Decizie nr. 7 din 9 ianuarie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Gabor Kozsokar - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alpha Promotion International" - S.R.L. din Bucureşti, prin administrator Călin Nicolae, în Dosarul nr. 3.572/3/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.572/3/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alpha Promotion International" - S.R.L. din Bucureşti, prin administrator Călin Nicolae.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că, prin exceptarea de la procedura de verificare prevăzută de lege a creanţelor constatate prin titluri executorii şi a creanţelor bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale, prevederile legale criticate creează un regim preferenţial autorităţilor fiscale ale statului, care contravine principiului constituţional consacrat de art. 16 alin. (2), potrivit căruia "nimeni nu este mai presus de lege". Mai mult, textul de lege criticat împiedică accesul la justiţie al debitorilor creanţelor bugetare constatate prin titluri executorii şi îngrădesc dreptul la apărare al acestora, în cadrul unui proces echitabil.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că, prin adoptarea textului de lege criticat, legiuitorul nu a intenţionat crearea unui avantaj pentru creditorii care au calitatea de instituţii de stat, ci, dimpotrivă, corelarea legislaţiei din materia insolvenţei cu reglementările speciale din domeniul fiscal. Astfel, înscrierea directă în tabelul de creanţe de către administratorul judiciar a creanţelor prevăzute de lege nu înseamnă că statul ar fi mai presus de lege, atâta timp cât "legiuitorul a stabilit că aspectele care se urmăresc a fi lămurite prin procedura verificării sunt clarificate şi pot fi contestate de persoanele interesate conform prevederilor din legi speciale în materie fiscală". De asemenea, dispoziţiile criticate nu îngrădesc nici dreptul părţilor de a se adresa instanţei judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat reprezintă o normă de protecţie a statului, deci a interesului general, care nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi, accesului la justiţie sau dreptului la apărare, persoanele interesate având posibilitatea de a contesta titlurile executorii prin care sunt constatate creanţe bugetare, în termenele prevăzute prin legile speciale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Critica de neconstituţionalitate a vizat dispoziţiile art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Ulterior sesizării Curţii, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţiile criticate fiind preluate în art. 66 alin. (1) şi (2), astfel:

(1)Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii.

(2)Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.

Într-o atare situaţie, Curtea Constituţională urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederii legale din noua reglementare.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.

Examinând dispoziţiile Legii nr. 85/2006 referitoare la primele măsuri adoptate în urma deschiderii, prin sentinţă judecătorească, a procedurii insolvenţei, Curtea reţine că, după notificarea formulată de administratorul judiciar, toţi creditorii ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii vor depune cererile de admitere a creanţelor în termenul fixat. Cererile de creanţe vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului. Potrivit art. 67 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe. Ulterior, ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar sau lichidatorul va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului.

În acest context, dispoziţiile de lege criticate exceptează de la procedura de verificare a cererilor creditorilor creanţele constatate prin titluri executorii, cu precizarea ca, în cazul creanţelor bugetare, titlul executoriu să nu fi fost contestat în termenele prevăzute de legi speciale. Prin urmare, administratorul judiciar sau lichidatorul este obligat să constate existenţa titlurilor executorii şi să înregistreze aceste creanţe în tabelul preliminar, fără a proceda la verificarea lor.

Raţiunea legii o constituie faptul că, pe de o parte, aceste înscrisuri sunt prezumate a fi întocmite în conformitate cu dispoziţiile legii, în baza lor creditorii putând solicita valorificarea creanţelor acolo menţionate, iar pe de altă parte, asupra valabilităţii titlurilor executorii, singura competentă a se pronunţa este instanţa judecătorească. Astfel, potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze, în termenul prevăzut de lege, contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar sau lichidator în tabelul preliminar de creanţe. Mai mult, conform art. 75 alin. (1) din aceeaşi lege, chiar şi după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, dar până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 16 alin. (2) din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută, întrucât regimul juridic diferenţiat instituit de legiuitor prin reglementarea criticată nu este arbitrar şi deci discriminatoriu, ci, dimpotrivă, în considerarea raţiunilor expuse, este aplicabil tuturor persoanelor prevăzute indirect prin ipoteza normei, respectiv tuturor creditorilor ale căror creanţe sunt constatate prin titluri executorii. Mai mult, în ceea ce priveşte creanţele bugetare, legiuitorul a condiţionat exceptarea lor de la procedura verificării de împrejurarea ca titlul executoriu să nu fi fost contestat, în faţa organelor competente, în termenele prevăzute de legi speciale. Or, această condiţie reprezintă o garanţie suplimentară pentru debitor împotriva unor eventuale abuzuri, iar nu, aşa cum pretinde autorul excepţiei, un privilegiu acordat autorităţilor publice.

Referitor la susţinerea potrivit căreia, dat fiind că titlul executoriu prin care se constată creanţa bugetară nu a fost comunicat debitorului, acesta nu a putut exercita, în termenul legal, contestaţia prevăzută de legea specială, Curtea reţine că insuficienta diligenţă, nepriceperea sau lipsa de solicitudine a personalului autorităţilor publice emitente datorită cărora persoana interesată nu a putut intră în posesia titlului executoriu reprezintă situaţii de fapt care nu pot fi imputabile reglementării criticate. Sub acest aspect, obligaţia părţilor de a a-şi exercită drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În sfârşit, referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 24 alin. (1), Curtea reţine că o atare critică este lipsită de temei, în măsura în care creanţele trecute de administratorul judiciar sau lichidator în tabelul preliminar de creanţe, inclusiv cele constatate prin titluri executorii, pot face obiectul unei contestaţii în justiţie, formulate de oricare persoană interesată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alpha Promotion International" - S.R.L. din Bucureşti, prin administrator Călin Nicolae, în Dosarul nr. 3.572/3/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu