între Guvernul României şi Guvernul Regatului Danemarcei privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor
PREAMBUL
Guvernul României şi Guvernul Regatului Danemarcei, denumite în continuare părţi contractante,
dorind sa creeze condiţii favorabile pentru investiţii în ambele state şi sa intensifice cooperarea între întreprinderile particulare din ambele state în vederea stimulării utilizării productive a resurselor,
recunoscind ca un tratament just şi echitabil al investiţiilor, pe bază de reciprocitate, va servi acestui scop,
au convenit următoarele:
În sensul acestui acord:
(1)Termenul investiţie va desemna orice fel de activ investit în conformitate cu legile şi reglementările tarii gazda, incluzind, în special, dar nu exclusiv:
(i)acţiuni, părţi sociale sau orice alta forma de participare la societăţi înregistrate pe teritoriul unei părţi contractante;
(îi) venituri reinvestite, creanţe sau alte drepturi în legătură cu servicii având o valoare economică;
(iii)drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile, precum şi alte drepturi precum ipoteci, privilegii, garanţii şi orice alte drepturi similare definite în conformitate cu legislaţia părţii contractante pe a carei teritoriu este situata proprietatea respectiva;
(iv)drepturi de proprietate industriala şi intelectuală, tehnologii, mărci comerciale, goowill, know-how şi orice alte drepturi similare;
(v)concesiuni economice conferite prin lege sau prin contract, inclusiv concesiunile privind resursele naturale.
Orice modificare a formei în care activele sunt investite sau reinvestite nu va afecta caracterul lor de investiţii.
(2)Termenul venituri desemnează sumele produse de o investiţie şi include, în special dar nu exclusiv, profituri, dobinzi, majorări de capital, dividende, redevenţe sau taxe.
Acestor sume şi, în caz de reinvestire, sumelor obţinute prin reinvestire, li se va acorda aceeaşi protecţie ca şi investiţiei.
(3)Termenul investitor înseamnă:
Cu privire la România:
a)orice persoană fizica având cetăţenia română, în conformitate cu Constituţia României; b) orice persoană juridică constituită pe baza legislaţiei române, având sediul în România şi dreptul de a efectua investiţii;
Cu privire la Danemarca:
a)persoane fizice având statutul de naţionali, în conformitate cu legislaţia sa; b) orice entitate constituită şi recunoscută ca persoana juridică, de către legislaţia sa, cum ar fi corporatiile, firmele, asociaţiile, instituţiile financiare pentru dezvoltare, fundaţiile sau entităţi similare, indiferent dacă răspunderea lor este limitată sau dacă activitatea lor este directionata spre profit. (4) Termenul teritoriu înseamnă, în legătură cu fiecare parte contractantă, teritoriul aflat sub suveranitatea sa şi zonele marine şi submarine asupra cărora partea contractantă îşi exercită, în conformitate cu dreptul internaţional, suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia.
(1)Fiecare parte contractantă va admite investiţiile investitorilor celeilalte părţi contractante, în conformitate cu legislaţia sa, şi va promova aceste investiţii incluzind, pe cît posibil, facilitarea infiintarii de birouri de reprezentare. (2) Investitorilor fiecărei părţi contractante li se va permite sa angajeze personal de conducere şi tehnic, la alegere, indiferent de naţionalitate, în măsura permisă de legile şi reglementările părţii contractante pe al carei teritoriu s-a efectuat investiţia, pe baza legilor şi reglementărilor referitoare la intrarea şi şederea străinilor.
(1)Investiţiilor investitorilor fiecărei părţi contractante, precum şi mărfurilor în baza unui acord de leasing li se va acorda, permanent, un tratament just şi echitabil şi se vor bucura de protecţie şi securitate deplina pe teritoriul celeilalte părţi contractante. Niciuna dintre părţile contractante nu va împiedica în nici un fel, prin măsuri nerezonabile sau discriminatorii, conducerea, întreţinerea, utilizarea, fructificarea sau dispunerea de investiţii, pe teritoriul sau, de către investitorii celeilalte părţi contractante. Fiecare parte contractantă va respecta orice obligaţie pe care şi-a asumat-o în legătură cu investiţiile investitorilor celeilalte părţi contractante. (2) Niciuna dintre părţile contractante, pe teritoriul sau, nu va supune investiţiile efectuate de către investitori ai celeilalte părţi contractante sau veniturile provenite din aceste investiţii la un tratament mai puţin favorabil decît cel pe care îl acorda investiţiilor sau veniturilor propriilor săi investitori sau ale oricărui stat terţ (oricare dintre aceste standarde este mai avantajos din punct de vedere al investitorului). (3) Niciuna dintre părţile contractante nu va supune pe investitorii celeilalte părţi contractante, pe teritoriul sau, în ceea ce priveşte conducerea, întreţinerea, utilizarea, fructificarea sau dispunerea de investiţiile lor sau de venituri la un tratament mai puţin favorabil decît cel pe care îl acorda propriilor săi investitori sau investitorilor oricărui stat terţ (oricare dintre aceste standarde este mai favorabil din punct de vedere al investitorului).
(1)Prevederile acestui acord privind acordarea tratamentului nu mai puţin favorabil decît cel acordat investitorilor oricărei părţi contractante sau oricărui stat terţ nu vor fi interpretate astfel încât sa oblige o parte contractantă sa extindă asupra investitorilor celeilalte părţi contractante dreptul de a beneficia de orice tratament, preferinta sau privilegiu rezultind din: a) orice uniune vamală existenta sau viitoare, zona de comerţ liber, organizaţie economică regionala sau acord internaţional similar, la care orice parte contractantă este sau poate deveni parte; sau b) orice acord internaţional sau aranjament care se referă în întregime sau în principal la impozitare sau orice legislaţie interna referindu-se în totalitate sau în principal la impozitare.
2.Prevederile art. 7, secţiunea 1, ale acestui acord nu vor prejudicia dreptul fiecărei părţi contractante de a lua măsuri de protecţie în legătură cu miscarile de capital, cu condiţia ca aceste măsuri să fie luate în conformitate cu acordurile multilaterale la care fiecare parte contractantă este sau poate deveni parte.
Investiţiile investitorilor oricărei părţi contractante nu vor fi naţionalizate, expropriate sau supuse unor măsuri având efect echivalent cu naţionalizarea sau exproprierea (denumite în continuare expropriere) pe teritoriul celeilalte părţi contractante, decît în interes public, în legătură cu necesităţile interne ale părţii care expropriaza, pe bază de nediscriminare şi contra unei despăgubiri prompte, adecvate şi efective. Aceasta despăgubire va corespunde valorii de piaţa a investiţiei expropriate imediat înainte ca exproprierea sau exproprierea iminenta să fie cunoscute în mod public, va fi acordată fără întârziere şi va include dobinda Libor până la data plăţii, va fi realizabila efectiv în valută convertibilă şi va fi liber transferabila. Investitorul afectat va avea dreptul la o examinare prompta a cazului sau şi a evaluării, în conformitate cu principiile prevăzute în acest paragraf, printr-o procedură legală, pe teritoriul părţii contractante care efectuează exproprierea.
Investitorilor unei părţi contractante ale căror investiţii de pe teritoriul celeilalte părţi contractante suferă pierderi datorate războiului sau altui conflict armat, revoluţiei, stării de necesitate naţionala, revoltei, insurectiei, rascoalei, li se va acorda de către cea din urma parte contractantă, în ceea ce priveşte restituirile, compensaţiile, despăgubirile sau alta soluţionare, un tratament nu mai puţin favorabil decît cel pe care îl acorda propriilor investitori sau investitorilor oricărui stat terţ (oricare dintre aceste standarde este mai favorabil din punct de vedere al investitorului). Plăţile rezultate în baza prevederilor acestui articol vor fi liber transferabile, se vor efectua fără întârziere şi vor include dobinda Libor până la data plăţii şi vor fi realizabile efectiv în valută convertibilă.
(1)Fiecare parte contractantă va permite transferul fără întârziere nejustificată al: a) capitalului investit sau sumelor rezultate din lichidarea totală sau parţială sau înstrăinarea investiţiei; b) veniturilor realizate; c) plăţilor efectuate pentru rambursarea creditelor pentru investiţii şi a dobinzilor datorate; d) unei părţi aprobate din câştigurile persoanelor expatriate cărora li se permite sa lucreze în cadrul unei investiţii efectuate pe teritoriul celeilalte părţi contractante. (2) Transferurile valutare conform art. 5, 6 şi paragrafului (1) al acestui articol vor fi efectuate în valută convertibilă în care a fost realizată investiţia sau în orice valuta convertibilă, dacă s-a convenit astfel de către investitor, la cursul de schimb în vigoare la data transferului.
Dacă o parte contractantă sau agenţia desemnată de aceasta efectuează o plata către proprii săi investitori, în baza unei garanţii pe care a acordat-o în legătură cu o investiţie de pe teritoriul celeilalte părţi contractante, atunci ultima parte contractantă va recunoaşte:
a)transmiterea conform legii sau în urma unei tranzacţii legale în aceasta ţara, a oricărui drept sau pretentie, de către investitor către prima parte contractantă sau către agenţia desemnată de aceasta, precum şi b) ca ultima parte contractantă sau agenţia desemnată de aceasta este indreptatita, în virtutea subrogarii, sa exercite şi sa susţină pretenţiile acelui investitor şi să-şi asume obligaţiile legate de investiţie.
(1)Orice diferend care poate surveni între un investitor al unei părţi contractante şi cealaltă parte contractantă, în legătură cu o investiţie de pe teritoriul acestei din urma părţi contractante, va constitui subiect de negociere între părţile la diferend. (2) Dacă orice diferend între un investitor al unei părţi contractante şi cealaltă parte contractantă continua sa existe după o perioadă de trei luni, investitorul va fi îndreptăţit sa supună cazul, la alegerea sa: a) instanţei judecătoreşti competente a părţii contractante pe teritoriul căreia s-a realizat investiţia; sau b) Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii, având în vedere prevederile aplicabile ale Convenţiei pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, deschisă spre semnare la Washington D.C. la 18 martie 1965; sau c) unui arbitru sau tribunal arbitral internaţional ad-hoc, constituit pe baza Regulilor de arbitraj ale Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional.
Părţile la diferend pot conveni, în scris, sa modifice aceste reguli. Hotărârile arbitrale vor fi definitive şi obligatorii pentru ambele părţi la diferend.
(1)Diferendele între părţile contractante privind interpretarea şi aplicarea acestui acord vor fi soluţionate, pe cît posibil, prin negocieri între părţile contractante. (2) Dacă un astfel de diferend nu poate fi reglementat în trei luni de la începerea negocierilor, el va fi supus unui tribunal arbitral, la cererea oricărei părţi contractante. (3) Acest tribunal arbitral va fi constituit, pentru fiecare caz în parte, în felul următor:
În trei luni de la primirea cererii de arbitraj, fiecare parte contractantă va desemna un membru al tribunalului. Aceşti doi membri vor alege apoi un naţional al unui stat terţ, care, cu aprobarea părţilor contractante, va fi numit preşedinte al tribunalului. Preşedintele va fi numit în trei luni de la data numirii celorlalţi doi membri.
(4)Dacă în oricare dintre perioadele specificate numirile necesare nu au fost făcute, oricare parte contractantă poate, în absenta oricărui alt acord, sa-l invite pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie să facă desemnarile necesare. Dacă preşedintele este naţional al oricărei părţi contractante sau dacă este împiedicat în alt fel sa îndeplinească funcţia respectiva, vicepreşedintele va fi invitat să facă numirile necesare. Dacă vicepreşedintele este naţional al oricărei părţi contractante sau dacă şi el este împiedicat sa îndeplinească funcţia respectiva, membrul Curţii Internaţionale de Justiţie, următorul în funcţie, care nu este naţional al unei părţi contractante, va fi invitat să facă numirile necesare. (5) Tribunalul arbitral va aplica prevederile acestui acord, ale altor acorduri încheiate între părţile contractante şi standardele procedurale cerute de dreptul internaţional. Tribunalul va lua hotărârile cu majoritate de voturi. Aceste hotărâri vor fi definitive şi obligatorii pentru ambele părţi contractante. Tribunalul arbitral îşi va stabili propria procedura. (6) Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile propriului membru în tribunal şi ale reprezentării sale în procedurile arbitrale. Cheltuielile preşedintelui şi restul cheltuielilor vor fi suportate în părţi egale de către părţile contractante.
La momentul intrării în vigoare a acestui acord sau în orice moment ulterior, prevederile acestui acord pot fi amendate în modul convenit între părţile contractante. Aceste amendamente vor intra în vigoare când părţile contractante şi-au notificat reciproc îndeplinirea cerinţelor constituţionale pentru intrarea în vigoare.
Fiecare parte contractantă poate propune celeilalte părţi contractante să se consulte în legătură cu orice problema privind aplicarea prezentului acord. Aceste consultări vor avea loc, la propunerea uneia dintre părţile contractante, la locul şi data convenite pe canale diplomatice.
Prevederile acestui acord se vor aplica, de asemenea, şi investiţiilor efectuate de către investitori ai unei părţi contractante pe teritoriul celeilalte părţi contractante, înaintea intrării în vigoare a acestui acord. Totuşi prevederile acordului nu se vor aplica niciunui diferend care a survenit înaintea intrării în vigoare a acestui acord.
În baza art. 1, prezentul acord nu se va aplica Insulelor Feroe şi Groenlandei.
Prevederile acestui acord pot fi extinse pentru Insulele Feroe şi Groenlanda dacă s-a convenit astfel între părţile contractante, printr-un schimb de note.
Acest acord va intra în vigoare la 30 de zile după data la care părţile contractante şi-au notificat reciproc faptul ca cerinţele constituţionale pentru intrarea în vigoare a acestui acord au fost îndeplinite.
La această dată, acest acord înlocuieşte acordul dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Danemarcei, din 12 noiembrie 1980, care încetează sa mai fie în vigoare.
(1)Acest acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de zece ani şi va continua sa ramina în vigoare dacă, după expirarea perioadei iniţiale de zece ani, oricare dintre părţile contractante nu va notifica în scris celeilalte părţi contractante intenţia sa de a denunta acest acord. Notificarea denunţării va deveni efectivă la un an după ce a fost primită de către cealaltă parte contractantă. (2) În ceea ce priveşte investiţiile efectuate înaintea datei când notificarea denunţării acestui acord a devenit efectivă, prevederile art. 1-15 vor rămâne în vigoare pentru o noua perioada de zece ani de la acea data.
Drept pentru care, subsemnaţii, pe deplin autorizaţi de către guvernele lor respective, au semnat acest acord.
Încheiat în doua exemplare la Copenhaga, la 14 iunie 1994, în limbile română, daneza şi engleza, toate textele fiind egal autentice.
În cazul unor divergenţe de interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Teodor Viorel Melescanu,
ministrul afacerilor externe
Pentru Guvernul Regatului Danemarcei,
Niels Helveg Petersen,
ministrul afacerilor externe
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
