Decizie nr. 47 din 5 martie 1997

Notă *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 31 din 10 februarie 1998.

Florin Bucur Vasilescu - preşedinte

Mihai Constantinescu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, constata următoarele:

Prin încheierile nr. 2 din 15 octombrie 1996 Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/1992, invocată în litigiul cu Societatea Comercială "Duser" - S.A. Dumbraveni de pârâţii Sas Bazil în Dosarul nr. 2.847/1996, Szempetery Gertrud în Dosarul nr. 2.848/1996 şi de Pop Florica în Dosarul nr. 2.849/1996.

Instanţa arata ca motivul ridicării excepţiei ar fi încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie şi, "având în vedere cererea formulată de reprezentanţii pârâtului în baza excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 85/1992", dispune, prin fiecare încheiere în parte, trimiterea la Curte a cauzei, pentru pronunţarea asupra excepţiei invocate împotriva "Legii nr. 85/1992".

Încheierile de sesizare, împotriva prevederilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, nu conţin opinia instanţei, iar solicitarea Curţii Constituţionale ca acestea să fie completate şi să-i fie astfel comunicate a rămas fără nici un rezultat.

În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat puncte de vedere Guvernului şi celor două Camere ale Parlamentului.

În punctul sau de vedere, Guvernul considera excepţia ca fiind "vadit nefondata", deoarece motivul de neconstituţionalitate invocat - încălcarea principiului neretroactivitatii legii - ar putea fi discutat numai în legătură cu prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992, care însă nu are caracter retroactiv, deoarece se referă la indexarea preţului "numai pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 76/1994". De asemenea, Guvernul arata ca este de competenţa instanţei sa stabilească legea aplicabilă, în ceea ce priveşte preţul, în funcţie de "motivele care au condus la neincheierea contractelor până la modificarea Legii nr. 85/1992".

Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

Excepţia de neconstituţionalitate invocată formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 373 C/1996, nr. 374 C/1996 şi nr. 375 C/1996.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, încheierile de sesizare, raportul întocmit în cauza, punctul de vedere al Guvernului, prevederile Legii nr. 76/1994 şi ale Legii nr. 85/1992, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, se constată că, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa sa o soluţioneze, fiind legal sesizată.

Lipsa opiniei instanţei judecătoreşti din încheierile de sesizare nu poate opri Curtea sa judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece încălcarea de către Judecătoria Medias a obligaţiei de a-şi exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituţie autorilor excepţiei de a o invoca şi, în mod corelativ, de a primi soluţia rezultată din controlul legii de către Curtea Constituţională. De principiu, exerciţiul unui drept constituţional nu poate fi împiedicat de neîndeplinirea unei obligaţii în sarcina unei autorităţi publice, chiar dacă aceasta este o instanţa judecătorească.

Întrucât toate excepţiile privesc dispoziţiile "Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/1992", au fost ridicate în faţa aceleiaşi instanţe şi de pârâţii aflaţi în litigiu cu acelaşi reclamant, pentru o mai buna administrare a justiţiei, urmează ca dosarele Curţii să fie conexate.

În fond se constată că, deşi cauza a fost trimisa la Curtea Constituţională pentru ca aceasta să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 85/1992 în totalitatea sa, în încheierea de sesizare şi în intampinarile la care aceasta face trimitere se face referire la "Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/1992", adică la Legea nr. 76/1994, şi, în cele din urma, la art. 7 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin legea sus-menţionată, prevedere care ar contraveni principiului neretroactivitatii legilor, instituit prin art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Prin acţiune, reclamanta Societatea Comercială "Duser" - S.A. Dumbraveni a solicitat obligarea pârâţilor la plata unor sume reprezentând contravaloarea apartamentelor ce li s-au atribuit pe baza unor hotărâri judecătoreşti, în temeiul prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/1994. Rezultă deci ca dintre modificările aduse Legii nr. 85/1992 prin Legea nr. 76/1994, singura prevedere legată nemijlocit de obiectul litigiului - pretenţii privind diferenţa de preţ - îl constituie art. 7 în noua sa redactare. De altfel şi din cuprinsul intampinarilor autorilor excepţiei se poate constata ca singurul text din Legea nr. 76/1994 care, din acest punct de vedere, ar putea fi vizat este cel al art. I pct. 4 prin care se modifica şi se completează art. 7 din Legea nr. 85/1992.

În consecinţa, deoarece nu toate dispoziţiile Legii nr. 76/1994 atacate ca neconstituţionale sunt incidente în cauza, făcând aplicarea prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei, rezultă ca excepţia privind dispoziţiile Legii nr. 76/1994, în afară art. I pct. 4 prin care se modifica şi se completează art. 7 din Legea nr. 85/1992, este irelevanta, soluţionarea excepţiei urmând a fi restrânsă numai la aceasta din urma prevedere.

Art. 7 din Legea nr. 85/1992 prevede că locuintele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii, altele decât locuintele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, "în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi".

Prin Legea nr. 76/1994, art. 7 din Legea nr. 85/1992 a fost modificat şi completat cu doua alineate care au devenit alin. 2 şi alin. 3. Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat, "evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a legii, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzura din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţara la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992".

Din redactarea textului rezultă ca acesta nu încalcă principiul constituţional al neretroactivitatii legilor, deoarece indexarea preţului urmează să se facă numai pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 76/1994.

De altfel, chiar în intampinarile pârâţilor, identice, se susţine ca prevederile art. 7 sunt constituţionale şi numai interpretarea data acestor reglementări de către reclamant ar fi nelegală.

În aceasta situaţie însă, nu Curtea Constituţională, ci instanţa judecătorească este competenţa ca, o dată cu soluţionarea litigiului dintre pârâţi şi Societatea Comercială "Duser" - S.A. Dumbraveni, sa stabilească şi dispoziţiile legale aplicabile în legătură cu preţul, în funcţie de motivele care au condus la neincheierea contractelor până la modificarea Legii nr. 85/1992. După cum, în mod consecvent, s-a statuat în practica jurisdicţională a Curţii, controlul interpretării judecătoreşti a dispoziţiilor legale, în vederea soluţionării litigiilor de către instanţele judecătoreşti, nu este de competenţa Curţii Constituţionale.

Cum autorii excepţiilor se referă expres la aplicarea legii în timp, care este o problemă de interpretare curenta, ca în cazul oricărei legi, iar prin excepţiile respective nu se indica nici o prevedere a Legii nr. 76/1994 sau a Legii nr. 85/1992, care ar infrange principiul constituţional al neretroactivitatii legii, urmează ca Judecătoria Medias să se pronunţe asupra aplicării în timp a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/1994.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1.Conexeaza dosarele nr. 375 C/1996 şi nr. 374 C/1996 la Dosarul nr. 373 C/1996.

2.Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a art. I pct. 4 din Legea nr. 76/1994, prin care se modifica şi se completează art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, invocată în faţa Judecătoriei Medias de Sas Bazil în Dosarul nr. 2.847/1996, Szempetery Gertrud în Dosarul nr. 2.848/1996 şi de Pop Florica în Dosarul nr. 2.849/1996.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 5 martie 1997.

PREŞEDINTE,

conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

Magistrat-asistent,

Valer-Vasilie Bica