Decizie nr. 326 din 11 iunie 1997

Notă *) Definitivă prin nerecurare.

Romul Petru Vonica - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 1997, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 29 din 7 noiembrie 1990, coroborate cu art. 275 şi următoarele din Codul de procedură penală, invocată de Siromascenco Ştefan în Dosarul nr. 298/CA/1996.

Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile art. 275 şi următoarele din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece nu obliga pe procurori sa sesizeze instanţa de judecată, singura competenţa, potrivit Constituţiei, să se pronunţe asupra drepturilor şi intereselor reclamate de cetăţeni. De asemenea, susţine ca dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990 încalcă prevederile art. 48 alin. (1) şi (2) din Constituţie, anuland dreptul "persoanei vătămate de o autoritate publică" să obţină recunoaşterea dreptului pretins, judecătorii fiind în situaţia "de a refuza de a judeca, sub cuvânt ca legea nu prevede sau ca este întunecată sau neîndestulătoare", ceea ce atrage culpa de "denegare de dreptate", prevăzută de art. 3 din Codul civil.

Exprimandu-şi opinia în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990, conform art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa retine ca aceasta este nefondata, deoarece existenta unor jurisdicţii speciale şi proceduri specifice în vederea controlului unor anumite acte administrative justifica exceptarea, în aceste situaţii, a aplicării normei de drept comun a Legii nr. 29/1990.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:

În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia invocată.

Referitor la cauza de faţa, se constată că aceeaşi instanţa, prin Încheierea din 2 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275 şi următoarele din Codul de procedură penală, ridicată de Siromascenco Ştefan în acelaşi dosar, excepţia respinsă ca vadit nefondata, prin Decizia nr. 11 din 22 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 25 martie 1997.

După restituirea dosarului Curţii de Apel Constanta şi repunerea cauzei pe rol, la termenul de 30 aprilie 1997 Siromascenco Ştefan a solicitat, potrivit art. 281 din Codul de procedură civilă, rectificarea Încheierii din 2 octombrie 1996, sustinand ca la data respectiva a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990, cu care instanţa trebuia sa sesizeze Curtea Constituţională. În urma verificărilor făcute, Curtea de Apel Constanta a constatat ca aceasta sustinere nu se confirma însă, ţinând seama ca legea nu prevede un termen în care poate fi invocată excepţia de neconstituţionalitate; prin Încheierea din 21 mai 1997, a luat act ca reclamantul Siromascenco Ştefan ridica excepţia privind neconstituţionalitatea art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990, coroborat cu art. 275 şi următoarele din Codul de procedură penală, şi a sesizat Curtea Constituţională.

În fapt, asa cum rezultă din cuprinsul încheierii de sesizare şi din dosarul cauzei, reclamantul Siromascenco Ştefan a depus, la data de 28 noiembrie 1995, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta, o plângere penală împotriva a doi judecători de la Tribunalul Constanta, pe care i-a invinuit ca, prin Sentinta nr. 562 din 28 septembrie 1995, pe care au pronunţat-o în Dosarul nr. 1.642/1995, au săvârşit infracţiunile de abuz în serviciu, prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 din Codul penal), fals intelectual (art. 289 din Codul penal) şi uzurpare de calităţi oficiale (art. 240 din Codul penal), cerând trimiterea lor în judecata.

Prin Adresa nr. 1.044/II/2 din 15 decembrie 1995, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta, Secţia de urmărire penală, i-a comunicat reclamantului ca, din examinarea plângerii şi a actelor anexate, precum şi din verificările efectuate în dosarele menţionate în sesizare, nu rezultă date ori indicii ca magistraţii respectivi ar fi comis fapte de natura penală, care să atragă competenţa de cercetare a parchetului, iar motivele invocate sunt exclusiv de competenţa instanţelor de judecată, hotărârile pronunţate fiind supuse căilor de atac prevăzute de lege.

Reclamantul a atacat în faţa instanţei de contencios administrativ acest act al parchetului. Instanţa de contencios administrativ, la termenul de judecată din 25 septembrie 1996, a ridicat din oficiu excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, în raport cu dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora nu pot fi atacate în justiţie acele acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare se prevede, prin lege specială, o alta procedura. Or, prin dispoziţiile din cap. VII din titlul I al Părţii speciale a Codului de procedura penală, art. 275-278, se prevede o procedură specială privind plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală. În aceasta situaţie, Siromascenco Ştefan a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275-278 din Codul de procedură penală, excepţie respinsă ca vadit nefondata de Curtea Constituţională, asa cum s-a arătat mai sus.

Excepţia ce formează obiectul acestui dosar este, de asemenea, vadit nefondata. Obiectul excepţiei îl formează art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990, coroborat cu art. 275-278 din Codul de procedură penală. În ce priveşte art. 275-278, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 11 din 22 ianuarie 1997, menţionată anterior. Aceasta decizie are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza şi părţile fiind aceleaşi atât în ce priveşte excepţia anterioară, cat şi prezenta excepţie. În concluzie, sub acest aspect excepţia de faţa este inadmisibila. Ţinând seama ca, potrivit Deciziei nr. 11 din 22 ianuarie 1997, procedura de control judecătoresc, instituită prin Legea nr. 29/1990, nu poate fi aplicabilă actelor procesuale cu caracter judiciar, rezultă ca nici prevederile art. 2 lit. c) din aceeaşi lege nu sunt aplicabile în ce priveşte controlul unor asemenea acte, cum sunt, în speta, cele care fac obiectul acţiunii reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, coroborate cu art. 275-278 din Codul de procedură penală, invocată de Siromascenco Ştefan în Dosarul nr. 298/CA/1996 al Curţii de Apel Constanta.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată la data de 11 iulie 1997.

PREŞEDINTE,

dr. Romul Petru Vonica

Magistrat-asistent,

Constantin Burada