Decizie nr. 418 din 14 octombrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (4), art. 49 alin. (3) şi art. 50 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată, prin avocat, de Alexandru Georgescu în Dosarul nr. 7.003/As/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă.

La apelul nominal autorul excepţiei este prezent personal şi asistat de avocatul M.I. Ghica. Lipseşte Casa de pensii a municipiului Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autorului excepţiei solicită să se constate neconstituţionalitatea art. 50 din Legea nr. 19/2000 în raport cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţia republicată. În acest sens, depune concluzii scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciind că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 7.003/As/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (4), art. 49 alin. (3) şi art. 50 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată, prin avocat, de Alexandru Georgescu într-un litigiu de asigurări sociale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 19/2000, prin "exceptarea perioadelor asimilate de la stabilirea pensiei anticipate parţiale", încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, instituind un regim discriminatoriu pentru o categorie de persoane. Consideră, totodată, că dispoziţiile legale criticate încalcă şi dreptul fundamental la pensie, prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, republicată.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă consideră că excepţia ridicată nu este întemeiată, deoarece "nu se poate în nici un caz aprecia că instituirea unor dispoziţii de favoare, în anumite condiţii, încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, instituit de art. 16 alin. (1) din Constituţie". Cetăţenii care au realizat un stagiu de cotizare cu cel puţin 10 ani mai mare decât stagiul standard se află într-o situaţie diferită faţă de cei care au realizat doar un stagiu minim sau incomplet.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate prin excepţia de neconstituţionalitate nu încalcă nici o normă constituţională. Arată, în acest sens, că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, republicată, dreptul la pensie este stabilit de lege. Legea nr. 19/2000 reglementează situaţii diferite de acordare a pensiei, în funcţie de vârsta asiguratului şi stagiul de cotizare realizat de acesta, "ceea ce impune şi justifică, în mod obiectiv şi rezonabil, aplicarea unor tratamente juridice diferite", iar "instituirea unei reguli speciale cu privire la pensia anticipată şi pensia anticipată parţială", conform căreia la stabilirea stagiului de cotizare nu se iau în calcul perioadele asimilare, este constituţională.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Autorul excepţiei a solicitat constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 19/2000, pentru faptul că, la stabilirea dreptului la pensia anticipată parţială, acestea nu permit includerea în stagiul de cotizare realizat a perioadelor necontributive, asimilate stagiului de cotizare, iar printr-o interpretare greşită a textului de lege, se exclud de la calcul şi cei 10 ani în care autorul excepţiei a fost militar activ. Instanţa de judecată, având în vedere că la ambele tipuri de pensie anticipată se aplică aceleaşi reguli, a sesizat Curtea Constituţională pentru examinarea constituţionalităţii art. 38 alin. (4), art. 49 alin. (3) şi art. 50 din Legea nr. 19/2000. Întrucât obiectul litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate este legat de dreptul la pensia anticipată parţială, dispoziţiile art. 49 alin. (3) din lege, referitoare la pensia anticipată, nu sunt incidente în cauză, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.

Deşi autorul excepţiei nu invocă neconstituţionalitatea art. 38 alin. (4), totuşi, criticând excluderea din calcul a perioadelor asimilate în cazul stabilirii drepturilor prevăzute de art. 50, constatăm că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile acestor texte din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, texte care au următoarea redactare:

–Art. 38: "(1) În sistemul public se asimilează stagiului de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul:

a)a beneficiat sau beneficiază de drepturi de asigurări sociale, cu excepţia celor prevăzute la art. 40 lit. a), b), c) şi e);

b)a urmat cursurile de zi ale învăţământului superior, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora;

c)a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.

(2)Asiguraţii care au absolvit mai multe instituţii de învăţământ superior, conform prevederilor alin. (1) lit. b), beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere.

(3)Persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b) beneficiază de perioade asimilate, dacă în aceste perioade nu se regăsesc în situaţiile prevăzute la art. 5. (4) Perioadele asimilate, prevăzute la alin. (1), se valorifică numai pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş.";

–Art. 50: "(1) Asiguraţii care au realizat stagiile complete de cotizare, precum şi cei care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensie anticipată parţială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.

(2)Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat şi cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform tabelului nr. 2."

În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 47 alin. (2): "Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii."

Constituţia stabileşte dreptul tuturor cetăţenilor la pensie, prevăzând, în art. 47 alin. (2), că exercitarea acestui drept se face în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului stabilirea tipurilor de pensie, a condiţiilor ce trebuie îndeplinite de beneficiari pentru a se putea înscrie la pensie, a modului de calcul al cuantumului pensiei şi a altor condiţii de fond şi de formă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 19/2000: "În sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii:

a)pensia pentru limită de vârstă;

b)pensia anticipată;

c)pensia anticipată parţială;

d)pensia de invaliditate;

e)pensia de urmaş."

Pensia anticipată şi pensia anticipată parţială se deosebesc de pensia pentru limită de vârstă prin faptul că se permite reducerea vârstei standard de pensionare, în condiţiile în care este realizat stagiul complet de cotizare cu o depăşire, în raport cu care se determină perioada cu care se poate reduce vârsta standard.

Principiul general adoptat în reglementarea legală a sistemului public de pensii asigură luarea în considerare la stabilirea cuantumului pensiei a întregii activităţi desfăşurate de titularii dreptului la pensie, respectiv a întregii perioade în care au contribuit la fondurile de asigurări sociale. Art. 38 din Legea nr. 19/2000 permite includerea, prin asimilare, în stagiul de cotizare şi a perioadelor necontributive, în trei situaţii, respectiv perioada în care titularul a beneficiat de drepturi de asigurări sociale, cu excepţia pensiei, când titularul a urmat cursurile de zi ale învăţământului superior, cu condiţia absolvirii, şi când titularul a satisfăcut stagiul militar obligatoriu, potrivit legii.

Art. 50 din Legea nr. 19/2000 nu conţine nici o dispoziţie cu caracter discriminatoriu, condiţiile prevăzute pentru exercitarea dreptului la pensie anticipată parţială fiind egale pentru toţi cetăţenii. Acest text de lege nu atinge nici dreptul la pensie garantat de Constituţie, stabilind doar condiţiile în care cetăţenii pot beneficia de o pensie specială înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, aceeaşi pentru toţi cei care doresc să beneficieze de acest drept. Stabilirea condiţiilor de acordare a pensiei şi, cu atât mai mult, a unei pensii speciale, în condiţiile de facilitate, făcându-se potrivit legii, prevederea din art. 38 alin. (4) din Legea nr. 19/2000, potrivit căreia perioadele asimilate se pot valorifica la stabilirea stagiului de cotizare realizat numai în cazul pensiilor pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş, fiind excluse pensia anticipată şi cea anticipată parţială, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului. Această reglementare se aplică, fără nici o excepţie, tuturor cetăţenilor care solicită să fie înscrişi în vreuna dintre aceste două categorii de pensii.

Interpretarea greşită, invocată de autorul excepţiei, potrivit căreia, pe lângă cei 4 ani cât a urmat învăţământul militar superior, se exclud de la calcul şi cei 10 ani când a fost militar activ, ţine de aplicarea dispoziţiilor legale, iar nu de constituţionalitatea acestora. Exceptarea prevăzută de art. 38 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 este strict definită de legiuitor, iar ea nu poate viza perioada în care cetăţeanul beneficiar al oricărui tip de pensie a fost militar activ. Stagiul realizat ca militar activ nu constituie perioadă asimilată, ci perioadă identică stagiului de cotizare. Aşa fiind, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 38 alin. (4) şi art. 50 din Legea nr. 19/2000 să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (4) şi art. 50 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Alexandru Georgescu în Dosarul nr. 7.003/As/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă.

2.Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman