Decizie nr. 254 din 14 martie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Angela Manea în Dosarul nr. 7.705/2005 al Judecătoriei Ploieşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 27 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.705/2005, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Angela Manea într-o cauză ce are ca obiect partajul bunurilor comune.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 44 şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate conţin o condiţie potestativă privind starea de judecată a unor pricini deja întrunite, ceea ce nu este în interesul părţilor din proces.

Judecătoria Ploieşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că disjungerea este o măsură care poate fi luată de către instanţa de judecată numai în cazul în care soluţionarea uneia sau a unor cereri ar fi întreruptă de imposibilitatea soluţionării alteia sau altor cereri, iar această măsură are drept scop soluţionarea cererilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 16, 21, 44 şi 124 din Constituţie.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Astfel, posibilitatea instanţei de judecată de a dispune disjungerea cauzelor conexe, pentru a fi judecate separat, nu aduce atingere intereselor părţilor, ci, dimpotrivă, contribuie la evitarea tergiversării în soluţionarea cauzei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 165 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut: "În orice stare a judecăţii se pot despărţi pricinile întrunite, dacă instanţa socoteşte că numai una din ele este în stare de judecată."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei.

Examinând excepţia, Curtea constată că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este determinată prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Măsura disjungerii este luată de instanţa de judecată numai în cazul în care soluţionarea uneia sau a unor cereri ar fi întreruptă de imposibilitatea soluţionării alteia sau altor cereri, iar această măsură are drept scop soluţionarea cererilor care sunt în stare de a fi judecate într-un termen rezonabil. De altfel, Curtea constată că măsura disjungerii cauzelor este dispusă de instanţa de judecată şi în interesul unei bune judecăţi a cauzelor şi a unei mai bune administrări a justiţiei, fără a se încălca prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.

Dispoziţiile de lege criticate nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, posibilitatea instanţei de judecată de a dispune disjungerea cauzelor conexe, pentru a fi judecate separat, neaducând atingere intereselor părţilor, ci, dimpotrivă, contribuind la evitarea tergiversării în soluţionarea cauzei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Angela Manea în Dosarul nr. 7.705/2005 al Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu