Decizie nr. 80 din 2 februarie 2006

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorian Popa în Dosarul nr. 1.870/P/2005 al Tribunalului Dolj - Secţia penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece învinuitul sau inculpatul are posibilitatea să renunţe la serviciile apărătorului din oficiu şi să îşi angajeze un avocat ales.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.870/P/2005, Tribunalul Dolj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorian Popa în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul legal criticat este neconstituţional în măsura în care desemnarea apărătorului din oficiu s-a făcut direct de către instanţă, fără să fie consemnată opţiunea inculpatului de a se apăra singur ori de a-şi alege un apărător. Mai arată că în majoritatea cazurilor asistenţa juridică din oficiu se face formal, astfel că învinuitul sau inculpatul este, în realitate, lipsit de dreptul la apărare.

Tribunalul Dolj - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 171 alin. 4 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor fundamentale şi convenţionale invocate, ci, dimpotrivă, reprezintă o caracterizare a garantării dreptului la apărare în cadrul procesului penal.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate referitoare la luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător din oficiu atunci când asistenţa juridică este obligatorie şi dacă învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător, nu aduc atingere dreptului părţilor de a fi asistate, în tot cursul procesului penal, de un avocat ales sau numit din oficiu, ci, dimpotrivă, prin aceste dispoziţii se înscriu în Codul de procedură penală dreptul la apărare şi obligaţia organelor judiciare de a-l respecta şi de a asigura exercitarea lui în mod efectiv.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 4 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborate cu ale art. 6 paragraful 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul acuzatului de a se apăra el singur sau să fie asistat de un apărător ales ori numit din oficiu.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 171 alin. 4 din Codul de procedură penală nu sunt de natură să ştirbească în vreun fel dreptul la apărare al inculpatului sau alt drept al acestuia. Dimpotrivă, pe baza acestora i se asigură inculpatului apărător din oficiu atunci când nu are posibilitatea să beneficieze de serviciile unui avocat ales.

De altfel, autorul excepţiei nu atacă dispoziţia legală în conţinutul ei, ci îşi exprimă nemulţumirea cu privire la modul în care este aplicată, arătând că i s-a numit un apărător din oficiu fără ca el să fie întrebat şi că apărătorul desemnat din oficiu nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător mandatul. Aşadar, critica formulată nu priveşte un aspect de neconstituţionalitate, ci unul de aplicare a legii, a cărui examinare este de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorian Popa în Dosarul nr. 1.870/P/2005 al Tribunalului Dolj - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 februarie 2006.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru