Lege nr. 230 din 30 noiembrie 2010

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articolul I

Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.La articolul 2 punctul 2, literele c) şi d) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

c)obligarea la practicarea prostituţiei, cerşetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;

d)prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispoziţiilor legale;.

2.La articolul 2, după punctul 2 se introduce un nou punct, punctul 3, cu următorul cuprins:

3.prin victimă a traficului de persoane se înţelege persoana fizică, subiect pasiv al faptelor prevăzute la art. 12, 13, 15, 17 şi 18, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de parte vătămată.

3.Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 4. – Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi alte organisme guvernamentale cu atribuţii în domeniul traficului de persoane iau măsurile necesare pentru aplicarea, în domeniile lor de activitate, a Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane şi a Planului naţional de acţiune pentru implementarea acesteia.

4.La articolul 5, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2)Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Administraţiei şi Internelor adoptă măsurile necesare, în baza legislaţiei care reglementează regimul străinilor în România, pentru a împiedica accesul pe teritoriul României al cetăţenilor străini în legătură cu care există indicii temeinice că ar fi implicaţi în traficul de persoane, în sensul prezentei legi.

5.Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 7. – Inspectoratul General al Poliţiei Române realizează şi difuzează materiale documentare privind riscurile la care pot fi expuse persoanele, potenţiale victime ale traficului de persoane.

6.Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 8. – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului realizează, individual ori în parteneriat cu celelalte ministere implicate şi/sau cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniu, programe educative în vederea prevenirii traficului de persoane, după cum urmează:

a)activităţi educative în zona educaţiei formale şi nonformale destinate elevilor din învăţământul preuniversitar şi studenţilor din învăţământul universitar;

b)activităţi de informare şi consiliere a părinţilor şi elevilor asupra consecinţelor traficului de persoane;

c)seminare de informare a cadrelor didactice în domeniul drepturilor copiilor şi al traficului de persoane.

7.Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 9. – (1) Inspectoratul General al Poliţiei Române, cu sprijinul altor instituţii şi organizaţii cu atribuţii în domeniu, realizează şi actualizează baza de date privind fenomenul traficului de persoane, monitorizează şi evaluează periodic acest fenomen, luând în considerare atât făptuitorii, cât şi victimele traficului de persoane, precum şi persoanele juridice implicate în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

(2)Constituirea şi actualizarea bazei de date privind fenomenul traficului de persoane se realizează prin grija fiecărei instituţii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor prevăzute la alin. (1), pe domeniul specific de activitate.

(3)Publicarea semestrială a informaţiilor statistice şi publicarea anuală a raportului privind fenomenul traficului de persoane se fac de către Inspectoratul General al Poliţiei Române.

8.Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 10. – Inspectoratul General al Poliţiei Române, cu sprijinul altor instituţii şi organizaţii cu atribuţii în domeniu, efectuează studii periodice în scopul identificării cauzelor care determină şi a condiţiilor ce favorizează traficul de persoane.

9.Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 11. – Pentru prevenirea traficului de persoane, Inspectoratul General al Poliţiei Române, în cooperare cu instituţiile interesate, precum şi cu organizaţii neguvernamentale, organizaţii internaţionale şi reprezentanţi ai societăţii civile angajaţi în prevenirea traficului de persoane, în protecţia şi asistarea victimelor acestuia, organizează campanii de informare privind fenomenul traficului de persoane şi riscurile la care sunt supuse victimele acestuia.

10.La articolul 12, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 12. – (1) Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

11.La articolul 13, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(3)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).

12.După articolul 14 se introduce un nou articol, articolul 14^1, cu următorul cuprins:

Art. 14^1. – Fapta de a utiliza serviciile prevăzute la art. 2 pct. 2, prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

13.La articolul 17, alineatul (2) se abrogă.

14.După articolul 18 se introduce un nou articol, articolul 18^1, cu următorul cuprins:

Art. 18^1. – Dacă una dintre faptele prevăzute la art. 12, 13, 15, 17 şi 18 a fost săvârşită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii se aplică şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice sau a suspendării activităţii ori a uneia dintre activităţile persoanei juridice, după caz.

15.La articolul 20, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 20. – (1) Persoana supusă traficului de persoane, care a săvârşit, ca urmare a exploatării sale, infracţiunea de prostituţie, de cerşetorie, trecere frauduloasă a frontierei unui stat ori donare de organe sau ţesuturi ori celule de origine umană, în condiţiile prevăzute la art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, nu se pedepseşte pentru aceste infracţiuni.

16.La articolul 24, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(2)La desfăşurarea judecăţii în condiţiile alin. (1) pot asista părţile, reprezentanţii acestora, apărătorii, reprezentanţi ai Inspectoratului General al Poliţiei Române specializaţi în prevenirea traficului de persoane, precum şi alte persoane a căror prezenţă este considerată necesară de instanţă.

(3)În cauzele privind infracţiunile prevăzute în prezenta lege, ascultarea minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se face în prezenţa a cel puţin unuia dintre părinţi sau a altui reprezentant legal, fiind totodată obligatorie şi citarea unui psiholog, respectiv a unui reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

17.Articolul 26 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 26. – (1) Persoanelor vătămate prin infracţiunile prevăzute în prezenta lege, precum şi altor victime ale acestor infracţiuni li se acordă în mod special protecţie şi asistenţă fizică, psihologică, medicală, juridică şi socială.

(2)Victimele traficului de persoane, în condiţiile în care furnizează organelor de urmărire penală sau instanţei de judecată date şi informaţii cu caracter determinant pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a autorilor, pot fi incluse în Programul de protecţie a martorilor, potrivit legii.

(3)Viaţa privată şi identitatea victimelor traficului de persoane sunt ocrotite potrivit prezentei legi.

(4)Victimele infracţiunilor prevăzute în prezenta lege au dreptul la recuperarea lor fizică, psihologică şi socială.

(5)Minorilor, victime ale infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, li se acordă protecţie şi asistenţă specială, în raport cu vârsta lor.

(6)Femeilor, victime ale infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, precum şi celor care sunt supuse unui risc ridicat de a deveni victime ale acestor infracţiuni li se acordă o protecţie şi o asistenţă socială specifice.

18.Articolul 27 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 27. – (1) La cererea organelor judiciare, Ministerul Administraţiei şi Internelor asigură protecţia fizică pentru victimele traficului de persoane, precum şi pentru membrii grupurilor, fundaţiilor, asociaţiilor sau organizaţiilor neguvernamentale care desfăşoară activităţi de asistenţă a acestora, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(2)Inspectoratul General al Poliţiei Române, în cooperare cu instituţiile interesate, precum şi cu organizaţii neguvernamentale, organizaţii internaţionale şi reprezentanţi ai societăţii civile angajaţi în protecţia şi asistarea victimelor traficului de persoane, asigură acestora suportul psihologic şi asistenţa necesare integrării sociale.

(3)Inspectoratul General al Poliţiei Române monitorizează asistenţa acordată victimei traficului de persoane şi susţine participarea acesteia la activitatea de urmărire penală şi judecată, desfăşurând activităţi destinate facilitării actului de justiţie.

19.După articolul 27 se introduc două noi articole, articolele 27^1 şi 27^2, cu următorul cuprins:

Art. 27^1. – Asistenţa medicală pentru victimele traficului de persoane se asigură în conformitate cu actele normative care reglementează materia asigurărilor sociale de sănătate.

Art. 27^2. – (1) În vederea îmbunătăţirii accesului victimelor traficului de persoane la serviciile de asistenţă şi protecţie, instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniu cooperează în vederea aplicării Mecanismului naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane.

(2)Mecanismul prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor, al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, al ministrului sănătăţii, al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, al ministrului afacerilor externe, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului justiţiei şi are ca obiect stabilirea modalităţilor de identificare a victimelor traficului de persoane şi a procedurii de încredinţare a acestora către furnizorii de servicii de protecţie şi asistenţă.

(3)Monitorizarea funcţionării Mecanismului naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane este asigurată de către Inspectoratul General al Poliţiei Române.

20.La articolul 28 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

(2)În vederea repatrierii cetăţenilor români victime ale traficului de persoane, Ministerul Afacerilor Externe asigură transportul acestora.

21.La articolul 30, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(3)Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate publică, prin mijloace electronice proprii, informaţii referitoare la legislaţia naţională şi a statului străin în domeniu, datele de contact ale Inspectoratului General al Poliţiei Române, precum şi ale unităţilor teritoriale subordonate acestuia.

22.Articolul 32 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 32. – (1) Victimele traficului de persoane pot fi cazate, la cerere, temporar, în centre de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane, denumite în continuare centre, sau în locuinţe protejate pentru victimele traficului de persoane, înfiinţate prin prezenta lege, denumite în continuare locuinţe protejate.

(2)Centrele funcţionează în subordinea consiliilor judeţene Arad, Botoşani, Galaţi, Giurgiu, Iaşi, Ilfov, Mehedinţi, Satu Mare şi Timiş.

(3)Locuinţa protejată reprezintă aşezământul social, fără personalitate juridică, dezvoltat pentru a asigura victimelor traficului de persoane găzduire de tip familial în sistem protejat şi asistenţă, în vederea reintegrării sociale a acestora.

(4)Locuinţele protejate sunt organizate şi funcţionează în subordinea direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(5)Durata cazării în centre, respectiv în locuinţele protejate este stabilită prin hotărâre a consiliului judeţean, pentru cel mult 90 de zile.

(6)Durata cazării în centre sau în locuinţele protejate poate fi prelungită, prin hotărâre a consiliului judeţean, la solicitarea organelor judiciare, cu cel mult 6 luni sau, după caz, până la finalizarea procesului penal.

(7)Centrele şi locuinţele protejate sunt amenajate şi dotate astfel încât să ofere condiţii civilizate de cazare şi igienă personală, hrană, asistenţă psihologică şi medicală.

(8)În cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se înfiinţează servicii de asistenţă pentru victimele adulte ale traficului de persoane.

(9)Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital pentru centrele prevăzute la alin. (2), precum şi pentru locuinţele protejate prevăzute la alin. (4) se realizează de la bugetele locale ale judeţelor pe a căror rază administrativ-teritorială funcţionează.

(10)Costurile referitoare la cazarea, asistenţa şi protecţia victimelor traficului de persoane, precum şi la transportul acestora între unităţile administrativ-teritoriale unde au fost identificate şi cele în care se află centrul sau locuinţa protejată unde urmează să fie cazate/asistate se suportă de la bugetul local al judeţului pe a cărui rază administrativ-teritorială funcţionează centrul sau locuinţa protejată.

(11)În funcţie de evoluţia fenomenului traficului de persoane în România, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliile judeţene, altele decât cele prevăzute la alin. (2), pot înfiinţa centre în condiţiile alin. (7), (9) şi (10).

23.La articolul 34, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 34. – (1) Regulamentele de organizare şi funcţionare ale centrelor şi locuinţelor protejate, precum şi structura organizatorică a acestora se aprobă de consiliul judeţean sau, după caz, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, cu consultarea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.

24.La articolul 34, alineatul (3) se abrogă.

25.Articolul 35 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 35. – (1) Agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă organizează gratuit, în condiţiile legii, programe speciale de scurtă durată pentru formarea profesională a victimelor cazate.

(2)De asemenea, agenţiile prevăzute la alin. (1) asigură gratuit, cu prioritate, victimelor traficului de persoane servicii de consiliere şi mediere a muncii, în vederea identificării unui loc de muncă.

(3)Persoanele cu risc ridicat de a fi traficate şi victimele traficului de persoane, care au dreptul de a munci în România, beneficiază gratuit, cu prioritate, de serviciile oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, potrivit normelor legale privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

26.Articolul 38 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 38. – (1) Străinii victime ale traficului de persoane pot fi cazaţi în centrele special amenajate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu completările ulterioare, fără a mai fi necesară luarea în custodie publică a acestora. În acest scop, administraţia centrelor amenajează spaţii speciale, separate de cele destinate cazării străinilor luaţi în custodie publică.

(2)Străinii victime ale traficului de persoane, solicitanţi ai unei forme de protecţie în România, pot fi cazaţi în centrele special amenajate potrivit Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Cazarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se aprobă de directorul general al Oficiului Român pentru Imigrări, la solicitarea scrisă a autorităţilor competente.

(4)Străinii victime ale traficului de persoane sunt informaţi în locurile de cazare, într-o limbă pe care o înţeleg, cu privire la procedurile judiciare şi administrative aplicate şi pot beneficia de consiliere psihologică, de asistenţă medicală şi socială, precum şi de medicamente şi hrană în aceleaşi condiţii ca şi victimele cetăţeni români.

27.După articolul 38 se introduce un nou articol, articolul 38^1, cu următorul cuprins:

Art. 38^1. – Prevederile referitoare la victimele traficului de persoane cetăţeni români se aplică şi victimelor traficului de persoane cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European.

28.Articolul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 39. – În cazul în care străinii, victime ale traficului de persoane, nu posedă niciun document de identitate sau acesta a fost pierdut, furat ori distrus, Ministerul Administraţiei şi Internelor poate solicita ambasadelor acreditate în România eliberarea unui nou paşaport sau titlu de călătorie, după caz, pentru aceştia, cu excepţia cazului solicitanţilor de azil ori al beneficiarilor de protecţie în România.

29.La articolul 39^1, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 39^1. – (1) Străinii cu privire la care există motive serioase să se considere că sunt victime ale traficului de persoane beneficiază de o perioadă de recuperare şi reflecţie de până la 90 de zile, pentru a se reface, a ieşi de sub influenţa făptuitorilor şi a lua o decizie în cunoştinţă de cauză privind cooperarea cu autorităţile competente, timp în care li se acordă de către Oficiul Român pentru Imigrări, la solicitarea procurorului sau a instanţei, tolerarea rămânerii pe teritoriul României. În perioada de recuperare şi reflecţie, străinii beneficiază de drepturile prevăzute la art. 38.

30.La articolul 39^1, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

(3)Perioada de reflecţie încetează în oricare dintre următoarele cazuri:

a)se constată că victimele traficului de persoane restabilesc, din proprie iniţiativă, contactul cu infractorii;

b)există un pericol pentru ordinea publică şi securitatea naţională;

c)statutul de victimă a fost invocat în mod nejustificat.

31.După articolul 39^1 se introduce un nou articol, articolul 39^2, cu următorul cuprins:

Art. 39^2. – (1) Cetăţenii români cu privire la care există motive temeinice să se considere că sunt victime ale traficului de persoane beneficiază de o perioadă de recuperare şi reflecţie de până la 90 de zile, fie pentru a li se permite să se recupereze, fie pentru a evita influenţa traficanţilor, fie pentru a lua o decizie în cunoştinţă de cauză privind cooperarea cu autorităţile competente.

(2)În perioada de recuperare şi reflecţie, cetăţenii români beneficiază de consiliere psihologică, de asistenţă medicală şi socială, de medicamente şi hrană, precum şi de cazare, la cerere, în centrele sau locuinţele protejate şi sunt informaţi cu privire la procedurile judiciare şi administrative aplicabile.

(3)Perioada de reflecţie încetează în oricare dintre următoarele cazuri:

a)se constată că victimele traficului de persoane restabilesc, din proprie iniţiativă, contactul cu infractorii;

b)există un pericol pentru ordinea publică şi securitatea naţională;

c)statutul de victimă a fost invocat în mod nejustificat.

32.Articolul 41 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 41. – Minorilor cetăţeni străini care însoţesc victimele traficului de persoane sau care sunt ei înşişi victime li se aplică, în mod corespunzător, prevederile referitoare la regimul străinilor în România.

33.Articolul 43 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 43. – Victimele infracţiunilor prevăzute în prezenta lege sunt informate cu privire la procedurile judiciare şi administrative aplicabile.

34.Articolul 44 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 44. – (1) Persoanelor prevăzute la art. 43 li se asigură asistenţă juridică obligatorie pentru a putea să îşi exercite drepturile în cadrul procedurilor penale prevăzute de lege, în toate fazele procesului penal, şi să îşi susţină cererile şi pretenţiile civile faţă de persoanele care au săvârşit infracţiunile prevăzute de prezenta lege, în care ele sunt implicate.

(2)Prevederile cap. IV din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la asistenţa juridică gratuită a victimelor unor infracţiuni se aplică în mod corespunzător şi victimelor traficului de persoane.

Articolul II

Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să suplimenteze bugetele locale ale judeţelor cu sumele necesare aplicării prezentei legi, la solicitarea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale.

Articolul III

Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PREŞEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

Bucureşti, 30 noiembrie 2010.

Nr. 230.