Decizie nr. 416 din 10 aprilie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Viorica Ştefănescu-Goangă în Dosarul nr. 15.057/245/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă fond funciar.

La apelul nominal răspunde Pavel Morariu, lipsind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 15.057/245/2006, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă fond funciar a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005. Excepţia a fost ridicată de Viorica Ştefănescu-Goangă într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că înlăturarea căii de atac a apelului în procesele funciare contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât creează o discriminare nejustificată între persoanele care sunt părţi în astfel de procese, pe de o parte, şi cele care sunt părţi în celelalte categorii de litigii în materia proprietăţii, decurgând din aplicarea dreptului comun ori din aplicarea Legii nr. 10/2001, pe de altă parte. Astfel, prima categorie de persoane beneficiază numai de două grade de jurisdicţie, cu toate că procesele funciare sunt la fel de complexe ca şi celelalte categorii de litigii în materia restituirii proprietăţilor. Consideră că se restrâng, în mod arbitrar, drepturile procesuale ale persoanelor implicate în procesele funciare, respectiv dreptul de exercitare efectivă a căilor de atac, fapt ce contravine şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Pentru aceleaşi considerente, susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală. Totodată, consideră că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 contravin şi prevederilor art. 21 din Constituţie, prin faptul că liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil sunt incompatibile cu înlăturarea fazei procesuale a apelului.

Tribunalul Iaşi - Secţia civilă fond funciar apreciază că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt constituţionale, fiind în acord cu dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie. De asemenea, consideră că textul de lege criticat nu încalcă nici norma constituţională înscrisă în art. 53. Face referire la Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994 şi constată că, în acord cu aceasta, legiuitorul este îndreptăţit, în considerarea unor situaţii diferite, să instituie reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Arată că discriminarea nu poate fi reţinută, de vreme ce aceeaşi prevedere se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale. În acelaşi mod, discriminarea nu poate fi reţinută nici în relaţia cu persoanele aflate în ipoteza prevăzută de Legea nr. 10/2001, câtă vreme legiuitorul a reglementat distinct cazurile şi modalităţile de reparaţie a prejudiciilor create prin deposedarea abuzivă realizată de regimul comunist, în raport cu felul bunurilor ce au făcut obiectul acestor deposedări.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr . 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie. În acest sens arată că prevederile de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Consideră că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii şi din notele scrise ale autorului, îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Curtea observă că, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia critică doar prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII - Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare - al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: "Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului."

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 alin. (1)-(3) relative la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 privind "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi" şi ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate sunt norme de procedură potrivit cărora hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare, în primă instanţă, sunt supuse numai recursului.

În esenţă, critica de neconstituţionalitate constă în faptul că înlăturarea fazei procesuale a apelului, în procesele funciare, este de natură a contraveni prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 53 şi ale art. 124 alin. (2).

Curtea constată că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute prin lege". De altfel, Curtea a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Aşa fiind, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 53 şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie.

De asemenea, Curtea constată că textele de lege criticate sunt norme de procedură care nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, aşa încât nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Viorica Ştefănescu-Goangă în Dosarul nr. 15.057/245/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă fond funciar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu