Decizie nr. 252 din 28 octombrie 2000

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, ridicată de Nicolae Stoicescu în Dosarul nr. 6.940/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2000 şi au fost consemnate în încheierea din acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 28 noiembrie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 6.940/2000, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Stoicescu într-o cauza ce are ca obiect contestaţia formulată împotriva măsurii luate de Societatea Comercială "Tubal" - S.A. din Bucureşti de a retine impozit pe salariul sau pentru perioada ianuarie aprilie 2000.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 86 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 este neconstitutional "faţă de dispoziţiile art. 53 alin. (3) din Constituţie, care prevăd ca orice alte prestaţii sunt interzise, în afară celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale". De asemenea, se arata ca neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale "rezultă şi din faptul ca Hotărârile şi Ordonanţele Guvernului (asa cum prevăd dispoziţiile art. 107 alin. (2) din Constituţie) se emit pentru organizarea executării legilor şi în temeiul unei legi speciale, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceste legi".

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este admisibilă şi intemeiata.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 114 alin. (1) din Constituţie, în temeiul Legii nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999, dispoziţii potrivit cărora: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga: [...]

–prevederile art. 6 alin. (1) referitoare la scutirea de impozit pe salariu din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 9/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 22 februarie 1999."

Autorul excepţiei considera ca, deoarece acest text de lege abroga art. 6 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990, prin care anumite categorii de persoane au fost scutite de plată impozitului pe salarii, sunt incalcate următoarele prevederi constituţionale:

–Art. 53 alin. (3): "Orice alte prestaţii sunt interzise, în afară celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.";

–Art. 107: "(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.

(3)Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.";

–Art. 114 alin. (1): "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata că nu se poate retine vreo legătură între dispoziţiile legale criticate şi prevederile constituţionale ale art. 53 alin. (3) şi cele ale art. 107 alin. (2), deoarece acestea din urma nu sunt incidente în cauza.

Nici critica privind încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (1) nu poate fi primită, întrucât ordonanţa criticata a fost emisă pe baza unei legi speciale de abilitare, adoptată de Parlament, şi anume Legea nr. 140/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999, care la art. 1 lit. D pct. 13 cuprinde "Reglementări privind impunerea pe venit; impunerea pe venitul global".

Regula generală privind plata impozitelor şi a altor taxe este cuprinsă în art. 53 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", iar conform art. 138 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".

Din aceste reglementări constituţionale rezultă dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite datorate bugetului de stat, precum şi cuantumul acestora. De aceea numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a tarii în perioadele respective. Nici o dispoziţie constituţională nu interzice ca printr-o lege noua să fie retrase scutirile acordate printr-o lege anterioară. Ordonanţele Guvernului emise pe baza unei legi de abilitare au putere de lege până la eventuala lor respingere de către Parlament.

În consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, ridicată de Nicolae Stoicescu în Dosarul nr. 6.940/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2000.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

──────────────