pentru punerea în aplicare a Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurările de viaţa, activele admise să le acopere şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
În temeiul prevederilor art. 4 alin. (27), ale art. 22 alin. (1) şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare,
potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din 2 noiembrie 2006, prin care s-au adoptat Normele privind rezervele tehnice pentru asigurările de viaţa, activele admise să le acopere şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute,
preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:
Se pun în aplicare Normele privind rezervele tehnice pentru asigurările de viaţa, activele admise să le acopere şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Prezentul ordin va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abroga următoarele acte normative:
a)Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.111/2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind condiţiile pentru administrarea fondului asigurărilor de viaţa, investirea şi evaluarea activelor şi calculul rezervelor tehnice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 3 noiembrie 2003;
b)Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2005 pentru punerea în aplicare a Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurările de viaţa, activele admise să le acopere şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 15 iulie 2005.
Direcţia generală stabilitate financiară şi actuariat din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
Angela Toncescu
Bucureşti, 6 noiembrie 2006.
Nr. 113.131.
NORME privind rezervele tehnice pentru asigurările de viaţa, activele admise să le acopere şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
(1)Asiguratorii care practica activitatea de asigurări de viaţa trebuie să constituie rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice, la un nivel care să le permită onorarea tuturor obligaţiilor asumate prin contractele de asigurare.
Valoarea acestor rezerve tehnice se determina în conformitate cu următoarele principii:
A. Principii generale
(i)Valoarea rezervelor tehnice pentru asigurarea de viaţa se calculează printr-o evaluare actuariala prospectiva suficient de prudenta, luând în considerare toate obligaţiile viitoare determinate de condiţiile de asigurare pentru fiecare contract de asigurare existent, incluzând:
a)toate beneficiile garantate, inclusiv valorile de răscumpărare garantate;
b)bonusurile la care asiguraţii, contractanţii sau beneficiarii sunt deja îndreptăţiţi, fie colectiv, fie individual, indiferent de tipul bonusurilor în cauza - dobândite, declarate sau alocate;
c)toate opţiunile disponibile pentru asiguraţi, contractanţi sau beneficiari pe baza termenilor contractului;
d)cheltuieli, inclusiv comisioane,
şi din care se deduce valoarea primelor viitoare datorate.
(îi) Rezerva de prime se calculează lunar prin însumarea cotelor-părţi din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi aceasta rezerva sa reflecte primele brute alocate părţii din riscurile expirate la data calculării. Aceasta rezerva se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare.
(iii)Rezerva de daune se constituie şi se actualizează lunar, în baza estimarilor pentru avizarile de daune primite de asigurator, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăţii acestor daune. Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate şi în curs de lichidare pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune.
Asiguratorii au obligaţia de a întocmi şi de a menţine o evidenta distinctă a daunelor avizate, care să permită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sa controleze în orice moment cuantumul şi modalitatea de constituire a rezervei de daune. Dacă indemnizaţia de asigurare se va plati sub forma de anuitati, rezerva de daune va fi calculată prin metode actuariale.
(iv)Rezerva de beneficii şi risturnuri se calculează pentru contractele de asigurări de viaţa la care se prevede dreptul asiguratului de a participa la beneficiile obţinute din fructificarea rezervei matematice, conform obligaţiilor asumate. De asemenea, rezerva de beneficii şi risturnuri se constituie pentru contractele de asigurări de viaţa la care se prevăd reduceri de prima, în cazul reînnoirii acestora, şi/sau restituiri de prima, în cazul participării asiguraţilor la profitul asigurătorilor.
(v)Rezerva matematica se determina la valoarea neta sau prin metoda Zillmer. Orice rezerva matematica negativa va fi raportată şi evidenţiată ca fiind egala cu zero.
(vi)O rezerva tehnica suplimentară se calculează în cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor asiguratorului care practica activitatea de asigurări de viaţa este insuficient pentru a-şi îndeplini angajamentele luate faţă de asiguraţi în ceea ce priveşte rata dobânzii.
(vii)La determinarea valorii rezervelor tehnice se permite utilizarea unei metode retrospective, dacă se poate demonstra ca rezervele tehnice astfel rezultate nu sunt mai mici decât cele care ar fi rezultat pe baza unui calcul prospectiv suficient de prudent sau dacă nu se poate utiliza o metoda prospectiva pentru tipul de contract în cauza.
(viii)O evaluare prudenta nu este o evaluare "conform celei mai bune estimari", dar include o marja adecvată pentru variatia adversa a factorilor cu influenţa relevanta.
(ix)Metoda de evaluare pentru rezervele tehnice trebuie să fie nu doar prudenta în sine, ci şi să aibă în vedere metoda de evaluare pentru activele care acoperă rezervele tehnice în cauza.
(x)Rezervele tehnice se calculează separat pentru fiecare contract. Se permite totuşi utilizarea de generalizari sau aproximari adecvate, dacă acestea produc aproximativ acelaşi rezultat ca şi calculele individuale. Principiul calculării separate nu împiedica în niciun fel constituirea de rezerve suplimentare pentru riscuri generale care nu sunt individualizate.
(xi)Când valoarea de răscumpărare a unui contract de asigurare este garantată, valoarea rezervelor matematice pentru acel contract de asigurare va fi menţinută permanent cel puţin la nivelul valorii garantate.
(xii)Rezerva de daune neavizate se constituie şi se ajusteaza cel puţin la încheierea exerciţiului financiar, dacă reglementările interne ale asiguratorului nu prevăd altfel, în baza estimarilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele intamplate, dar neavizate.
(xiii)Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe baza estimarii daunelor ce vor aparea după închiderea exerciţiului financiar, în cazul în care se constată că daunele estimate în viitor depăşesc rezerva de prime constituită şi, drept urmare, rezerva de prime constituită nu va fi suficienta pentru acoperirea daunelor ce vor aparea în perioadele următoare.
B. Rata dobânzii utilizata se alege cu prudenta, avându-se în vedere următoarele considerente:
(i)în cazul în care contractele de asigurări de viaţa prevăd o rata garantată a dobânzii, aceasta poate varia în funcţie de moneda în care este exprimat contractul, cu condiţia sa nu depăşească 60% din rata dobânzii pentru obligaţiunile emise de statul în a cărui moneda este exprimat contractul. De asemenea, rata garantată a dobânzii va fi maximum 3,5% pentru contractele de asigurări noi încheiate, emise în lei, şi maximum 2,5% pentru contractele de asigurări noi încheiate, emise în euro;
(îi) stabilirea unei rate maxime a dobânzii nu implica faptul ca asiguratorul este obligat sa folosească o rata atât de ridicată;
(iii)prevederile pct. (i) nu se aplică următoarelor tipuri de contracte de asigurări:
1.asigurări de viaţa şi anuitati care sunt legate de fonduri de investiţii;
2.contracte de asigurări cu prima unica pentru o perioadă de până la 8 ani;
3.contracte de asigurări fără participare la beneficii şi contracte de anuitati fără valoare de răscumpărare.
În ultimele doua cazuri, la alegerea unei rate prudente a dobânzii pot fi luate în considerare moneda în care este exprimat contractul şi activele corespunzătoare deţinute în acel moment şi, când activele societăţii sunt evaluate la valoarea lor actuala, randamentul anticipat al viitoarelor active.
Rata dobânzii folosită nu poate depăşi randamentul previzionat al activelor, avându-se în vedere şi o deducere adecvată.
C. Elementele statistice de evaluare şi de alocare a cheltuielilor vor fi selectate cu prudenta, avându-se în vedere obligaţiile asumate, tipul de poliţa şi costurile administrative şi comisioanele care se estimeaza ca vor fi plătite.
D. În cazul contractelor cu participare la rezultatul investitional, metoda de calcul al rezervelor tehnice poate lua în considerare, fie implicit, fie explicit, toate tipurile de bonusuri viitoare, în concordanta atât cu proiectiile viitoare, cat şi cu metoda actuala de distribuire a bonusurilor.
E. Evaluarea cheltuielilor viitoare se poate face implicit, de exemplu utilizând valoarea viitoare a primelor nete de taxe de gestionare. Totuşi, evaluarea generală, implicita sau explicita, trebuie să fie mai mare sau egala cu o estimare prudentiala a viitoarelor cheltuieli relevante.
F. Metoda de calcul al rezervelor tehnice nu va suferi modificări de la un an la altul ca urmare a unor modificări arbitrare aduse metodei sau bazelor de calcul şi va fi de natura să permită recunoaşterea repartizării beneficiilor în mod adecvat.
(2)Asiguratorii care practica activitatea de asigurări de viaţa sunt obligaţi sa pună la dispoziţie publicului, la cerere, principiile şi metodele utilizate la calculul rezervelor tehnice, inclusiv al rezervelor pentru beneficii şi risturnuri.
(3)Asiguratorii care practica activitatea de asigurări de viaţa trebuie să îşi acopere rezervele tehnice brute, în raport cu întreaga lor activitate, cu active congruente, în conformitate cu art. 8. Pentru activităţile desfăşurate în statele membre, activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate pe teritoriul acestora.
La investirea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se va ţine seama de tipul de activitate desfăşurată de asigurator, astfel încât să se asigure randamentul, siguranţa şi tranzactionabilitatea investiţiilor, societatea asigurând dispersia activelor respective.
(1)Asiguratorul care practica activitatea de asigurări de viaţa trebuie să-şi acopere rezervele tehnice brute numai cu următoarele categorii de active:
A. Investiţii:
(i)titluri de stat şi bonuri de tezaur emise de statele membre;
(îi) titluri emise de autorităţi ale administraţiei publice locale;
(iii)obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei monetare şi de capital, asimilate acestora, tranzacţionate pe o piaţa supravegheată;
(iv)acţiuni şi alte participatii cu randament variabil, asimilate acestora, tranzacţionate pe o piaţa supravegheată;
(v)unităţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii;
(vi)depozite şi conturi curente la instituţii de credit;
(vii)terenuri şi construcţii în proprietatea societăţilor;
(viii)împrumuturi.
B. Creanţe:
(i)creanţe de la asiguraţi şi intermediari rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptări în reasigurare;
(îi) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare;
(iii)dobânzi de încasat aferente activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute.
C. Altele:
(i)active corporale, altele decât terenuri şi construcţii;
(îi) cheltuieli de achiziţie reportate;
(iii)disponibilitati în casierie.
(2)În evaluarea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, se vor respecta următoarele reguli:
(i)activele admise sa acopere rezervele tehnice brute se evalueaza la valoarea neta, respectiv fără includerea cheltuielilor de achiziţie;
(îi) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice nerealizari viitoare. Activele corporale, altele decât terenurile sau construcţiile, pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacă sunt evaluate pe baza amortizarii prudentiale;
(iii)împrumuturile acordate, în condiţiile legii, societăţilor, statului sau organizaţiilor internaţionale, autorităţilor locale sau regionale, persoanelor fizice pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacă exista suficiente garanţii cu privire la securitatea acestora, bazate pe situaţia celui împrumutat, ipoteci, garanţii bancare, garanţii acordate de societăţi de asigurare sau alte forme de garanţii;
(iv)valoarea creanţelor admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie calculată pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanţele de la asiguraţi şi intermediari rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptări în reasigurare pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele de prima bruta, până la nivelul acestora şi numai în măsura în care nu sunt restante de mai mult de 3 luni;
(v)în cazul în care o filiala a asiguratorului administrează parţial sau în totalitate investiţiile asiguratorului, la aplicarea prevederilor art. 2-4 se va ţine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asiguratorului fiind similar;
(vi)cheltuielile de achiziţie reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care metoda de calcul al acestora este în concordanta cu metoda de calcul al rezervelor matematice;
(vii)terenurile şi construcţiile pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care asiguratorul face dovada proprietăţii acestora şi sunt libere de sarcini. Actul doveditor al proprietăţii va fi transmis odată cu situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar 2006, urmând ca la fiecare raportare ulterioară asiguratorul sa declare pe propria răspundere dacă au intervenit sau nu modificări în ceea ce priveşte situaţia proprietăţii;
(viii)construcţiile admise sa acopere rezervele tehnice brute de reasigurare vor fi asigurate împotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel puţin la nivelul valorii luate în considerare la acoperirea rezervelor tehnice brute, în baza unei asigurări distincte încheiate cu un alt asigurator, sau vor fi autoasigurate, cu condiţia cedarii riscului în reasigurare, în proporţie de cel puţin 70%, unor societăţi de reasigurare de pe piaţa internationala.
A. Asiguratorul care practica activitatea de asigurări de viaţa poate investi maximum:
1.50% din rezervele tehnice brute în acţiuni, obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei de capital tranzacţionate pe o piaţa reglementată şi supravegheată, precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, cu respectarea pct. 2;
2.5% din rezervele tehnice brute în acţiuni şi alte titluri negociabile tratate ca acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit şi alte instrumente ale pieţei monetare sau de capital, precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare emise de aceeaşi entitate;
3.40% din rezervele tehnice brute în terenuri şi construcţii, cu respectarea pct. 4;
4.10% din rezervele tehnice brute într-un teren sau o clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singura investiţie;
5.90% din rezervele tehnice brute în depozite şi disponibilitati la instituţii de credit, dar nu mai mult de 25% din rezervele tehnice brute într-o singura instituţie de credit;
6.10% din rezervele tehnice brute în active corporale, altele decât terenuri şi clădiri;
7.3% din rezervele tehnice brute în disponibilitati în casierie;
8.1% din rezervele tehnice brute pentru fiecare împrumut, altele decât împrumuturile acordate instituţiilor de credit, societăţilor de asigurare şi societăţilor de investiţii dintr-un stat membru, dar nu mai mult de 5% din rezervele tehnice brute în total împrumuturi.
B. În cazul categoriilor de active admise sa acopere rezervele tehnice brute, altele decât cele prevăzute la lit. A, pentru care nu s-au prevăzut limite maxime, la investirea acestora asiguratorul va respecta următoarele reguli:
1.activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să fie diversificate şi dispersate într-o astfel de maniera încât sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei pieţe de investiţii sau a unei investiţii;
2.investiţiile în anumite tipuri de active, care prezintă un risc ridicat, fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se afla emitentul, trebuie restrictionate la un nivel prudential;
3.limitarile la anumite categorii de active trebuie să ţină seama de tratamentul reasigurarilor în calculul rezervelor tehnice;
4.în cazul în care o filiala a asiguratorului administrează parţial sau în totalitate investiţiile asiguratorului, la aplicarea prevederilor art. 2-4 se va ţine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asiguratorului fiind similar;
5.când activele deţinute includ împrumuturi sau obligaţiuni emise de anumite instituţii de credit, aplicând principiile prevăzute la acest articol, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va ţine seama de activele deţinute de respectivele instituţii de credit. Acest tratament poate fi aplicat doar atunci când instituţia de credit are sediul central într-un stat membru, este deţinută în întregime de respectivul stat membru şi/sau de autorităţile locale din statul respectiv şi activitatea sa în conformitate cu statutul consta în acordarea prin intermediari a împrumuturilor garantate de stat sau autorităţile locale ori a împrumuturilor acordate organismelor aflate în strânsă legătură cu statul sau autorităţile locale.
(1)Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de valoarea unităţilor într-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de valoarea activelor conţinute într-un fond intern deţinut de asiguratorul care practica activitatea de asigurări de viaţa, de regula divizat în unităţi, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauza trebuie reprezentate cat mai exact posibil de aceste unităţi sau, în cazul în care nu sunt înfiinţate unităţi, de activele în cauza.
(2)Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de un indice al acţiunilor sau de alta valoare de referinţa, altele decât cele menţionate la alin. (1), rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauza trebuie reprezentate, cat mai exact posibil, de unităţile care trebuie să reprezinte valoarea de referinţa sau, în cazul în care nu sunt înfiinţate unităţi, de activele care prezintă garanţia şi tranzactionabilitatea adecvate şi care corespund, cat mai exact posibil, celor pe care se bazează valoarea de referinţa specifică.
(3)Prevederile art. 2 şi 4 nu se aplică activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute aferente contractelor care sunt direct legate de beneficiile menţionate la alin. (1) şi (2). Prevederile art. 1 vizează rezervele tehnice, mai puţin pe cele care sunt aferente contractelor legate de fonduri de investiţii.
(4)Când beneficiile menţionate la alin. (1) şi (2) includ o garantare a randamentului investiţiilor sau alte beneficii garantate, rezervele tehnice suplimentare corespunzătoare se afla sub incidenţa prevederilor art. 1-4. (5) Rezerva pentru prime nealocate se va constitui la nivelul primelor brute subscrise, dar nealocate contului contractantului.
La stabilirea primelor brute subscrise se vor avea în vedere următoarele:
1.pentru asigurările de viaţa la care durata contractului de asigurare este mai mica sau egala cu un an, prima bruta subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate şi de încasat aferente contractului de asigurare;
2.pentru asigurările de viaţa la care durata contractului de asigurare este mai mare de un an, prima bruta subscrisă se va stabili astfel:
–pentru contractul de asigurări de viaţa la care se încasează prima unica, prima bruta subscrisă reprezintă valoarea primei brute unice, aferentă contractului de asigurare;
–pentru contractul de asigurări de viaţa la care prima de asigurare datorată de asigurat se încasează în rate, prima bruta subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate şi de încasat aferente unui an calendaristic din cadrul contractului de asigurare;
–în cazul asigurărilor de viaţa şi anuitati care sunt legate de fonduri de investiţii, prima bruta subscrisă reprezintă prima bruta scadenta.
(1)Coeficientul de lichiditate reprezintă raportul dintre activele lichide şi obligaţiile pe termen scurt ale asiguratorului faţă de asiguraţi.
(2)Activele lichide sunt:
a)titlurile de stat şi obligaţiunile emise de autorităţile administraţiei publice locale;
b)depozitele bancare;
c)disponibilităţile în conturi curente şi casierie;
d)valorile mobiliare tranzacţionate pe pieţe reglementate şi supravegheate, în următoarele condiţii:
–în limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de aceeaşi entitate;
–în calculul activelor lichide obligaţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,75;
–în calculul activelor lichide acţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,50;
e)titlurile de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), ponderate cu un coeficient de 0,90, în limita a maximum 20% din activul net pentru fiecare fond.
(3)Activele prevăzute la alin. (2) lit. d) şi e) vor fi luate în calcul în limita a 50% din totalul activelor lichide.
(4)Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate în considerare la calculul coeficientului de lichiditate.
(5)Obligaţiile asiguratorului faţă de asiguraţi, pe termen scurt, sunt:
–0,5% din sumele asigurate, în cazul asigurărilor de deces;
–maximum dintre 0,5% din sumele asigurate şi 10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care acoperă riscul de deces şi la care este garantată o valoare de răscumpărare;
–10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care nu acoperă riscul de deces şi la care este garantată o valoare de răscumpărare;
–rezerva de daune bruta.
(6)Asiguratorii au obligaţia de a avea coeficientul de lichiditate pentru activitatea de asigurări de viaţa de cel puţin 1. (7) Pentru activităţile desfăşurate în statele membre, activele lichide trebuie localizate pe teritoriul acestora.
Moneda în care se vor plati angajamentele asiguratorului va fi determinata în conformitate cu următoarele reguli:
a)acolo unde garanţia prevăzută în contract este exprimată într-o anumită moneda, angajamentele asiguratorului sunt considerate a fi plătibile în acea moneda;
b)societăţile de asigurare pot deţine active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o sumă care să nu depăşească mai mult de 20% din obligaţiile lor într-o anumită valuta;
c)în cazul în care obligaţiile şi activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate în euro;
d)societăţile de asigurare pot sa nu îşi acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor de mai sus rezultă obligaţia acestora ca, pentru a respecta principiul de congruenta, sa păstreze activele într-o valuta care să nu depăşească mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute;
e)în cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o moneda, alta decât moneda unui stat membru, dacă investiţiile în acea moneda sunt reglementate, dacă moneda este supusă unor restrictii de transfer sau dacă, din motive similare, moneda nu este potrivita pentru a acoperi rezervele tehnice, societăţile de asigurare nu sunt obligate să respecte principiul de congruenta.
Prevederile art. 1-5 nu se aplică activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Asiguratorul care practica activitatea de asigurări de viaţa este liber sa hotărască asupra activelor respective, mobile sau imobile, care se includ în arhivele sale totale.
Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice aferente asigurărilor de viaţa plasamentele în instituţii de credit sau în societăţi de investiţii care nu mai derulează operaţiuni curente în legătură cu obiectul lor de activitate şi/sau care sub orice formă şi-au încetat activitatea şi/sau nu şi-au respectat obligaţiile faţă de terţi.
Categoriile de active menţionate la art. 3 sunt admise sa acopere rezervele tehnice brute numai în situaţia în care acestea nu sunt grevate de sarcini.
Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancţionează în condiţiile şi potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Prezentele norme transpun art. 20, 22, 23, 24, 25 şi 26 din Directiva 2002/83/CE .
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
