referitoare la dreptul angajaților Administrației Naționale "Apele Române" la spor de 15% de consemn, după data de 1.01.2023, indiferent dacă se produce sau nu se produce evenimentul pentru care au fost consemnați la domiciliu
Dosar nr. 2.669/1/2024
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Lavinia Curelea | - judecător la Secția I civilă |
| Andreia Liana Constanda | - judecător la Secția I civilă |
| Mariana Hortolomei | - judecător la Secția I civilă |
| Irina Alexandra Boldea | - judecător la Secția I civilă |
| Daniel Marian Drăghici | - judecător la Secția I civilă |
| Mărioara Isailă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Minodora Condoiu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Virginia Florentina Duminecă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| George Bogdan Florescu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ianina Blandiana Grădinaru | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Carmen Maria Ilie | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Liliana Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Luiza Maria Păun | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Ramona-Maria Gliga | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Mădălina-Elena Vladu-Crevon | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.696/87/2023.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.
De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Prin Încheierea din 12 noiembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.696/87/2023, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:
Dacă angajații Administrației Naționale „Apele Române“, prin raportare la dispozițiile art. 10 lit. d) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, au dreptul la spor de 15% de consemn, după data de 1.01.2023, indiferent dacă se produce sau nu se produce evenimentul pentru care au fost consemnați la domiciliu?
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 19 noiembrie 2024 cu nr. 2.669/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 19 mai 2025.
Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017)
Anexa nr. VII - Reglementări specifice personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului
Capitolul II - Sporuri și alte drepturi
Articolul 10
Personalul încadrat în autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii beneficiază suplimentar și de sporuri specifice pentru condiții de muncă, după cum urmează: (...)
d)pentru consemn la domiciliu, un spor de până la 15% din salariul de bază; (...)
Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal - Complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 1.696/87/2023, la 17.11.2023, reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
(i)obligarea pârâtei la acordarea sporului de 15% pentru consemn la domiciliu, începând cu data de 1.05.2023 și până la data hotărârii judecătorești ce se va pronunța în prezenta cauză, precum și după această dată, în continuare, până la data încetării obligației legale de acordare;
(ii)obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de salarizare privind acordarea sporului de 15% pentru consemn la domiciliu, începând cu 1.05.2023 și în continuare, până la data încetării condițiilor legale de acordare;
(iii)obligarea pârâtei la actualizarea sumei de mai sus cu rata inflației, precum și obligarea la plata dobânzii legale, calculată începând cu scadența lunară a sumei;
(iv)obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 145 din 7 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal - Complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.696/87/2023, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea, și a fost obligată pârâta: la emiterea în favoarea reclamantului a unei decizii de salarizare privind acordarea sporului de 15% pentru consemn la domiciliu, începând cu 1.05.2023 și în continuare până la data încetării condițiilor legale de acordare; să stabilească și să plătească reclamantului sporul de 15% pentru consemn la domiciliu, începând cu 1.05.2023 și în continuare până la data încetării condițiilor legale de acordare, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă, la care se adaugă dobânda legală.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut aplicabilitatea, în cauză, a dispozițiilor: art. 5 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale „Apele Române“, aprobată cu modificări prin Legea nr. 404/2003, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2002); art. 28 alin. (8) din Statutul de organizare și funcționare a Administrației Naționale „Apele Române“, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.176/2005, cu modificările ulterioare; art. 162 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 53/2003 - Codul muncii); art. 138 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 62/2011); art. 1, art. 24, art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 10 lit. d) din cap. II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017; art. 48 alin. (1) lit. d) din contractul colectiv de muncă aferent anilor 2019-2021, înregistrat la Ministerul Muncii și Justiției Sociale cu nr. 67 din 30.01.2019, și art. 48 din contractul colectiv de muncă aferent anilor 2022-2024, concluzionând că, având în vedere faptul că în lege nu se precizează că sporul de consemn la domiciliu se acordă proporțional cu durata consemnului, acesta se acordă lunar, în virtutea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Împotriva sentinței civile menționate la paragraful 12 din prezenta decizie a formulat apel pârâta Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea, prin care a invocat Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 27/2020), precum și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 37 din 7 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 6 iulie 2020 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 37/2020), nr. 46 din 22 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 27 noiembrie 2020 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 46/2020) și nr. 82 din 26 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 82/2018). Apelanta a arătat că sporurile prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, între care este inclus și sporul pentru consemn la domiciliu, prevăzut în anexa nr. VII, care face obiectul prezentului dosar, nu pot fi acordate la nivelul anilor 2017 și 2018, câtă vreme nu se aflau în plată la momentul intrării în vigoare a legii privind salarizarea unitară (cum este și cazul reclamantului din dosar), iar, pentru anii 2019 și 2020, nu se poate acorda sporul pentru consemn la domiciliu, date fiind prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018), dispozițiile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 făcând trimitere expresă la legea anuală a bugetului de stat și la necesitatea respectării principiului sustenabilității financiare prevăzut de art. 6 lit. h) din aceasta, conform căruia stabilirea nivelului de salarizare pentru personalul bugetar trebuie să se facă astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condițiile legii. Acest principiu justifică și necesitatea aplicării etapizate a legii, inclusiv sub aspectul sporurilor prevăzute în anexele la legea-cadru.
Curtea de apel judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Prin Încheierea de ședință din 12 noiembrie 2024, instanța de trimitere a reținut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile ce rezultă din prevederile art. 1 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: obiectul cererii de chemare în judecată vizează acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar, salarizarea prin lege a personalului Administrației Naționale „Apele Române“ fiind prevăzută la art. 162 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 138 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 și art. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017; problema de drept a cărei dezlegare se solicită reprezintă temeiul de drept al acțiunii deduse judecății, astfel încât soluționarea pricinii în etapa apelului depinde de interpretarea dispozițiilor legale antamate de părți; Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra acestei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, iar aceasta nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.
Instanța de trimitere a reținut că, în textul art. 10 lit. d) din cap. II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul nu a prevăzut acordarea proporțională a sporului pentru consemn la domiciliu, în raport cu perioadele în care salariatul a fost afectat direct de consemn, în sensul că s-ar fi produs evenimentul pentru care a fost consemnat la domiciliu și a trebuit să intervină pentru remedierea situației.
De asemenea, curtea de apel s-a raportat la Directiva 2003/88/CE (art. 2 pct. 1) și la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea din 9 septembrie 2003, pronunțată în Cauza C-151/02 Jaeger, punctul 48; Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza C-14/04 Dellas și alții, punctul 42; Ordonanța din 11 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza C-437/05 Jan Vorel, punctul 24; Ordonanța din 4 martie 2011, pronunțată în Cauza C-258/10 Nicușor Grigore, punctul 42), arătând că, în lumina raționamentului Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), perioada petrecută de reclamant la dispoziția angajatorului, în consemn, reprezintă, în mod clar, timp de lucru care trebuie remunerat, indiferent dacă s-a produs sau nu s-a produs evenimentul care să necesite exercitarea de către acesta a atribuțiilor de serviciu.
Curtea de Apel Craiova a transmis hotărâri judecătorești care pot prezenta legătură cu chestiunea de drept supusă dezlegării, iar Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și tribunalele București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Ilfov, Iași - Secția I civilă, Vaslui și Buzău - Secția I civilă au comunicat puncte de vedere teoretice asupra acestei chestiuni.
Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale a comunicat o hotărâre judecătorească definitivă (Decizia nr. 2.149 din 16 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 6.217/95/2023), prin care a fost admisă, în parte, acțiunea cu privire la sporul de 15% din salariul de bază aferent perioadei/timpului de consemn la domiciliu doar după data de 1.02.2023, pentru intervalul de timp în care fiecare dintre reclamanți a atins nivelul maxim al salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, fără a se ridica problema producerii sau neproducerii evenimentului pentru care angajații au fost consemnați la domiciliu.
Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a comunicat Sentința civilă nr. 2.395/2024 din 24 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 4.792/63/2023, prin care a fost respinsă acțiunea prin care s-a solicitat acordarea sporului de 15% pentru consemn la domiciliu, retroactiv, din luna august 2020 și în continuare, în motivarea soluției fiind invocate dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022) și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, fără a se analiza însă problema de drept sub aspectul ce face obiectul prezentei sesizări, respectiv producerea sau neproducerea evenimentului pentru care a avut loc consemnarea la domiciliu a angajaților.
Într-o orientare teoretică, nesusținută de practică judiciară, s-a apreciat că, prin raportare la dispozițiile art. 10 lit. d) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, angajații Administrației Naționale „Apele Române“ au dreptul la spor de 15% pentru consemn, după data de 1.01.2023, indiferent dacă se produce sau nu se produce evenimentul pentru care au fost consemnați la domiciliu.
Această orientare teoretică se regăsește la nivelul următoarelor instanțe: Curții de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și tribunalelor București - Secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Ilfov, Iași - Secția I civilă, Vaslui și Buzău - Secția I civilă.
În susținerea acestei orientări teoretice au fost invocate aceleași argumente cu cele prezentate de instanța de trimitere în cadrul punctului de vedere redat la cap. VI din prezenta decizie.
Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problemele de drept ce formează obiectul sesizării.
În jurisprudența Curții Constituționale a României nu au fost identificate repere relevante pentru soluționarea prezentei sesizări.
În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele decizii care pot prezenta relevanță pentru soluționarea prezentei sesizări:
–Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 90/2017), prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 120 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii), în sensul de a se stabili dacă este considerată timp de muncă suplimentară întreaga perioadă de timp în care salariatul se află consemnat la locul de muncă, la dispoziția angajatorului, în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal prevăzută de art. 112 din Codul muncii, sau numai perioada de timp în care prestează efectiv activitate, prezentând relevanță considerentele de la paragrafele 57-63;
–Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 55 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1278 din 18 decembrie 2024 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 55/2024), prin care au fost respinse, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept privind acordarea primelor aferente anului 2021, conform art. 125 alin. (1) lit. b) din Contractul colectiv de muncă nr. 81/175/768 din 9 noiembrie 2018, și acordarea tichetelor de vacanță aferente anului 2021, conform art. 125 alin. (2) lit. e) din același contract, fiind relevante considerentele de la paragrafele 39-42;
–Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 9 din 20 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 18 februarie 2025 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 9/2025), prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Ilfov în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind acordarea retroactivă, de la data de 1 iunie 2022, a majorării salariale stabilite la art. 140 alin. (1) lit. a) coroborat cu alin. (4) din contractul colectiv de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București cu nr. 155 din 31.05.2022; acordarea retroactivă, din data de 1 noiembrie 2022, a sporului de vechime majorat la 25% aplicat la salariul de bază lunar brut și a concediului de odihnă de 29 de zile stabilite la art. 105 alin. (1) lit. A), respectiv art. 68 alin. (1)-(4) din contractul colectiv de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București cu nr. 155 din 31.05.2022; acordarea majorării salariale de 2%, stabilită la art. I din Actul adițional nr. 3 la contractul colectiv de muncă menționat, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București cu nr. 4 din 24.11.2022; acordarea retroactivă, de la data de 1 iulie 2019, a sporului pentru condiții nocive prevăzut la art. 105 alin. (1) lit. C) din contractul colectiv de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București cu nr. 155 din 31.05.2022, fiind relevante considerentele de la paragrafele 42-53;
–Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 102 din 31 martie 2025, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 102/2025), prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă perioada 1.04.2001-20.08.2021 este încadrată „ope legis“ în condiții speciale de muncă în temeiul dispozițiilor art. I alin. (1) din Legea nr. 197/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, indiferent de condițiile în care a fost încadrată activitatea de fostul angajator, conform legislației anterioare?
Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Domeniul de aplicare a acestui act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, este stabilit prin dispozițiile art. 1 în care se precizează faptul că ordonanța de urgență în discuție se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.
Se observă faptul că în această materie este prevăzută o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în scopul pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În concret, prin art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se prevăd următoarele: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
Prin urmare, aceste dispoziții normative se aplică cu prioritate în raport cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant. Însă, conform prevederilor art. 4 din actul normativ în discuție: „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie.“
Așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a ținut seama la adoptarea acestui act normativ de „configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, în deplin acord cu îndatorirea sa constituțională de asigurare a aplicării și interpretării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești din România“. Ca atare, emitentul ordonanței de urgență a considerat că aplicarea prevederilor acesteia poate influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, „în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“.
Admisibilitatea sesizărilor trebuie să fie circumscrisă atât condițiilor speciale prevăzute prin dispozițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce rezultă din cuprinsul prevederilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă.
Așadar, în litigiile de felul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ:
a)existența unei cauze aflate în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac;
b)cauza să facă parte din categoria celor prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice;
c)existența unei chestiuni de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu;
d)soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;
e)chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Verificând condițiile de admisibilitate anterior enunțate, se constată faptul că acestea nu sunt integral îndeplinite.
Sesizarea de față a fost formulată într-o cauză aflată în curs de judecată, în faza apelului, având ca obiect solicitarea de către un salariat din cadrul Administrației Bazinale de Apă Argeș-Vedea a sporului de 15% pentru consemn la domiciliu, reglementat de prevederile art. 10 lit. d) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017.
Se observă că pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi salariale, însă personalul Administrației Naționale „Apele Române“ nu este plătit din fonduri publice în baza Legii-cadru nr. 153/2017. Ca atare, litigiile privind salarizarea acestei categorii de personal nu intră în domeniul de aplicare al art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Mai precis, anexele Legii-cadru nr. 153/2017, numerotate de la I la IX, indică personalul plătit din fonduri publice a cărui salarizare o reglementează în mod unitar. În corpul acestei legi au fost create, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaționale de funcții bugetare [„Învățământ“ (anexa nr. I), „Sănătate și asistență socială“ (anexa nr. II), „Cultură“ (anexa nr. III), „Diplomație“ (anexa nr. IV), „Justiție și Curtea Constituțională“ (anexa nr. V), „Apărare, ordine publică și securitate națională“ (anexa nr. VI), „Administrație“ (anexa nr. VIII) și „Funcții de demnitate publică“ (anexa nr. IX)].
Anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde reglementări specifice personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului.
Conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2002, Administrația Națională „Apele Române“ este o instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, având ca scop cunoașterea, protecția, punerea în valoare și utilizarea durabilă a resurselor de apă, monopol natural de interes strategic pentru securitatea națională, precum și administrarea infrastructurii Sistemului național de gospodărire a apelor.
Așa cum se menționează în art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență mai sus indicată, Administrația Națională „Apele Române“ este o persoană juridică română și funcționează pe bază de gestiune și autonomie economică, în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor.
Totodată, la art. 5 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2002, se arată faptul că salarizarea personalului preluat de Administrația Națională „Apele Române“ se face în conformitate cu reglementările legale aplicabile instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii.
Dispoziții similare se regăsesc și în art. 28 alin. (8) din Statutul de organizare și funcționare a Administrației Naționale „Apele Române“, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.176/2005.
În raport cu împrejurarea că statul nu alocă venituri publice pentru costul cu salariile personalului angajat în cadrul Administrației Naționale „Apele Române“, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate instituită de prevederile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.696/87/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
Dacă angajații Administrației Naționale „Apele Române“, prin raportare la dispozițiile art. 10 lit. d) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, au dreptul la spor de 15% de consemn, după data de 1.01.2023, indiferent dacă se produce sau nu se produce evenimentul pentru care au fost consemnați la domiciliu?
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Elena-Mădălina Ivănescu
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
