 32:

1.semnarile, ratificarile, acceptarile şi aprobările vizate de art. 31;

2.aderarile şi obiecţiile (rezervele) la aderari vizate de art. 32;

3.data la care convenţia intră în vigoare conform dispoziţiilor art. 34;

4.declaraţiile menţionate la art. 26 şi 33;

5.rezervele şi retragerea rezervelor prevăzute la art. 28 şi 30;

6.comunicările notificate în aplicarea art. 29;

7.denuntarile vizate la art. 35.

Ca urmare, subsemnaţii legal autorizaţi, am semnat prezenta convenţie.

Încheiată la Haga la 25 octombrie 1980, în limba franceza şi engleza, ambele texte având valoare egala, într-un singur exemplar care va fi depus la arhivele Guvernului Regatului Ţărilor de Jos, o copie certificată fiind transmisă, pe cale diplomatică, fiecărui stat membru al Conferintei de Drept Internaţional Privat de la Haga la cea de-a XIV-a sesiune, precum şi tuturor statelor care au participat la elaborarea prezentei convenţii cu prilejul acestei sesiuni.

Anexă

FORMULA

de transmitere a cererii de asistenţa judiciară

Convenţie privind facilitarea accesului internaţional la

justiţie, semnată la Haga la 25 octombrie 1980

Subscrisă autoritate expeditoare are onoarea sa transmită autorităţii centrale destinatare cererea de asistenţa judiciară anexată la prezenta, precum şi anexa la aceasta (declaraţia privind situaţia economică a solicitantului), în conformitate cu cap. I din convenţia menţionată.

Eventuale observaţii referitoare la cerere şi la declaraţie:

Alte observaţii:

Întocmită la ...... la data de ......

Semnatura şi/sau sigiliul

Anexă

la formula

CERERE DE ASISTENŢA JUDICIARĂ

Convenţie privind facilitarea accesului

internaţional la justiţie, semnată la Haga la 25 octombrie 1980

1.Numele şi adresa solicitantului de asistenţa judiciară

2.Jurisdicţia unde litigiul a fost sau trebuia introdus (dacă se cunoaşte)

3.a) Obiectul/obiectele litigiului; valoarea litigiului, după caz

b)După caz, enumerarea pieselor justificative referitoare la litigiul

introdus sau avut în vedere*)

c)Numele şi adresa părţii adverse*)

4.Întârzieri şi date referitoare la litigiu, antrenand consecinţe juridice pentru solicitant, care justifica o urgenta specială în ceea ce priveşte tratarea cererii

5.Orice alte informaţii utile

6.Întocmită la ...... în data de ......

7.Semnatura solicitantului

Notă *) Radiati menţiunile inutile.Anexă

la cererea de asistenţa judiciară

Declaraţie privind situaţia economică a solicitantului

I. Situaţia personală:

8.numele (numele de faţa, dacă este cazul)

9.prenumele

10.data şi locul naşterii

11.naţionalitatea

12.a) domiciliul permanent (din ce data)

b)domiciliul anterior (de când şi până când)

13.starea civilă [celibatar(a), căsătorit(a), vaduv(a), divorţat(a), despărţit(a)]

14.numele şi prenumele soţului/sotiei

15.numele, prenumele şi data naşterii copiilor aflaţi în sarcina solicitantului

16.alte persoane aflate în sarcina solicitantului

17.informaţii complementare asupra situaţiei familiale

II. Situaţia financiară:

18.activitatea profesională

19.denumirea şi adresa angajatorului sau ale locului de exercitare a activităţii profesionale

20.venitul solicitantului, al sotiei/soţului, al persoanelor aflate în sarcina solicitantului:

a)tratamente, salarii (inclusiv avantaje în natura) b) pensii de vârsta, pensii de invaliditate, pensii alimentare, rente, rente viagere c) alocaţii de şomaj d) venituri din profesii nesalarizate e) venituri şi capitaluri mobiliare f) venituri funciare şi imobiliare g) alte surse de venit

21.bunuri imobiliare ale solicitantului, ale sotiei/soţului, ale persoanelor aflate în sarcina solicitantului

(se vor menţiona valorile şi sarcinile)

22.alte bunuri ale solicitantului, ale sotiei/soţului, ale persoanelor aflate în sarcina solicitantului

(titluri, participatii, creanţe, conturi bancare, fonduri de comerţ etc.)

23.datorii şi alte obligaţii ale solicitantului, ale sotiei/soţului, ale persoanelor aflate în sarcina solicitantului:

a)împrumuturi (menţionaţi natura, suma rămasă de plată şi rambursarile anuale/lunare) b) obligaţiile alimentare (menţionaţi sumele lunare) c) chirii (inclusiv costul încălzirii, electricitatii, gazelor şi apei) d) alte obligaţii periodice

24.impozitele pe venit şi contribuţiile la securitatea socială în anul precedent

25.observaţiile solicitantului

26.după caz, enumerarea documentelor justificative

27.Subsemnatul, cunoscând consecinţele penale ale unei declaraţii false, certific pe onoarea mea ca prezenta declaraţie este completa şi exactă.

28.Întocmită la ..............................

(locul)

29.În data de ..................................

30.................................

(semnatura solicitantului)