Decizie nr. 275 din 2 octombrie 2001

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Azomures" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 1.989/2001 al Tribunalului Mures.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi pct. 7 alin. 1 şi 2 ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. 3 al pct. 7 al aceluiaşi articol se considera ca aceasta este inadmisibila, deoarece dispoziţiile legale criticate fac referire la Legea nr. 76/1992, care a fost abrogată expres potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie. De asemenea, se apreciază ca pct. 2 al art. IV din ordonanţa criticata nu are legătură cu soluţionarea cauzei, astfel ca şi excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale este inadmisibila.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 8 iunie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 1.989/2001, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Azomures" - S.A. din Targu Mures.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (7), ale art. 49, ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) şi ale art. 135 alin. (6), întrucât constituie "o formă mascată de confiscare a unor bunuri dobândite în mod licit, în baza unor relaţii comerciale".

Tribunalul Mures, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât aceste texte de lege "prevăd măsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de export-import [...]".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, considera ca excepţia este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995). Aceste texte legale au următoarea redactare: "În vederea consolidării regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare, se stabilesc următoarele: [...]

2.Persoanele juridice şi fizice prevăzute la art. 1 sunt obligate sa încaseze sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executarilor de lucrări şi prestărilor de servicii în străinătate, precum şi din orice alte operaţiuni şi tranzacţii externe, prin conturile deschise în România la bănci autorizate.

3.În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română, sau, după caz, a executării lucrărilor şi prestării serviciilor în străinătate, în funcţie de zona geografică a partenerului extern.

Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naţionala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plăţii, stabilite conform clauzelor contractuale.

În cazul plăţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeaşi perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.

Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice. [...]

7.În cazul constatării nerespectării termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Băncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenţionale reprezentând:

–10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;

–15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;

–20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depăşeşte primele 60 de zile de întârziere.

În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenţiei.

În cazul depăşirii termenului de la alineatul precedent, penalităţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă, se majorează cu 50%."

Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt următoarele:

–art. 41 alin. (7): "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";

–art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori a unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.";

–art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b): "(1) Economia României este economie de piaţa.

(2)Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;

b)protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară";

–art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:

I. Referitor la critica de neconstituţionalitate a pct. 2 din art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, ce instituie obligaţia persoanelor fizice şi juridice care executa lucrări şi prestează servicii în străinătate de a incasa sumele în valută din orice operaţiuni şi tranzacţii externe prin conturi deschise în România la bănci autorizate, Curtea retine ca litigiul aflat în faţa instanţei judecătoreşti are ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei pentru întârzierea repatrierii unei sume în valută. Pe de altă parte, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională poate fi sesizată de instanţele judecătoreşti numai asupra unor prevederi din legi sau ordonanţe de care depinde soluţionarea cauzei. În speta, soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată nu depinde de textul de lege criticat, astfel ca excepţia privind art. IV pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 este inadmisibila.

II. Cu privire la constituţionalitatea pct. 3 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 (care instituie modalităţile şi termenele de repatriere a valutei rezultate din actele de comerţ internaţional realizate de agenţii economici), precum şi a pct. 7 alin. (1) şi (2) al aceluiaşi articol (care prevede sancţiunile în cazul nerespectării acestor termene) Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, constatând ca aceste dispoziţii legale sunt constituţionale, în esenta, pentru următoarele motive:

–dispoziţiile art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995 şi modificată prin Legea nr. 105/1997, nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (7), deoarece nu se instituie "o confiscare mascată", astfel cum se susţine de autorul excepţiei, ci se prevăd măsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de import-export, prevăzându-se obligaţia acestora de repatriere a valutei, precum şi sancţiuni pentru nerespectarea acestei obligaţii, nerespectare care constituie contravenţie;

–conform alin. (1) al art. 41 din Constituţie "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar în temeiul alin. (8) al art. 41 din Constituţie "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";

–se constată că aceste prevederi constituţionale au fost respectate, deoarece limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (Legea nr. 12/1995, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994), iar amenzile contravenţionale prevăzute la pct. 7 al art. IV din ordonanţa criticata sunt, de asemenea, prevăzute în condiţiile legii;

–se considera ca protecţia proprietăţii private şi, respectiv, a averii dobândite în mod licit, care nu poate fi confiscată, nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, pentru încălcarea unui interes naţional, asa cum este cel al asigurării disponibilităţilor valutare necesare asigurării obligaţiilor externe de plată ale economiei (în acelaşi sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998);

–se observa ca art. 49 din Constituţie nu are incidenţa în cauza, deoarece se referă la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale cetăţenilor, iar nu ale unor societăţi comerciale;

–dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, ci, dimpotriva, acestea sunt respectate, deoarece tocmai în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) "Statul trebuie să asigure: [...] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară". Aceasta obligaţie fundamentală a fost respectata de Guvern şi Parlament, ordonanţa criticata având ca scop însăşi protejarea intereselor naţionale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilităţilor valutare necesare îndeplinirii obligaţiilor externe de plată ale economiei. Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însăşi funcţionarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridică a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii.

În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii, ca de exemplu Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998, şi Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii, soluţia şi motivarea din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.

III. În legătură cu dispoziţiile alineatului final al pct. 7 al art. IV din ordonanţa supusă controlului de constituţionalitate, se constată că acesta face referire la Legea nr. 76/1992, lege abrogată expres prin art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997). Ca urmare, în cazul depăşirii termenului prevăzut de alineatul final al pct. 7 din art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate prin Legea nr. 76/1992, la care se adauga o majorare de 50%, deoarece un text legal care face trimitere la o norma care între timp a ieşit din vigoare nu mai produce efecte juridice. În consecinţa, prevederile alineatului final al pct. 7 din art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 nu pot constitui obiectul controlului de neconstituţionalitate, având în vedere ca, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională are competenţa de a decide numai asupra normelor juridice în vigoare. Prin urmare, în temeiul alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate a alineatului final al pct. 7 din art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 apare ca fiind inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. IV pct. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2 şi pct. 7 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Azomures"-S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 1.989/2001 al Tribunalului Mures.

2.Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi pct. 7 alin. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Doina Suliman