Decizie nr. 1.221 din 20 decembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Estera Vlad, Elena Mureşan, Maria Ungureanu, Ionuţ Epurescu Pascovici şi Cosmin Epurescu Pascovici în Dosarul nr. 3.088/299/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de amânare formulată de partea Gherghina Tănase.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de partea Gherghina Tănase.

Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate .

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.088/299/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Excepţia a fost ridicată de Estera Vlad, Elena Mureşan, Maria Ungureanu, Ionuţ Epurescu Pascovici şi Cosmin Epurescu Pascovici într-un proces civil de partaj succesoral.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin art. 44 şi 46 din Constituţie, întrucât stabilirea drepturilor de moştenire asupra terenurilor este condiţionată de formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Or, susţin autorii excepţiei, reconstituirea se face corespunzător suprafeţei de teren la care cooperatorul decedat avea vocaţie potrivit legii şi nicidecum în funcţie de numărul şi categoria de moştenitori ce au formulat cererea.

De asemenea, autorii excepţiei consideră că prevederile de lege criticate nu acoperă toate situaţiile existente în practică, lăsând loc la interpretări neunitare ale textului de lege, astfel că se aduc grave atingeri drepturilor consfinţite prin Constituţie şi prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul de proprietate şi la dreptul la moştenire.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătând că prin instituirea obligativităţii formulării unei cereri în scopul repunerii în termenul de acceptare a moştenirii se asigură stabilitatea circuitului civil.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră excepţia neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă art. 44 referitor la dreptul de proprietate şi art. 46 privind dreptul la moştenire din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - fondul funciar al României - şi scopul declarat al acesteia - reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat, către foştii proprietari sau moştenitorii acestora, reglementarea condiţiilor în care operează aceasta, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului, în acord cu politica economică a statului şi cu finalitatea reparatorie a legii.

De aceea, dreptul moştenitorilor la reconstituirea dreptului de proprietate este în concordanţă cu caracterul reparator al legii, respectându-se astfel dreptul de proprietate în patrimoniul succesoral ce urmează a fi dobândit de moştenitori. În acest sens, cererea depusă la comisia locală de fond funciar reprezintă, potrivit legii, o repunere de drept în termenul de acceptare a moştenirii, termen ce a fost prelungit prin art. III din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.

Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că problema garantării şi ocrotirii proprietăţii nu poate fi invocată decât după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate. Aceste argumente sunt deopotrivă valabile şi în ceea ce priveşte susţinerea că prin art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 s-ar aduce o încălcare a dreptului la moştenire, deoarece încălcarea acestuia nu poate fi invocată până la reconstituirea dreptului de proprietate în persoana fostului titular.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Estera Vlad, Elena Mureşan, Maria Ungureanu, Ionuţ Epurescu Pascovici şi Cosmin Epurescu Pascovici în Dosarul nr. 3.088/299/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu