Strategie naţională din 21 aprilie 2004

PREAMBUL

–Întrucât viitoarea aderare la Uniunea Europeană va avea ca efect libera circulaţie a cetăţenilor statelor membre pe teritoriul României, cât şi a cetăţenilor din ţări terţe având drept de şedere într-un stat membru,

–Întrucât se remarcă nevoia unei continue definiri a intereselor naţionale în ceea ce priveşte admisia, şederea şi returnarea străinilor, precum şi pentru consolidarea cadrului legal şi instituţional intern în scopul monitorizării cât mai eficiente a fluxurilor migratorii,

–Întrucât în multe circumstanţe imigraţia are un efect benefic atât asupra ţării de origine, cât şi asupra celei de destinaţie a imigranţilor şi asupra imigrantului însuşi,

–Întrucât imigraţia controlată permite o selecţie în funcţie de necesităţi şi criterii adecvate şi are, în acelaşi timp ca scop reducerea imigraţiei ilegale,

–Întrucât poate fi necesară acoperirea temporară a anumitor nevoi de forţă de muncă în România de către străini, în special de către experţi cu înaltă calificare,

–Întrucât absenţa personalului calificat ar trebui compensată/prevenită preponderent prin programe educaţionale şi vocaţionale corespunzătoare pentru forţa de muncă autohtonă, indiferent de vârstă, în loc să se folosească forţă de muncă străină,

–Întrucât absenţa personalului necalificat ar trebui compensată/prevenită preponderent prin asigurarea accesului optim pe piaţa muncii pentru persoanele din grupurile sociale dezavantajate, cetăţeni români sau străini cu şedere legală pe teritoriul României,

–Întrucât solidaritatea internaţională impune anumite restricţii morale în ceea ce priveşte atragerea persoanelor cu anumite calificări din ţările în curs de dezvoltare,

–Întrucât România doreşte să beneficieze de investiţii străine,

–Întrucât o relaţie strânsă cu Diaspora română, inclusiv persoane de altă origine etnică decât cea română, serveşte interesul naţional şi luând în considerare contribuţia economică, socială şi culturală pe care ar putea-o aduce la dezvoltarea României,

–Întrucât România şi-a asumat obligaţii bazate pe dreptul umanitar şi al drepturilor omului, inclusiv legislaţia în domeniul azilului şi refugiaţilor,

–Întrucât este necesară tratarea domeniului azilului în concordanţă cu standardele europene şi internaţionale şi returnarea persoanelor cărora nu li se acordă o formă de protecţie se consideră un element cheie în menţinerea sistemului internaţional de protecţie,

–Întrucât cooperarea internaţională în domeniu este considerată o condiţie prealabilă pentru o implementare eficientă a oricărei strategii în domeniul imigraţiei,

–Întrucât adoptarea acestei strategii va fi urmată de stabilirea unor planuri de acţiune în domeniile specifice incluse în document şi a unor mecanisme de evaluare a nivelului de realizare a obiectivelor strategice,

–Întrucât această strategie este rezultatul unor discuţii intense cu toate instituţiile şi organizaţiile interesate şi a fost elaborată în strânsă cooperare cu societatea civilă,

–Întrucât imigraţia este un fenomen global, iar România, în acest context, s-a confruntat şi continuă să se confrunte cu diferite fluxuri migratorii,

este necesară adoptarea prezentei Strategii Naţionale privind Migraţia.

Capitolul 1Scop, definiţie, principii

1.1 Scop

Strategia Naţională a României privind Migratia are ca principal scop elaborarea unor politici unitare în domeniile migraţiei, azilului şi integrării sociale a străinilor, care să asigure:

● Armonizarea cadrului legislativ intern în concordanţă cu dreptul internaţional şi acquis-ul Uniunii Europene.

● Dezvoltarea şi modernizarea cadrului instituţional, necesar implementării politicilor în domeniu.

● Adoptarea unui management modern în domeniul resurselor umane, materiale, financiare şi coordonarea unitară a instituţiilor cu atribuţii în domeniu în vederea eliminării situaţiilor de suprapunere a competenţelor şi utilizarea eficientă a acestor resurse.

Strategia Naţională a României privind Migratia nu vizează politicile în domeniul emigraţiei propriilor cetăţeni.

1.2 Definiţie

Strategia Naţională a României privind Migratia exprimă principiile generale şi liniile directoare pentru stabilirea politicii statului român în ceea ce priveşte admisia, şederea, părăsirea teritoriului de către străini, imigraţia forţei de muncă, acordarea formelor de protecţie precum şi combaterea imigraţiei ilegale.

1.3 Principii

1.Principiul suveranităţii - reflectă dreptul statului român de a reglementa admisia, şederea şi returnarea străinilor în scopul promovării intereselor politice, economice şi sociale, luând în acelaşi timp în considerare şi respectând obligaţiile asumate prin tratate, convenţii, acorduri şi înţelegeri încheiate cu alte state;

2.Principiul legalităţii - presupune respectarea prevederilor Constituţiei şi legislaţiei naţionale în materie, precum şi tuturor prevederilor relevante din legislaţia şi jurisprudenţa internaţională, acordând o atenţie deosebită garantării drepturilor omului;

3.Principiul cooperării active cu Uniunea Europeană - presupune cooperarea activă în procesul de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană şi apoi asigurarea unui rol activ al României la nivel european în elaborarea unei politici comune a Uniunii Europene în domeniul azilului şi migratiei, precum şi în identificarea unor soluţii durabile la nivel internaţional;

4.Principiul acţiunii unitare - vizează implementarea unitară a politicii statului şi a prevederilor legale în domeniul imigraţiei, precum şi o implementare concertată la toate nivelurile;

5.Principiul nediscriminării - presupune implementarea prezentei strategii cu respectarea egalităţi, excluderii privilegiilor şi discriminării între persoane;

6.Principiul flexibilităţii - presupune o adaptarea periodică a politicii şi a măsurilor de implementare în domeniul imigraţiei, acordând consideraţia necesară realităţilor economice sociale şi culturale, la nivel intern, regional şi internaţional;

7.Principiul transparenţei - presupune implementarea unei politici active de informare şi, după caz, consultare a societăţii civile cu privire la deciziile şi procedurile aplicate în contextul imigraţiei;

8.Principiul cooperării internaţionale - presupune dezvoltarea şi intensificarea cooperării cu autorităţile străine cu competenţă în domeniul migratiei, precum şi cu organizaţii internaţionale specializate, atât guvernamentale cât şi ne-guvernamentale.

Capitolul 2Politici

2.1 Politica privind imigraţia controlată

Obiective

Promovarea admisiei şi şederii legale a străinilor pe teritoriul României, prin implementarea adecvată a prevederilor legale aliniate la standardele Uniunii Europene şi internaţionale, fără afectarea dreptului la libera circulaţie a persoanelor.

Atragerea investitorilor străini capabili să contribuie la dezvoltarea economică a României, prin crearea de locuri de muncă şi introducerea unor tehnologii moderne.

Elaborarea de programe privind accesul anumitor categorii profesionale de străini pe piaţa muncii, în funcţie de cerinţele pieţei în conformitate cu standardele Uniunii Europene, precum şi cu cele prevăzute în tratatele, convenţiile şi acordurile la care România este parte.

Promovarea intereselor şi a imaginii sistemului educaţional românesc, prin atragerea anumitor categorii de studenţi străini.

Crearea unor proceduri eficiente pentru admisia şi ulterior reglementarea şederii în scopul reîntregirii familiei, în concordanţă cu standardele europene şi cu prevederile instrumentelor juridice internaţionale în domeniu.

Politica în domeniu

România adoptă o politică activă şi flexibilă în domeniul imigraţiei controlate, adaptată la condiţiile naţionale, regionale şi internaţionale, inclusiv prin atenta monitorizare a admisiei şi şederii străinilor.

Un statut special se acordă cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European.

Pentru străinii proveniţi din ţări cu potenţial migrator ridicat sunt elaborate proceduri specifice, care includ încheierea de acorduri şi convenţii internaţionale.

Pentru o dezvoltare economică durabilă, în concordanţă cu interesul naţional al României, politica în domeniul imigraţiei controlate urmăreşte atragerea şi accesul investitorilor străini.

În consecinţă, politica privind admisia şi reglementarea şederii în scopul desfăşurării de activităţi comerciale este adresată cu prioritate investitorilor cu potenţial economic ridicat şi implementată de către instituţiile guvernamentale competente în cooperare cu organizaţiile relevante în acest domeniu.

Politica privind admisia în scop de muncă oferă posibilitatea accesului pe piaţa muncii a străinilor, luând în considerare atât necesitatea protejării pieţei interne a muncii cat şi interesele de ordin economic ale României, folosind o abordare utilitaristă.

În funcţie de cerinţele pieţei muncii, periodic, se elaborează programe speciale vizând facilitarea accesul anumitor categorii profesionale de străini, pentru perioade determinate.

Participarea străinilor pe piaţa muncii este susţinută de un set de măsuri de protecţie socială adecvate, în conformitate cu legislaţia română armonizată la standardele Uniunii Europene, precum şi cu cele prevăzute în tratatele, convenţiile şi acordurile la care România este parte.

Sistemul educaţional românesc promovează în străinătate interesele şi imaginea României prin atragerea studenţilor străini capabili să suporte costurile şcolarizării sau prin acordarea de burse în domeniile de interes, atât pentru studenţii străini cât şi pentru cei de origine română.

Implementarea politicii în domeniul admisiei în scop de studii necesită cooperarea între instituţiile guvernamentale responsabile şi instituţiile de învăţământ din ţară sau străinătate.

Politica privind imigraţia controlată vizează şi domeniul reîntregirii şi formării familiei, asigurând dreptul străinilor de intra şi de a rămâne pe teritoriul României în acest scop şi, totodată, creează instrumentele juridice necesare prevenirii imigraţiei mascate sub forma căsătoriei de convenienţă.

Elaborarea politicii în acest domeniu are la bază experienţa statelor membre ale Uniunii Europene, din care rezultă că admisia în scopul reîntregirii şi formării familiei constituie principala componentă actuală a fluxului migraţionist legal.

2.2 Politica privind prevenirea şi combaterea imigraţiei ilegale

Obiective

Promovarea de soluţii viabile pentru prevenirea imigrării pe scară largă a persoanelor din regiuni dezavantajate ale lumii - zone afectate de conflicte interne şi internaţionale, crize umanitare etc. - către continentul european.

Perfecţionarea cadrului legal şi instituţional existent, precum şi a mecanismelor de cooperare inter-instituţională în vederea creşterii eficienţei activităţilor de control pentru prevenirea şi combaterea şederii ilegale a străinilor.

Monitorizarea fluxurilor migratorii ilegale ce afectează teritoriul României prin intensificarea eforturilor autorităţilor competente, în vederea identificării şi îndepărtării străinilor cu şedere ilegală de pe teritoriul României.

Coordonarea unitară a instituţiilor cu atribuţii în domeniu pentru prevenirea şi limitarea imigraţiei ilegale, inclusiv prin securizarea frontierei de stat.

Politica în domeniu

Soluţiile durabile de prevenire a imigrării pe scară largă din regiuni dezavantajate ale lumii către continentul european pot implica oferirea de asistenţă în procesul de dezvoltare, acorduri comerciale favorabile pentru ţările cu potenţial migrator ridicat şi creşterea respectului pentru drepturile omului.

Autorităţile competente trebuie să implementeze măsuri specifice pentru a creşte nivelul de monitorizare a fluxurilor migratoare ilegale ce afectează teritoriul României.

Politica în domeniul prevenirii imigraţiei ilegale include măsuri ferme de îmbunătăţire a capacităţii autorităţilor relevante de a reduce economia subterană, caracterizată prin desfăşurarea de activităţi ilegale, angajare în muncă fără forme legale, posibilitatea obţinerii de servicii de sănătate şi educaţie prin mijloace ilicite şi posibilitatea folosirii documentelor false şi falsificate.

Ţinând cont de progresele tehnice în domeniul securizării documentelor de călătorie şi identitate, România urmăreşte în permanenţă asigurarea unui nivel compatibil cu standardele europene.

Implementarea politicii în domeniul prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale presupune şi dotarea misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale României cu aparatura necesară detectării documentelor de călătorie false sau falsificate.

Statul român promovează extinderea instituţiei Ofiţerului de Legătură, cu personal specializat, inclusiv în probleme de migraţie, în special în ţările cu un potenţial migrator ridicat.

O atenţie deosebită se acordă identificării soluţiilor adecvate pentru situaţia străinilor care, ulterior unei perioade de şedere în România, au fost returnaţi din alte state europene.

Pentru a descuraja imigraţia ilegală, atât în ceea ce priveşte cazurile individuale cât şi prin intermediul reţelelor de crimă organizată, politica în domeniu vizează dezvoltarea unor canale de informare a potenţialilor migranţi asupra condiţiilor legale de admisie şi şedere în România şi a riscurilor la care se expun prin alegerea unor canale ilegale de imigraţie.

2.3 Politica privind azilul

Obiective

Asigurarea accesului neîngrădit la procedura de azil şi respectarea principiului nereturnării, în conformitate cu standardele internaţionale pe care România şi le-a asumat prin tratatele şi convenţiile la care este parte.

Dezvoltarea sistemului de azil pe baza criteriilor eficienţei şi calităţii procedurilor şi adaptarea politicilor şi practicilor în domeniu pentru a preveni, descuraja şi sancţiona abuzurile la procedura de azil.

Asigurarea şi menţinerea capacităţii României de asumare a responsabilităţilor şi obligaţiilor de stat membru al Uniunii Europene, în domeniul azilului.

Asumarea unui rol activ în cadrul cooperării regionale şi internaţionale în domeniul azilului şi contribuirea la dezvoltarea unor sisteme de azil funcţionale în Estul şi Sud - Estul Europei.

Politica în domeniu

Politica privind azilul reprezintă o componentă importantă în cadrul managementului imigraţiei.

Prin domeniul azilului se înţeleg toate aspectele legate de procedura de acordare a unei forme de protecţie, regimul juridic al străinilor pe parcursul procedurii de acordare a unei forme de protecţie, precum şi după obţinerea acesteia.

Instituţiile statului, în colaborare cu societatea civilă, au obligaţia de a implementa politicile privind azilul astfel încât să se asigure respectarea drepturilor individuale ale persoanelor îndreptăţite să primească o formă de protecţie în cadrul sistemului de azil, adaptând permanent mijloacele de combatere a abuzurilor la sistemul de azil.

Politica în domeniul azilului se aplică astfel încât imigranţii economici să nu poată obţine o formă de protecţie în România prin procedura de azil.

Fiecare solicitare de azil trebuie procesată şi analizată individual, menţinând durata redusă a procesării solicitărilor. Intervievarea atentă a solicitanţilor de azil de către personal specializat, cu un grad ridicat de experienţă şi având acces la informaţii detaliate despre condiţiile în ţările de origine ale solicitanţilor, precum şi soluţionarea cererilor de azil în etapa judiciară de către judecători deplin calificaţi reprezintă condiţii vitale.

Acordarea unei forme de protecţie prin intermediul sistemului de azil se face doar pe baza evaluării individuale a circumstanţelor specifice fiecărui caz.

Mecanisme de asigurare a protecţiei împotriva returnării pot fi activate în cazul unor conflicte internaţionale la care România nu este parte, în astfel de situaţii excepţionale autorităţile competente pot abdica de la principiul analizării individuale a cazurilor.

Autorităţile cu competenţă în domeniul azilului cooperează pentru asigurarea accesului neîngrădit la procedura de azil, pentru a se asigura că nici o persoană nu e returnată înainte de finalizarea procedurii de azil, pentru respectarea principiului confidenţialităţii şi asigurarea protecţiei datelor personale, pentru identificarea solicitanţilor de azil care nu deţin documente de identitate, pentru a contribui la combaterea terorismului, pentru identificarea şi asigurarea asistenţei necesare a solicitanţilor de azil, în special categoriilor de persoane vulnerabile (victimele persecuţiei pe bază de gen/sex, minori neinsotiti, victime ale torturii, persoane în vârsta etc.), pentru a contribui la returnarea în siguranţă şi demnitate a solicitanţilor de azil respinşi definitiv şi irevocabil, precum şi în alte domenii relevante ale azilului.

Garantarea accesului neîngrădit la procedura de azil şi respectarea principiului nereturnării ca fundament al sistemului de azil, se realizează prin asumarea responsabilităţilor ce revin instituţiilor cu competenţe în domeniu şi asigurarea instruirii personalului cu competenţe în legătură cu procedura de azil din cadrul poliţiei de frontieră, a Autorităţii pentru Străini, a poliţiei naţionale precum şi a magistraţilor.

Pe termen scurt şi mediu, o atenţie deosebită se acordă asigurării capacităţii instituţionale şi a logisticii necesare asumării obligaţiilor ce revin ca stat membru al Uniunii Europene, în special prin participarea la Reglementările Dublin II şi mecanismele EURODAC, precum şi la alte forme de cooperare la nivelul Uniunii Europene.

România contribuie activ la mecanismele de împărţire a responsabilităţii între ţările ce primesc solicitanţi de azil şi refugiaţi şi se alătură eforturilor comunităţii internaţionale de a identifica soluţii durabile pentru situaţia refugiaţilor, inclusiv prin Agenda pentru Protecţie a înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.

România contribuie activ la dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional şi la construirea unor sisteme de azil funcţionale în Estul şi Sud - Estul Europei.

O atenţie deosebită este acordată modului de informare şi sensibilizare a publicului larg cu privire la problematica primirii în România a persoanelor ce au nevoie de protecţie internaţională.

Prin politica în domeniul azilului se urmăreşte şi asigurarea transparenţei sistemului de azil şi a participării înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi a organizaţiilor neguvernamentale la sistemul de azil în condiţiile prevăzute de lege şi de documentele internaţionale la care România este parte.

2.4 Politica privind integrarea socială a străinilor

Obiective

Susţinerea participării active a străinilor care domiciliază sau au reşedinţa legală pe teritoriul statului român la viaţa economică, socială şi culturală, respectând în acelaşi timp identitatea culturala a acestora.

Asigurarea că acele categorii relevante de străini depun eforturile necesare pentru a se integra suficient în societate românească, inclusiv prin participarea la programele organizate în acest scop de statul român.

Conştientizarea tuturor persoanelor implicate în acest domeniu, fie ei funcţionari publici la toate nivelurile, publicul larg sau străinii înşişi, cu privire la importanţa sprijinirii procesului de integrare.

Politica în domeniu

Prin legislaţia în domeniul integrării sunt definite categoriile de străini care beneficiază de programe speciale de integrare.

Toate măsurile în domeniu urmăresc susţinerea participării active a străinilor care domiciliază sau au reşedinţa pe teritoriul României, la viaţa socială, economică şi culturală a ţării, contribuind astfel la dezvoltarea unei relaţii bazate pe încredere şi responsabilitate reciprocă între aceştia şi societatea românească.

Măsurile luate în domeniul integrării străinilor urmăresc, în principal, angajarea în muncă, accesul la sistemul de asigurări sociale şi asigurări sociale de sănătate, accesul la o locuinţă, accesul la servicii medicale, la educaţie şi învăţarea limbii române şi facilitarea integrării culturale, menţinând în acelaşi timp identitatea culturala a străinilor.

Politica în acest domeniu exprima dorinţa statului român de a susţine potenţialul individual al persoanelor interesate, pentru ca străinii să devină membrii activi ai comunităţilor locale şi să contribuie la dezvoltarea societăţii româneşti în general.

O atenţie deosebită se acordă persoanelor ce aparţin categoriilor de persoane vulnerabile (victime ale persecuţiei pe bază de gen/sex, minori neînsoţiţi, victime ale torturii, persoane în vârsta etc.).

Responsabilitatea pentru coordonarea programelor de integrare pentru refugiaţi şi alte persoane cărora le-a fost acordată o formă de protecţie revine Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, ca structura specializată, responsabilă de implementarea politicilor Guvernului României în domeniul azilului, în timp ce implementarea practică a programelor de integrare este realizată de către această structură în colaborare cu autorităţi centrale, autorităţile locale şi organizaţiile ne-guvernamentale.

Funcţionarii publici, precum şi persoanele în funcţie de conducere şi personalul angajat în domeniul serviciilor de sănătate, educaţie şi angajare în muncă sunt pregătiţi adecvat pentru a respecta diferenţele de limbă, culturale, religioase, fizice şi psihologice ale persoanelor aflate în proces de integrare.

Recunoscând faptul că dobândirea cetăţeniei române poate facilita procesul de integrare a străinilor, statul român asigură accesul tuturor străinilor care domiciliază sau au reşedinţa pe teritoriul României la procedura de obţinere a cetăţeniei române.

Este de o importanţă majoră ca persoanele implicate în acest domeniu, fie ele funcţionari publici la toate nivelurile, publicul larg sau străinii înşişi, să fie conştiente în permanenţă de importanţa sprijinirii procesului de integrare. Gradul de integrare a străinilor în societatea românească va avea un impact considerabil asupra atitudinii publicului faţă de actualii şi viitorii imigranţi.

2.5 Politica privind returnarea străinilor/repatrierea voluntară.

Obiective

Obiectivul general al politicii în acest domeniu urmăreşte creşterea nivelului de acţiune al statului în combaterea imigraţiei ilegale, având în vedere că o politică eficientă privind returnarea reprezintă o componentă integrantă de bază a managementului imigraţiei.

Promovarea repatrierii voluntare ca variantă preferată returnării forţate, inclusiv prin consilierea adecvată a străinilor interesaţi, precum şi stabilirea de programe specifice pentru returnarea voluntară asistată.

Facilitarea întoarcerii străinilor în ţara de origine sau de domiciliu prin încheierea de acorduri de readmisie cu alte state, în special cu statele cu potenţial migrator ridicat.

Identificarea şi atragerea de surse de finanţare externe, în special prin co-interesarea statelor membre ale Uniunii Europene, necesare pentru returnarea străinilor de pe teritoriul României.

Politica în domeniu

Determinarea străinilor cu şedere ilegală, precum şi a celor ale căror cereri de azil au fost respinse, să părăsească teritoriul României, prin măsuri stimulative sau restrictive, după caz.

Aplicarea procedurilor legale de returnare se face, cu respectarea opiniei şi specificului propriu al străinilor în materie religioasă, filozofică şi culturală, precum şi a dreptului de acces la justiţie în condiţii de siguranţă şi demnitate personală.

În perspectiva aderării României la Uniunea Europeană se impune dezvoltarea capacităţii de returnare a solicitanţilor de azil care au fost respinşi în urma unei proceduri complete, inclusiv a celor preluaţi potrivit principiului de ţară terţă sigură sau în cadrul mecanismului Dublin.

Politica în domeniu impune ca autorităţile române competente să ia în considerare, încă din primele etape ale procedurii de azil, consilierea privind posibilitatea unei eventuale întoarceri în ţările de origine sau de domiciliu, prin oferirea de informaţii despre procedurile relevante şi despre drepturile şi obligaţiile solicitanţilor în timpul acestei proceduri.

Autorităţile abilitate cooperează cu organizaţiile internaţionale şi organizaţii ne-guvernamentale pentru dezvoltarea unor programe specifice în vederea repatrierii voluntare asistate.

Asistenţa pentru repatrierea voluntară este acordată inclusiv persoanelor care beneficiază de protecţie şi doresc să se întoarcă în ţările lor de origine.

Capitolul 3Implementare

3.1 Implementare

Ministerul Administraţiei şi Internelor asigură coordonarea tuturor activităţilor în legătură cu implementarea Strategiei Naţionale a României privind Migraţia.

În scopul implementării prevederilor Strategiei Naţionale a României privind Migraţia se va stabili un mecanism de cooperare interinstituţională.

Mijloacele de implementare practică a Strategiei Naţionale a României privind Migraţia vor fi cuprinse într-un plan de acţiune care stabileşte activităţile concrete şi responsabilităţile ce revin tuturor ministerelor şi instituţiilor cu atribuţii în domeniu.

Pentru realizarea activităţilor cuprinse în planul de acţiune fiecare dintre ministerele şi instituţiile cu competenţă în materie va elabora propriile planuri de măsuri, detaliind acţiunile a căror responsabilitate de implementare le revine, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei Strategii în Monitorul Oficial al României, Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Autoritatea pentru Străini şi Oficiul Naţional pentru Refugiaţi va elabora şi prezenta spre aprobare Guvernului României componentele şi structura mecanismului de cooperare interinstituţională, precum şi un plan de acţiune pentru o perioadă de 12 luni pe baza consultării tuturor ministerelor şi instituţiilor cu competenţă în materie.

3.2 Cooperare interinstituţională

Cooperarea interinstituţională asigură o concepţie unitară de acţiune în domeniul migraţiei şi buna colaborare dintre Ministerul Administraţiei şi Internelor şi celelalte autorităţi publice centrale şi locale, organizaţii internaţionale şi neguvernamentale relevante în materie, în vederea aplicării politicilor respective.

Acest mecanism de cooperare interinstituţională va asigura următoarele:

● Coordonarea acţiunilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul migraţiei, asigurând astfel implementarea obiectivelor Strategiei Naţionale a României privind Migraţia, precum şi respectarea obligaţiilor şi angajamentelor asumate de România.

● Monitorizarea procesului de armonizare a cadrului legislativ intern cu legislaţia şi practicile comunitare şi internaţionale în domeniu.

● Avizarea proiectelor de acte normative cu aplicabilitate în domeniu.

● Evaluarea, semestrial sau ori de câte ori se impune, a stadiului implementării politicilor şi programelor ce decurg din Strategia Naţională a României privind Migraţia.

● Avizarea proiectelor de modificare a prezentei strategii.

● Elaborarea anuală, pe baza datelor statistice furnizate de autorităţile competente, a unor studii cu privire la evoluţia fenomenului migraţionist, în raport de care se emit decizii şi recomandări şi se stabilesc direcţii de acţiune.

● Coordonarea procesului de realizare şi interconectare a sistemelor informatice ale instituţiilor competente, urmărind creşterea gradului de operabilitate şi facilitarea schimbului de date şi informaţii necesare procesului decizional.

Cooperare între instituţii are un caracter permanent şi constituie un element esenţial pentru implementarea eficientă a strategiei, politicilor şi legislaţiei în domeniu, fiind parte integrantă a procesului de dezvoltare şi modernizare a cadrului instituţional al autorităţilor cu atribuţii în domeniul migraţiei.

Cooperarea interinstituţională urmăreşte creşterea gradului de interoperabilitate şi reducerea costurilor materiale şi umane prin utilizarea eficientă a bazelor de date existente şi schimbul de informaţii relevante de natură să susţină luarea celor mai bune decizii sectoriale.

Un segment important al acestei cooperări îl reprezintă dezvoltarea programelor de colaborare cu organizaţiile neguvernamentale şi internaţionale relevante în domeniu în scopul conştientizării societăţii civile cu privire la consecinţele de ordin economic şi social ce decurg din fenomenul migraţiei.

Pe lângă cooperarea la nivel naţional, este necesară intensificarea cooperării la nivel regional pentru stabilirea unor sisteme administrative funcţionale în domeniul migraţiei şi azilului şi dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional în Estul şi Sud-Estul Europei.

În perspectiva aderării la Uniunea Europeană, se dezvoltă şi se intensifică cooperarea dintre autorităţile naţionale cu competenţă în materie şi cele similare din statele membre asigurând-se astfel capacităţile şi condiţiile optime de implementare anticipată a Reglementărilor Dublin II, Sistemului EURODAC şi Sistemului de Informaţii Schengen.

La nivel internaţional, România promovează cooperare activă cu organizaţii internaţionale, cu scopul de a îmbunătăţi managementul global al fluxurilor migratorii.

3.3 Acorduri de readmisie

În scopul combaterii migraţiei ilegale şi a facilitării readmisiei persoanelor cu statut ilegal şi pentru asigurarea unei mai bune aplicări a dispoziţiilor legale privind circulaţia persoanelor, respectarea drepturilor omului şi garanţiilor prevăzute în legislaţiile naţionale şi internaţionale, România susţine necesitatea încheierii de acorduri bilaterale privind readmisia cetăţenilor proprii şi a celor din state terţe.

România a încheiat acorduri de readmisie cu toate statele membre ale Uniunii Europene, cu ţările limitrofe precum şi cu alte ţări, stabilindu-se proceduri simplificate pentru readmisia naţionalilor proprii şi a cetăţenilor statelor terţe contribuind astfel în mod substanţial la prevenirea şi reducerea migraţiei ilegale în şi din România.

Pe baza rezultatelor înregistrate şi dat fiind că acordurile de readmisie reprezintă un instrument important în eficientizarea combaterii migraţiei ilegale România dezvoltă acest sistem de acorduri, vizând, în special, statele cu potenţial migrator ridicat şi cu ţările de tranzit.

Pe lângă soluţionarea considerentelor de ordin practic privind combaterea migraţiei ilegale prin încheierea acordurilor de readmisie, România dezvoltă relaţiile de colaborare în plan regional, european şi internaţional.

3.4 Cadrul legal

Realizarea obiectivelor prevăzute în Strategia Naţională a României privind Migraţia implică alinierea deplină a legislaţiei naţionale la cea a statelor membre, în concordanţă cu obligaţiile asumate de Guvernul României în cadrul Capitolelor de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Alinierea actelor normative interne la acquis-ul Uniunii Europene urmăreşte şi crearea unui cadru legislativ flexibil, în limitele căruia Guvernul României să poată reacţiona prompt, în funcţie de mutaţiile survenite la nivel naţional regional, european şi internaţional în ceea ce priveşte managementul fenomenului migraţionist.

Pe lângă adaptarea legislaţiei la acquis-ul Uniunii Europene, România vizează şi simplificarea procedurilor şi practicilor naţionale în concordanţă cu cele mai bune practici ale Uniunii Europene.

3.5 Management instituţional, resurse umane, infrastructură şi modalităţi de finanţare

Managementul instituţional se concentrează asupra stabilirii unei distribuţii clare a sarcinilor, asigurând astfel descentralizarea mecanismelor de luare a deciziilor, reducerea birocraţiei şi îmbunătăţirea tratamentului acordat persoanelor care intră în contact cu autorităţile.

3.5.1 Resurse umane şi perfecţionarea pregătirii

Atingerea obiectivelor Strategiei Naţionale a României privind Migraţia presupune, în mod obligatoriu, asigurarea resurselor umane atât din punct de vedere numeric cât şi al pregătirii profesionale şi necesită:

● Asigurarea necesarului de personal în cadrul tuturor instituţiilor cu atribuţii în managementul migraţiei, după efectuarea unor analize şi evaluări referitoare la suficienţa numărului acestuia.

● Recrutarea personalului după criterii riguroase şi asigurarea transparenţei procesului de selecţionare şi angajare.

● Elaborarea unei concepţii unitare de formare a personalului fundamentată pe nevoile de pregătire în domeniile sectoriale şi realizarea unor deprinderi practice specifice.

● Formarea iniţială şi pregătirea ulterioară a personalului în ceea ce priveşte cunoaşterea legislaţiei, procedurilor, limbilor străine, folosirea aparaturii şi în domeniul informaticii.

● Alinierea sistemului de formare iniţială şi de perfecţionare continuă a pregătirii personalului la politicile managementului carierei profesionale.

● Implementarea unui management modern pentru dezvoltarea şi evaluarea personalului pe baza criteriilor evoluţiei în carieră, performanţei profesionale, satisfacţiei în muncă, eficienţei, bunelor condiţii sociale şi a promovării loialităţii.

● Organizarea de seminarii, conferinţe şi schimburi de experienţă, cu participarea, în special, a unor experţi din state membre ale Uniunii Europene.

● Iniţierea şi derularea de programe de înfrăţire instituţională privind alinierea la cele mai bune practici ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte pregătirea personalului.

● Asigurarea unor mecanisme adecvate de monitorizare şi evaluare a activităţilor de instruire.

3.5.2 Infrastructura

Instituţiile abilitate să implementeze Strategia Naţională a României privind Migraţia trebuie să beneficieze de o infrastructură modernă adaptată la cerinţele unui management eficient în acest domeniu, capabil să asigure un grad ridicat de compatibilitate, complementaritate şi interoperabilitate.

Aceste cerinţe implică asigurarea unor locaţii corespunzătoare pentru sediile centrale şi formaţiunile subordonate şi dotarea logistică diferenţiată a instituţiilor cu competenţă în materie cu categoriile şi tipurile de echipamente necesare în funcţie de specificul atribuţiilor acestora.

Pentru realizarea unei cooperări interinstituţionale adecvate şi asigurarea unui nivel înalt de interoperabilitate, este necesară crearea unui sistem informatic integrat în domeniul managementului migratiei, care să asigure accesul tuturor instituţiilor cu competenţă în domeniu, atât la nivel central cât şi teritorial.

Sistemul va fi actualizat permanent cu informaţii relevante de către toate instituţiile utilizatoare, în scopul valorificării acestora la elaborarea politicilor în domeniu şi în procesul de emitere a deciziilor sectoriale.

3.5.3 Modalităţi de finanţare

Resursele financiare necesare implementării Strategiei Naţionale a României privind Migraţia provin, în principal, din:

● Fonduri de la bugetul de stat alocate fiecărui minister şi instituţii cu competenţă în materie.

● Fonduri din partea Uniunii Europene, alocate în cadrul programelor de asistenţă financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

● Credite externe garantate de Guvernul României.

● Credite externe care nu implică garanţii guvernamentale.

● Donaţii şi sponsorizări, oferite/acceptate în condiţiile legii.

● Alte surse.

Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale a României privind Migraţia, constituit pe baza planurilor sectoriale, va specifică sursele de finanţare necesare îndeplinirii fiecărui obiectiv stabilit.