Decizie nr. 278 din 1 iulie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 7 şi 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transilvania" - S.A. Ghimbav în Dosarul nr. 13.829/2002 al Judecătoriei Braşov.

La apelul nominal este prezenta Societatea Comercială "Transilvania" - S.A. Ghimbav, prin avocat Florea Maican şi consilier juridic Viorel Opris, lipsind Valerica Savin, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul autorului excepţiei solicita admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale prin care s-a statuat ca textele ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 13.829/2002, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 7 şi 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transilvania" - S.A. Ghimbav.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 1, 7 şi 10 din Legea nr. 85/1992, republicată, contravin prevederilor art. 16, 41, 134 şi 135 din Constituţie.

În opinia autorului excepţiei, bunurile dobândite în procesul de privatizare au devenit obiect al proprietăţii private, statul neavând un drept de dispoziţie asupra lor, acestuia din urma revenindu-i obligaţia de a ocroti proprietatea în mod egal, indiferent de titular. Posibilitatea recunoscută statului de a dispune înstrăinarea unor bunuri care nu-i aparţin echivaleaza cu intervenţia statului în raporturile de drept privat, ceea ce are ca efect o inadmisibila restrangere a domeniului libertăţii şi siguranţei contractelor, incompatibilă cu conceptul de economie de piaţa.

Se mai susţine ca dispoziţiile criticate contravin art. 16, 41 şi 135 din Constituţie, prin aceea ca, deşi proprietatea este ocrotită în mod egal, indiferent de titular, egalitatea este infranta, deoarece se acordă un regim de favoare chiriaşilor cumpărători în dăuna proprietăţii private a societăţilor comerciale.

Instanţa de judecată considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Guvernul apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Este invocată în acest sens jurisprudenta Curţii, care, prin Decizia nr. 40 din 14 martie 2000 şi prin Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, a statuat ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Excepţia are ca obiect dispoziţiile art. 1, 7 şi 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, al căror conţinut este următorul:

–Art. 1: "Locuintele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie şi ale prezentei legi.

Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 locuintele care depăşesc suprafeţele maxime prevăzute în actele normative în baza cărora s-au executat locuintele din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice şi bugetare de stat, precum şi cele care prezintă, la data vânzării, finisaje superioare, echivalente unor lucrări de arta sau ornamentale deosebite, sau care beneficiază de dotări speciale, cum ar fi: piscina, sauna, sera, crama, bar-vinoteca, camera frigorifica sau altele asemenea.

De asemenea, sunt exceptate locuintele de protocol care au servit sau servesc demnitarilor sau altor persoane alese sau numite în funcţii drept locuinţe pe durata exercitării funcţiei, chiar dacă acestea sunt scoase ulterior din evidenta locuinţelor de protocol.";

–Art. 7: "Locuintele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.

De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societăţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unităţi economice sau bugetare de stat.

Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societăţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.

Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzura din Decretul nr. 93/1997, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţara la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.

Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unităţilor proprietare.

Locuintele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazarii personalului unităţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesita prezenta, permanenta sau în caz de urgenta, în cadrul unităţilor. Aceste locuinţe nu se vand.

Unităţile economice sau bugetare pot să deţină şi sa construiască din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare şi eventuala înstrăinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unităţilor.

Locuintele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vand.";

–Art. 10: "În cazul în care într-o clădire sunt mai multe locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie, o dată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândeşte şi dreptul de proprietate pe cote-părţi de construcţii şi instalaţii, precum şi asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun.

Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândeşte indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care sunt situate locuinta şi spaţiul cu alta destinaţie.

Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândeşte şi asupra terenului aferent clădirii, asa cum a fost determinat prin autorizaţia de construire sau prin fişele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii.

Pentru persoanele care dobândesc locuintele în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condiţiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.

Persoanele care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România vor primi, sub forma de concesiune, cotele de terenuri aferente, pe toată durata existenţei clădirii.

Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1, 3 şi 4 se determina pe cote, proporţional cu suprafaţa construită a locuinţelor şi a spaţiilor cu alta destinaţie."

Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu: Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999, Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000.

S-a apreciat în soluţia data de Curte, în sensul constituţionalităţii textului art. 7 din legea menţionată, ca prin aceste prevederi a fost consacrată "o norma de justiţie socială, întrucât s-a dat posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au participat direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic". În cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri a fost construită locuinta ce a făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum a statuat Curtea Constituţională - o obligaţie în rem, deci în considerarea obiectului (locuinta construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat naştere pe calea privatizării.

Atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 10 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea constata, de asemenea, ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Aceste texte nu prevăd o expropriere, ci o trecere în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi a terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective.

De altfel, şi asupra constituţionalităţii alin. 4 al art. 10 Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002, şi Decizia nr. 270 din 22 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002, statuand ca dispoziţiile art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, sunt constituţionale.

Atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 7 şi 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transilvania" - S.A. Ghimbav în Dosarul nr. 13.829/2002 al Judecătoriei Braşov.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

────────────