Decizie nr. 1.498 din 10 noiembrie 2009

Acsinte Gaspar - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.403 alin.1, art. 454 şi art. 457 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Turism Muntenia" - S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 3.441/280/2009 al Judecătoriei Piteşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.441/280/2009, Judecătoria Piteşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1, art. 454 şi art. 457 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Turism Muntenia" - S.A. din Piteşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 403 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituţional, întrucât condiţionează judecarea cererii de suspendare a judecăţii de plată unei cauţiuni, că art. 454 din acelaşi cod instituie o discriminare între debitorii supuşi executării silite mobiliare şi imobiliare şi debitorii supuşii executării prin poprirea conturilor, aceştia din urmă necunoscând faptul că li se vor popri conturile şi neavând, în consecinţă, posibilitatea să achite de bunăvoie suma datorată, şi că art. 457 din Codul de procedură civilă face imposibilă desfăşurarea activităţii economice a unităţii căreia i s-au poprit conturile chiar şi în situaţia suspendării executării.

Judecătoria Piteşti şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1, art. 454 şi art. 457 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:

–Art. 403 alin. 1: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.";

–Art. 454: "Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată.

În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. 1 terţ poprit, interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Adresa de înfiinţare a popririi va cuprinde numele şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi codul de identificare fiscală.

În cazul în care se solicită înfiinţarea popririi pentru toate conturile unei persoane juridice, inclusiv pentru conturile subunităţilor fără personalitate juridică ale acesteia, se vor indica elementele de identificare pentru fiecare titular de cont în parte, respectiv pentru fiecare subunitate a societăţii debitoare.

În cazul în care adresa de înfiinţare a popririi se adresează unei unităţi operaţionale a unei bănci, poprirea va fi înfiinţată asupra conturilor pe care debitoarea urmărită le are deschise la acea unitate.

În cazul în care poprirea a fost înfiinţată ca măsură asiguratorie şi nu a fost desfiinţată până la obţinerea titlului executoriu, se va comunică terţului poprit copie certificată de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de art. 456.

Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile incorporale poprite va înceta dacă debitorul consemnează, cu afectaţiune specială, întreaga valoare a creanţei la dispoziţia creditorului urmăritor. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care va înştiinţa de îndată pe terţul poprit.";

–Art. 457: "(1) În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înfiinţează potrivit art. 453.

În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare.

La data sesizării băncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanţei. Din momentul indisponibilizării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel.

Dispoziţiile alin. 2 sunt aplicabile şi în cazurile în care poprirea se înfiinţează asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile ce se află în păstrare la unităţi specializate.

În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă, în vederea consemnării acestora potrivit dispoziţiilor art. 456."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, în art. 21 privind accesul liber la justiţie, în art. 24 privind dreptul la apărare şi în art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Asupra dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat, în numeroase cazuri, constatând că acestea sunt constituţionale. De exemplu prin Decizia nr. 1.034/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 25 septembrie 2009, s-a statuat că, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. Totodată, Curtea a constatat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie. Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 454 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 336/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării creditului, dispoziţiile criticate având ca finalitate tocmai asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi, fără obligaţia somării prealabile a debitorului, însă în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţă despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare. Astfel, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, debitorul beneficiază de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Având în vedere că dispoziţiile art. 457 din Codul de procedură sunt criticate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate din aceeaşi perspectivă ca şi cele ale art. 403 alin. 1 şi art. 454 din acelaşi cod, Curtea constată că nici acestea nu contravin dispoziţiilor invocate din Legea fundamentală, pentru aceleaşi argumente ca şi cele reţinute în deciziile menţionate.

Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, Curtea observă că, potrivit normei constituţionale, libertatea economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în condiţiile legii. Aşadar, nu se poate susţine că executarea silită a debitorului persoană juridică conduce la încălcarea libertăţii economice a acestuia.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin.1, art. 454 şi art. 457 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Turism Muntenia" - S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 3.441/280/2009 al Judecătoriei Piteşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2009.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean