Decizie nr. 780 din 12 mai 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, art. 8, 31 şi 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Textila Sinmatex" - S.A. din Pucioasa în Dosarul nr. 7.669/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal - Judecătorul sindic.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.669/120/2007, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, art. 8, 31 şi 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Textila Sinmatex" - S.A. din Pucioasa în cadrul procedurii insolvenţei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate creează posibilitatea introducerii fără restricţii a unor cereri de deschidere a procedurii insolvenţei, ceea ce determină instabilitatea economică şi eliminarea de pe piaţă a unor comercianţi. De asemenea, consideră că se încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât prin instituirea unor prezumţii de insolvenţă se creează o situaţie nefavorabilă debitorului care ar trebui să probeze inexistenţa stării de insolvenţă. Totodată, art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 reprezintă un temei de drept suplimentar, nejustificat, pus la îndemâna creditorului pentru valorificarea drepturilor sale, deşi acesta mai are la dispoziţie şi alte instrumente juridice pentru valorificarea pretenţiilor sale, aşa cum sunt Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 şi prevederile Codului civil. În plus, competenţele atribuite judecătorului-sindic au ca rezultat crearea unei instanţe extraordinare, iar existenţa unei singure căi de atac şi interdicţia ca instanţa de recurs să suspende executarea hotărârii judecătorului-sindic derogă de la normele dreptului comun şi încalcă accesul liber la justiţie. În sfârşit, arată că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, deoarece prin restrângerea exerciţiului dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile, cât şi prin indisponibilizarea acestora se încalcă principiul libertăţii comerţului şi inviolabilitatea proprietăţii private.

Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal - Judecătorul-sindic nu a comunicat opinia sa asupra excepţiei de neconstituţionalitate, deşi aceasta i-a fost solicitată prin Adresa nr. 3.631 din 5 martie 2009 a Curţii Constituţionale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă considerentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, art. 8, 31 şi 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările ulterioare.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6: "1.insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a)insolvenţă este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori; [...]

6.prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile;";

–Art. 8: "(1) Curtea de apel va fi instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11.

(2)Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

(3)Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părţilor în recurs se face potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. În vederea soluţionării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic. În cazul în care instanţa de recurs consideră necesare şi alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părţilor interesate să le depună în copie certificată.

(4)Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.

(5)Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:

a)sentinţa de respingere a contestaţiei debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);

b)sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;

c)sentinţa prin care se decide intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile art. 107;

d)sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).

(6)Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar.

(7)Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională.";

–Art. 31: "(1) Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a)cuantumul şi temeiul creanţei;

b)existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c)existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d)declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare.

(2)Creditorul va anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.

(3)Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege.

(4)Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către debitor şi una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.

(5)Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la acelaşi dosar."

Art. 47: "(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacă acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intenţia de reorganizare.

(2)Cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.

(3)Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţia de exercitare a conducerii debitorului de către acesta.

(4)Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.

(5)Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate.

(6)Judecătorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar, comitetul creditorilor şi administratorul special.

(7)De la data intrării în faliment, debitorul va putea desfăşura doar activităţile ce sunt necesare derulării operaţiunilor lichidării."

Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi a îndatoririlor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea dreptului de proprietate şi ocrotirea proprietăţii private, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 126 privind instanţele judecătoreşti, art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protejarea concurenţei loiale şi crearea condiţiilor favorabile pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi critici identice celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 805 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 13 decembrie 2006, Curtea a respins criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea libertăţii economice şi a dreptului de proprietate, pentru considerentele acolo menţionate.

În acelaşi mod a procedat Curtea, prin considerentele Deciziei nr. 1.138 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, şi în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 16 şi 21 din Constituţie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că acestea, prin conţinutul lor, nu au incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, art. 8, art. 31 şi art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Textila Sinmatex" -S.A. din Pucioasa în Dosarul nr. 7.669/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal - Judecătorul sindic.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea