Decizie nr. 7 din 18 ianuarie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) şi ale art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Maria Belu, Vasile Belu, Marian Belu, Maria Vasiliu, Ştefan Vasiliu, Constantin Enache, Aneta Enache, Valeria Bozdoc şi Ilinca Burdea în Dosarul nr. 30.033/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei, avocatul Cătălina-Mihaela Rădulescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât Legea nr. 198/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 30.033/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) şi ale art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local. Excepţia a fost ridicată de Maria Belu, Vasile Belu, Marian Belu, Maria Vasiliu, Ştefan Vasiliu, Constantin Enache, Aneta Enache, Valeria Bozdoc şi Ilinca Burdea într-o cauză având ca obiect o ordonanţă preşedinţială.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 9 alin. (1) şi ale art. 15 din Legea nr. 198/2004 contravin art. 21, art. 44 alin. (3) şi art. 53 din Constituţie, în măsura în care acestea se interpretează în sensul că transferul dreptului de proprietate operează de drept în momentul în care este consemnată la bancă suma oferită de expropriator în mod unilateral. În acest sens, apreciază că astfel se ajunge la concluzia că "nicio persoană nu mai are garanţia proprietăţii sale, în măsura în care în orice moment din viitor peste proprietatea sa poate trece o stradă sau un pod, şi se poate trezi peste noapte cu o sumă reprezentând despăgubire nedreaptă consemnată într-un cont şi imediat cu casa demolată, aşa cum s-a întâmplat şi în acest caz, fără să aibă dreptul de a ataca în justiţie şi a se apăra."

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, pe de o parte, întrucât art. 44 din Constituţie admite posibilitatea aducerii unor limitări dreptului de proprietate, iar pe de altă parte, în ceea ce priveşte invocarea art. 21 din Legea fundamentală, criticile "vizează mai degrabă interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la dreptul de proprietate".

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 184/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 31 octombrie 2008.

La data sesizării instanţei de contencios constituţional, acestea aveau următoarea redactare:

–Art. 9 alin. (1): "Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.";

–Art. 15: "Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativteritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condiţiile prezentei legi."

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 198/2004 a fost abrogată expres prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010.

În aceste condiţii, Curtea observă că soluţia legislativă criticată, prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, a fost preluată parţial de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, care prevede că "expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar executarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferul dreptului de proprietate".

Totodată, Curtea constată că soluţia legislativă iniţială, cuprinsă în art. 15 din Legea nr. 198/2004, nu a fost, în principiu, conservată, art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 având următorul conţinut: "Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorilor operează de drept de la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii."

De aceea, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa, îl constituie prevederile art. 9 alin. (4) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (3) privind dreptul de proprietate privată, precum şi celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la critica privind prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010, Curtea constată că soluţia legislativă potrivit căreia transferul dreptului de proprietate, aşa cum era reglementat în art. 15 din Legea nr. 198/2004, când avea loc de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, nu mai este conservată de noua reglementare. Potrivit Legii nr. 255/2010, transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept de la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.

Or, în aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.

Şi în privinţa art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, Curtea constată că soluţia legislativă este diferită de cea prevăzută în art. 9 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, în sensul că termenul special de prescripţie de 30 de zile, pentru contestarea cuantumului despăgubirii, s-a înlocuit cu termenul general de prescripţie de 3 ani.

Şi în acest caz excepţia a devenit inadmisibilă, textul din art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 nefiind acelaşi cu cel al art. 9 alin. 1 din Legea nr. 198/2004.

De altfel, Curtea observă că prevederile de lege criticate nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii, excepţia fiind invocată în cadrul unui litigiu având ca obiect o ordonanţă preşedinţială, având ca temei legal art. 581 şi 582 din Codul de procedură civilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. 1 şi ale art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, devenite art. 22 alin. (1) şi, respectiv, art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Maria Belu, Vasile Belu, Marian Belu, Maria Vasiliu, Ştefan Vasiliu, Constantin Enache, Aneta Enache, Valeria Bozdoc şi Ilinca Burdea în Dosarul nr. 30.033/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Maria Bratu