Decizie nr. 47 din 11 ianuarie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Gheorghe Mardare în Dosarul nr. 4.298/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.298/44/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Gheorghe Mardare cu ocazia soluţionării contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei civile nr. 544/R din 13 septembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 2.921/44/2006.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 contravine art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, întrucât, "nefăcându-se nicio distincţie în ceea ce priveşte judecarea fondului, s-a ajuns la pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei care nu poate fi supusă controlului judecătoresc, o hotărâre devenită definitivă şi irevocabilă pe fondul cauzei după parcurgerea unui singur grad de jurisdicţie".

Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că stabilirea regulilor de procedură revine, potrivit dispoziţiilor constituţionale, competenţei exclusive a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale. O astfel de normă specială de procedură este şi cea criticată pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, normă prin care legiuitorul a urmărit asigurarea celerităţii în judecarea litigiilor de muncă. De asemenea, consideră că nu se aduce nicio îngrădire accesului liber la justiţie ori dreptului la apărare, deoarece acestea presupun accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia şi pe care legiuitorul este liber să le stabilească potrivit competenţei sale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu contravine niciuneia dintre dispoziţiile constituţionale şi reglementările internaţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cărora "În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza".

În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, la accesul liber la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat instituie norme de procedură a căror stabilire revine, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţei exclusive a legiuitorului.

Art. 81 din Legea nr. 168/1999 are ca scop asigurarea soluţionării cu celeritate a conflictelor de muncă, ţinând seama de specificul litigiilor de această natură.

În ceea ce priveşte concordanţa textului de lege criticat cu prevederile constituţionale invocate, Curtea observă că acesta se aplică în mod egal pentru toate părţile litigiilor de muncă şi tuturor situaţiilor care se încadrează în ipoteza normei juridice, neinstituindu-se nicio discriminare. Tratamentul juridic diferenţiat în raport cu alte categorii de litigii este justificat de specificul soluţionării conflictelor de muncă.

De asemenea, textul de lege examinat nu îngrădeşte în niciun fel accesul liber la justiţie şi nu prevede vreo derogare de la dispoziţiile şi garanţiile procedurale, astfel încât să se împiedice desfăşurarea în mod echitabil a procesului.

În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia nu ar beneficia de un dublu grad de jurisdicţie cu privire la judecarea fondului cauzei, încălcându-se astfel şi dreptul la apărare, Curtea constată că nicio dispoziţie constituţională sau reglementare internaţională nu prevede numărul gradelor de jurisdicţie şi al căilor de atac ce trebuie prevăzute pentru diferite litigii. Singura obligaţie privind instituirea unui dublu grad de jurisdicţie, prevăzută de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se referă la cauzele penale, iar nu la cele civile. De altfel, textul de lege criticat se referă tocmai la o cale de atac, anume recursul împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă. Rejudecarea cauzei în fond sau chiar discutarea pentru prima oară a fondului în faţa instanţei de recurs nu este de natură să îngrădească exercitarea dreptului la apărare de către toate părţile procesului.

De altfel, Curtea constată că art. 81 din Legea nr. 168/1999 a mai fost examinat sub aspectul constituţionalităţii prin prisma aceloraşi critici ca şi cele formulate în prezenta speţă, iar prin Decizia nr. 86 din 20 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001, şi Decizia nr. 165 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, instanţa de contencios constituţional a respins aceste critici ca fiind neîntemeiate pe considerente ce îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Gheorghe Mardare în Dosarul nr. 4.298/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea