Lege nr. 118 din 2 mai 2007

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1

Prezenta lege are drept scop reglementarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/ alternativă care vizează prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea sănătăţii, vindecarea bolilor şi optimizarea din punct de vedere biopsihosocial şi spiritual a fiinţei umane.

Articolul 2

În sensul prezentei legi, medicina complementară şi/sau alternativă cuprinde acele practici de îngrijiri de sănătate care nu sunt integrate în sistemul principal al serviciilor medicale de sănătate şi sunt folosite ca terapii adjuvante sau pot înlocui terapiile clasice. Practicile şi activităţile de medicină complementară/ alternativă au la bază teoriile, credinţele şi experienţa diferitelor culturi naţionale folosite pentru prevenirea, diagnosticul şi tratamentul bolilor somatice şi psihice.

Articolul 3

(1)Domeniul medicinei complementare/ alternative cuprinde practici şi terapii naturiste, biologice, de nutriţie, terapii manuale, bioelectromagnetice şi energetice.

(2)Principalele domenii de practică ale medicinei complementare/alternative recunoscute pe plan mondial sunt prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Alte domenii de practică în medicina complementară/ alternativă pot fi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice. Pentru fiecare dintre aceste domenii se vor crea de către asociaţiile din fiecare domeniu, în cazul în care nu există deja, standarde ocupaţionale care se revizuiesc periodic şi se aprobă conform reglementărilor legale în vigoare.

Capitolul IIDreptul de practică şi organizarea activităţilor de medicină complementară/alternativă

Articolul 4

(1)Activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă pot fi exercitate de următoarele categorii profesionale, în condiţiile prevăzute de lege:

a)medici, medici dentişti şi farmacişti;

b)psihologi;

c)absolvenţi ai altor instituţii de învăţământ superior.

(2)Pentru a deveni practicieni de medicină complementară/alternativă, persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să posede autorizaţia de liberă practică eliberată, conform legii, de Ministerul Sănătăţii Publice cu avizul Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar.

Articolul 5

Autorizaţia de liberă practică de medicină complementară/alternativă se eliberează pe baza următoarelor acte:

a)diploma eliberată de instituţia de învăţământ superior sau atestatul ori certificatul de pregătire specifică în domeniu;

b)certificat de cazier judiciar;

c)certificat de sănătate;

d)avizul Ordinului Practicienilor de Medicină Comple-mentară/ Alternativă.

Articolul 6

(1)În vederea exercitării medicinei complementare/alternative, practicianul de medicină complementară/alternativă aderă la Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă.

(2)Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/ Alternativă se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională, neguvernamentală, apolitică, având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de practician de medicină complementară/alternativă.

(3)Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/ Alternativă se organizează şi funcţionează la nivel teritorial şi naţional.

(4)Regulamentul de organizare şi funcţionare al Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/ Alternativă se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii publice.

(5)Autorizaţia de liberă practică a practicienilor de medicină complementară/alternativă se reînnoieşte obligatoriu la interval de 3 ani de către Ministerul Sănătăţii Publice cu avizul Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar.

Articolul 7

Practicarea acupuncturii, a homeopatiei, a apiterapiei, a fitoterapiei, a chiropracticii şi a osteopatiei, a medicinei tradiţionale orientale este permisă numai medicilor, medicilor dentişti sau, după caz, farmaciştilor şi este reglementată de Ministerul Sănătăţii Publice, prin norme.

Articolul 8

Practicianul de medicină complementară/ alternativă care nu posedă diplomă de medic, medic dentist sau, după caz, farmacist sau care nu a obţinut autorizaţie de liberă practică în domeniul respectiv este obligat să efectueze o pregătire specifică de scurtă durată recunoscută de Ministerul Sănătăţii Publice, corespunzătoare standardelor ocupaţionale aprobate prin reglementările legale în vigoare.

Articolul 9

(1)Practicianul de medicină complementară/ alternativă care nu este medic, medic dentist sau, după caz, farmacist nu poate exercita anumite activităţi şi practici medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice şi Colegiul Medicilor din România şi nu poate folosi titlurile de doctor, medic, medic dentist sau, după caz, farmacist.

(2)Medicii, medicii dentişti sau, după caz, farmaciştii practicieni de medicină complementară/alternativă cu autorizaţie de liberă practică eliberată de Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România sau de Colegiul Farmaciştilor din România pentru un anumit domeniu pot trata anumite afecţiuni corespunzătoare domeniului respectiv şi pot prescrie anumite medicamente/ tratamente complementare şi/sau alternative conform metodologiei stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice, potrivit reglementărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

(3)Practicienii autorizaţi în domeniul medicinei complementare/alternative, care nu sunt medici, medici dentişti sau, după caz, farmacişti, pot interveni, după caz, în completarea şi/sau continuarea terapiilor medicale, conform unor reguli precise de procedură, numai cu acordul scris al pacientului, la recomandarea scrisă a unui medic.

Articolul 10

Practicianul de medicină complementară/ alternativă are dreptul să folosească numai cunoştinţele, mijloacele şi metodele pentru care este autorizat şi atestat, conform standardului ocupaţional aprobat din domeniul respectiv.

Articolul 11

(1)Tehnicile şi practicile de medicină complementară/alternativă se desfăşoară în cabinete de terapie complementară/alternativă organizate conform legii ca societăţi comerciale sau activităţi independente desfăşurate de persoane fizice, cu acest obiect de activitate.

(2)Medicii, medicii dentişti sau, după caz, farmaciştii practicieni de medicină complementară/alternativă îşi pot organiza cabinete medicale conform legii.

(3)Denumirea de "centru de îngrijiri de sănătate" nu poate fi utilizată dacă nu există cel puţin un angajat medic sau asistent medical.

Articolul 12

Practicarea medicinei complementare/ alternative este permisă şi în anumite instituţii medicale alături de medicina clasică, alopată, pe baza normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice şi Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România şi de Colegiul Farmaciştilor din România.

Articolul 13

Practicianul de medicină complementară/ alternativă este obligat să ţină evidenţa pacienţilor trataţi, a metodelor şi a mijloacelor de tratament folosite pentru fiecare caz.

Articolul 14

(1)Prepararea, producerea şi distribuţia remediilor folosite de medicina complementară/alternativă este strict reglementată de Ministerul Sănătăţii Publice.

(2)Autorizaţia pentru producerea şi distribuţia remediilor se eliberează de Ministerul Sănătăţii Publice.

Articolul 15

Vânzarea produselor homeopatice, a medicaţiei complementare/alternative şi a altor remedii se face în unităţile farmaceutice autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice şi în magazine autorizate corespunzător normelor legale.

Capitolul IIIDrepturile şi accesul pacienţilor la terapii şi practici de medicină complementară/alternativă

Articolul 16

Toate persoanele au acces liber la tratamente şi practici de medicină complementară/ alternativă, reglementate conform legii.

Articolul 17

Persoanele care se adresează unui practician de medicină complementară/alternativă beneficiază de tratament de medicină complementară/ alternativă numai după exprimarea, în scris, a acordului de voinţă.

Articolul 18

(1)Persoanele care se adresează unui practician de medicină complementară/alternativă beneficiază de confidenţialitatea datelor privind starea de sănătate.

(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să primească informaţii scrise, accesibile şi uşor de înţeles, pentru a cunoaşte beneficiile şi riscurile la care se expun.

Articolul 19

Practicile şi procedurile de care beneficiază persoanele tratate de medicii, medicii dentişti sau, după caz, farmaciştii practicieni de medicină complementară/ alternativă ori de practicienii autorizaţi în domeniul medicinei complementare/alternative sunt stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, sunt prevăzute în contractul-cadru şi sunt decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Capitolul IVOrganizaţii profesionale ale practicienilor de medicină complementară/alternativă şi controlul exercitării activităţilor

Articolul 20

În cadrul Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă funcţionează comisii de specialitate pentru fiecare domeniu de practică de medicină complementară/alternativă, care au obligaţia să reglementeze activitatea profesională a practicienilor din fiecare domeniu specific.

Articolul 21

(1)Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă este obligat să elaboreze Codul de etică profesională, cu sprijinul comisiilor de specialitate.

(2)Codul de etică profesională cuprinde drepturile de practică, sancţiunile disciplinare pentru incompetenţă profesională, restricţii de practică în caz de incompatibilitate sau de afectare a sănătăţii pacientului.

Articolul 22

Evidenţa practicienilor de medicină complementară/alternativă se ţine în Registrul unic al practicienilor de medicină complementară/alternativă, care se păstrează la sediul Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă şi se comunică în mod obligatoriu Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar.

Articolul 23

Ministerul Sănătăţii Publice, Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România şi Colegiul Farmaciştilor din România stabilesc, cu consultarea Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă, curriculum de studii pentru instituţiile care pregătesc practicieni de medicină complementară/alternativă pentru a garanta nivelul de calificare.

Articolul 24

(1)Ministerul Sănătăţii Publice înfiinţează, în cadrul Centrului Naţional de Perfecţionare din Domeniul Sanitar, Departamentul de medicină complementară/ alternativă care îndrumă şi controlează activităţile în domeniu, inclusiv pregătirea profesională a practicienilor de medicină complementară/alternativă.

(2)Departamentul de medicină complementară/ alternativă acreditează furnizorii şi programele de formare profesională pentru practicienii de medicină complementară/ alternativă.

Capitolul VDispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 25

Încălcarea prevederilor prezentei legi, inclusiv culpa profesională, atrage răspunderea patrimonială, disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, după caz.

Articolul 26

În aplicarea prezentei legi Ministerul Sănătăţii Publice emite norme metodologice, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 27

În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a normelor metodologice prevăzute la art. 26, toţi practicienii de medicină complementară/alternativă care desfăşoară sub orice formă activităţi şi practici de medicină complementară/alternativă vor fi supuşi procedurilor de autorizare prevăzute de prezenta lege.

Articolul 28

Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 29

La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abrogă.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

BOGDAN OLTEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 2 mai 2007.

Nr. 118.

Anexa

DOMENII

de practică în medicina complementară/alternativă (conform clasificării elaborate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii)