Decizie nr. 294 din 1 noiembrie 2001

Costica Bulai - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, excepţie ridicată de Dragos Panaitescu în Dosarul nr. 7.685/2001 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, Dragos Panaitescu, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sustinand ca art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece magistraţilor nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege şi astfel se restrânge în mod nejustificat dreptul acestora la sporul de vechime cuvenit până la intrarea în vigoare a ordonanţei. Autorul invoca în motivarea excepţiei sale Decizia Curţii Constituţionale nr. 83 din 25 mai 1999, prin care Curtea a statuat ca restrangerea exerciţiului unui drept trebuie să aibă un caracter temporar, or, în cazul de faţa, Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 nu instituie perioada în care operează restrangerea dreptului la sporul de vechime, ci inlatura definitiv acest drept.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999. În susţinerile sale procurorul ridica problema asimilarii magistraţilor cu persoanele care ocupa funcţii de demnitate publică şi invedereaza Curţii necorelarile legislative din acest domeniu, arătând ca, în acest sens, se asteapta propuneri de lege ferenda.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 28 iunie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 7.685/2001, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Dragos Panaitescu în dosarul acelei instanţe, având ca obiect pretenţii pentru plata unor drepturi salariale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate oral în faţa instanţei judecătoreşti autorul ei a susţinut ca dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, cu privire la neacordarea sporului de vechime magistraţilor, sunt neconstituţionale, fără a motiva aceasta sustinere şi fără a indica dispoziţia constituţională incalcata.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată este intemeiata, deoarece "sporul pentru vechime în munca stabilit în funcţie de vechimea în munca este un drept general recunoscut de legislaţia muncii pentru toţi salariaţii bugetari, mai puţin magistraţilor". Se mai arata ca "privarea de sporul de vechime a acelor magistraţi care au o vechime îndelungată în munca, dar insuficienta în magistratura, pentru a beneficia de sporul de stabilitate în magistratura, contravine principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi încalcă, totodată, dreptul la protecţia socială a muncii, prevăzut de art. 38 alin. (2) din Legea fundamentală".

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii, magistraţii fiind într-o situaţie diferita faţă de alte categorii de salariaţi, fapt ce justifica şi tratamentul juridic diferit, după cum a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998. Salarizarea magistraţilor, în urma modificării Legii nr. 50/1996 prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, a fost corelata cu dispoziţiile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publică. Astfel, magistraţii "sunt salarizaţi în aceleaşi condiţii cu membrii autorităţilor legislativă şi executivă, cu indemnizaţii care reprezintă unica forma de remunerare a acestora". Se apreciază în continuare ca dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare nici prevederilor art. 38 alin. (2) din Constituţie, referitoare la protecţia socială a muncii, întrucât chiar şi un magistrat stagiar are salariul mult mai mare decât salariul minim pe economie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Analizând modul cum a fost ridicată excepţia (oral, în faţa instanţei, fără a fi motivată de către autor, ci de către instanţa prin încheierea de şedinţa), Curtea Constituţională constata ca sunt îndeplinite cele doua condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căruia "Sesizările trebuie făcute în forma scrisă şi motivate". Astfel, forma scrisă este realizată prin însuşi actul de sesizare, încheierea de şedinţa, iar motivarea, prin indicarea de către instanţa de judecată a dispoziţiilor constituţionale considerate ca fiind incalcate de textul de lege criticat.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, introdus prin art. I pct. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000. Aceste dispoziţii au următorul conţinut: "(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu sunt aplicabile magistraţilor."

Alin. (1) şi (2) din legea sus-menţionată prevăd acordarea unui "spor de vechime până la 25%, calculat la salariul de baza brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferenţiat pe transe de vechime, care "se plăteşte cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în munca".

Dispoziţiile constituţionale considerate ca fiind incalcate sunt următoarele:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 38 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.";

–Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.

Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenta sa ca principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (de exemplu: Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999).

Curtea Constituţională mai constata ca salarizarea magistraţilor, în urma modificării Legii nr. 50/1996 prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, a fost corelata cu dispoziţiile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 iulie 1998. Conform prevederilor art. 19 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998, "Persoanele care ocupa funcţii de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, la o indemnizaţie lunară", care "este unica forma de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei [...]". Astfel, art. 1^1 alin. (1) teza întâi, introdus în Legea nr. 50/1996 prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, prevede: "Indemnizaţiile pentru magistraţi şi salariile de baza pentru celelalte categorii de personal din organele autorităţii judecătoreşti se stabilesc pe baza valorii de referinţa sectoriala prevăzute de lege pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite din cadrul autorităţilor legislativă şi executivă." Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, "Magistraţii au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, la o indemnizaţie de încadrare lunară, stabilită pe funcţii, în raport cu nivelul instanţelor şi parchetelor şi cu vechimea în magistratura", care se stabileşte în baza unor coeficienţi de multiplicare. Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "Indemnizaţia prevăzută la alin. (1) şi (2) este unica forma de remunerare lunară a activităţii corespunzătoare funcţiei de magistrat şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determina în raport cu venitul salarial".

Curtea mai observa ca potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege, modificată, "Magistraţii beneficiază de un adaos la indemnizaţia de încadrare lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcţiile prevăzute la art. 42 şi art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, calculate în procente la indemnizaţia bruta de încadrare, după cum urmează: [...]"

În consecinţa, Curtea retine ca instituirea unor reglementări juridice diferenţiate în privinta drepturilor şi obligaţiilor unor categorii de cetăţeni care se afla în situaţii diferite nu este contrară art. 16 alin. (1) din Constituţie.

În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi ale art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constata ca aceste prevederi constituţionale nu sunt incidente în cauza, întrucât dreptul la salariu, drept ce deriva din dreptul la munca reglementat de art. 38 din Constituţie, nu este îngrădit sub nici o formă prin dispoziţiile legale care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Dragos Panaitescu în Dosarul nr. 7.685/2001 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2001.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

────────────────