Decizie nr. 459 din 16 iunie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Lenuţa Margareta Clejan în Dosarul nr. 15.009/211/2014 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.410D/2014 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra textului de lege criticat, din perspectiva art. 16 şi art. 44 din Constituţie, prin Decizia nr. 385 din 26 aprilie 2012, iar prin raportare la art. 16 şi art. 135 din Legea fundamentală prin Decizia nr. 465 din 14 noiembrie 2013, constatând conformitatea acestuia cu prevederile constituţionale invocate. În ceea ce priveşte critica prin raportare la art. 24 din Constituţie, precizează că textul de lege supus controlului nu contravine, în sine, dreptului la apărare, o asemenea pretinsă contradicţie neputând fi analizată decât prin coroborare cu alte dispoziţii procedurale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 27 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 15.009/211/2014, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Lenuţa Margareta Clejan într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de ordonanţa menţionată.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că, prin textul de lege criticat, se instituie un tratament discriminatoriu, întrucât sancţiunea pentru fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă se aplică persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare, care poate deţine un număr foarte mare de maşini sau care a vândut autoturismul, îndeplinindu-şi obligaţia de radiere din evidenţele fiscale, dar noul proprietar nu a procedat la înmatriculare. Arată că se creează o prezumţie absolută de vinovăţie pentru persoanele înscrise în certificatul de înmatriculare, încălcându-se şi principiul răspunderii juridice pentru propriile fapte. Precizează că sancţiunea contravenţională are un caracter strict personal, urmărind să oblige pe făptuitor la plata unei amenzi.

6.Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu sunt încălcate dispoziţiile din Constituţie invocate de autoarea acesteia. Precizează că este vorba despre o interpretare a legii, de aplicarea acesteia la un caz concret, care este de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei. Arată că prezumţia legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate a fi utilizatori este o prezumţie relativă, care poate fi răsturnată prin probe şi prezumţii simple, în cauză revenindu-i petentei sarcina probei cu privire la împrejurarea că nu are calitatea de proprietar sau că dreptul în baza căruia a fost folosit autovehiculul a încetat la data săvârşirii presupusei fapte contravenţionale, în raport cu aceste elemente instanţa urmând a reţine dacă au fost sau nu au fost respectate prevederile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 în ce priveşte săvârşirea faptei de către petentă.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, care au următoarea redactare: "În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (...) b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini."

11.În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 135 alin. (2) lit. a) potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

12.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 s-a instituit obligaţia plăţii unui tarif pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români şi străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, conform art. 1 alin. (2) din acest act normativ. Potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanţă, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă. Textul de lege dedus controlului de constituţionalitate în cauza de faţă cuprinde definiţia legală a termenului de "utilizator" al reţelei de drumuri naţionale din România.

13.Autoarea excepţiei susţine că, prin textul de lege criticat, se instituie un tratament discriminatoriu, întrucât sancţiunea pentru fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă se aplică persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare, care poate deţine un număr foarte mare de maşini sau care a vândut autoturismul şi şi-a îndeplinit obligaţia de radiere din evidenţele fiscale, dar noul proprietar nu a procedat la înmatriculare.

14.Curtea apreciază că o astfel de critică nu evidenţiază o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii, mai exact de determinare a persoanei care are calitatea de utilizator şi, implicit, de constatare a săvârşirii de către acesta a contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din ordonanţă, constând în utilizarea reţelei de drumuri naţionale fără achitarea tarifului stabilit prin lege. Aşa cum remarcă, în opinia sa, exprimată potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, şi instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia, prezumţia legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate a fi utilizatori este o prezumţie relativă, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, persoana sancţionată contravenţional având posibilitatea de a demonstra că, la data constatării săvârşirii contravenţiei, nu întrunea condiţiile precizate în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 pentru a fi considerată utilizator al autovehiculului care a circulat în lipsa achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale şi a fi sancţionată în consecinţă.

15.De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului de lege ce formează obiectul prezentei excepţii, din perspectiva unor critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 217 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013, sau Decizia nr. 385 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 7 iunie 2012, Curtea a constatat ca fiind neîntemeiată critica potrivit căreia sancţiunea pentru nerespectarea obligaţiei de a deţine rovinietă pentru circulaţia pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aplicată persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, care au în proprietate sau pot folosi în baza unui drept legal vehiculele, iar nu direct conducătorului auto, ar conduce la crearea unei discriminări între cele două categorii. Curtea a reţinut că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosinţa persoanei înscrise în acest certificat.

16.Curtea observă, de asemenea, că, deşi în limbajul comun termenul de "utilizator" poate evoca acea persoană care conduce la un moment dat autovehiculul, legiuitorul a oferit o definiţie legală, circumscrisă domeniului în care norma a fost edictată. Astfel, acesta a optat pentru stabilirea obligaţiei de plată a tarifului de utilizare în sarcina celui înscris în certificatul de înmatriculare în considerarea faptului că, teoretic, acelaşi autovehicul poate fi folosit, temporar şi succesiv, de mai multe persoane. Or, ar fi avut loc o relativizare a obligaţiei plăţii acestui tarif în ipoteza în care legiuitorul ar fi conferit responsabilitatea plăţii persoanei care era conducător al autovehiculului la momentul depistării acestuia în trafic fără a fi fost achitat acest tarif. Scopul introducerii unui asemenea tarif l-a reprezentat îmbunătăţirea calităţii reţelei de drumuri naţionale, obiectiv preconizat a fi îndeplinit inclusiv prin contribuţia fiecărui deţinător legal de autovehicule (proprietar sau titular al unui contract de leasing). Soluţia legislativă aleasă este optimă pentru realizarea finalităţii menţionate şi, în acelaşi timp, nu este de natură să contravină prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, constituind, în fapt, una dintre modalităţile prin care statul îşi duce la îndeplinire obligaţia stabilită în textul constituţional menţionat. Aceasta, deoarece existenţa unei reţele de drumuri naţionale funcţionale este aptă să conducă la asigurarea exercitării libertăţii comerţului şi constituie o facilitate ce se circumscrie obligaţiei statului de creare a unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

17.În ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea principiului egalităţii şi dreptului de proprietate privată, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 385 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 7 iunie 2012, că sunt respectate prevederile constituţionale care le consacră.

18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lenuţa Margareta Clejan în Dosarul nr. 15.009/211/2014 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu