Decizie nr. 534 din 9 octombrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborat cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Enel Energie" - S.A. în Dosarul nr. 7.847/212/2013 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 580D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 632D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin. (3) coroborate cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Enel Energie Muntenia" - S.A., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 26.969/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.

4.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 640D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) şi art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Enel Energie Muntenia" - S.A., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 45.121/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.

5.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 655D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborat cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi, în subsidiar, art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Enel Energie" - S.A., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 31.390/212/2013 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.

6.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 727D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborat cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Enel Energie" - S.A., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 3.638/290/2013 al Judecătoriei Reşiţa.

7.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

8.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.

9.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

10.Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 632D/2014, nr. 640D/2014, nr. 655D/2014 şi nr. 727D/2014 la Dosarul nr. 580D/2014, care este primul înregistrat.

11.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât normele criticate au menirea de a institui o garanţie suplimentară privind dreptul la apărare, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. De asemenea, menţionează Hotărârea din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-327/10 Hypotecni banka vs. Udo Mike Lindner.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

12.Prin încheierile din 4 iunie 2014, 25 martie 2014, 21 mai 2014, 20 mai 2014 şi 2 iulie 2014, pronunţate în dosarele nr. 7.847/212/2013, nr. 26.969/300/2013, nr. 45.121/301/2013, nr. 31.390/212/2013 şi nr. 3.638/290/2013, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoria Reşiţa au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

13.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Enel Energie" - S.A. şi Societatea Comercială "Enel Energie Muntenia" - S.A., cu sediul în Bucureşti în cauze având ca obiect pretenţii privind obligarea la plata unor sume reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate, a penalităţilor de întârziere, precum şi a taxei de deconectare şi demontare a contorului.

14.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin că prevederile criticate sunt contrare drepturilor şi intereselor ambelor părţi din proces, întrucât, pe de o parte, reclamantul care promovează acţiunea pentru recuperarea creanţei nu are certitudinea recuperării acesteia şi a cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru şi onorariul curatorului, iar, pe de altă parte, pârâtul debitor este obligat, în situaţia în care cade în pretenţii, să plătească pentru realizarea unor apărări pentru care nu şi-a dat consimţământul şi care pot fi contrare intereselor acestuia.

15.Astfel, arată că prevederile art. 167 din Codul de procedură civilă, cu excepţia alin. (3), garantează, fără discriminare, dreptul la apărare şi la un proces echitabil, atât al debitorului, cât şi al creditorului, într-un termen rezonabil. Sub pretextul respectării de către stat a obligaţiei de a asigura cetăţenilor dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, prin prevederile criticate, legiuitorul a înţeles să transfere responsabilitatea statului în sarcina reclamantului creditor. De asemenea, sub pretextul dreptului la un proces echitabil şi al interzicerii abuzului de drept, se încalcă accesul liber la justiţie şi este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi ale părţilor în litigiu.

16.Legiuitorul, prin introducerea în Codul de procedură civilă şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a prevederilor atacate, intervine în favoarea uneia dintre părţi - debitorul obligaţiei contractuale, obstrucţionând accesul la justiţie al celeilalte părţi - creditorul - şi restrângând acestuia exercitarea drepturilor rezultând dintr-un raport juridic. Partea care a promovat acţiunea - creditorul/reclamantul - şi care are interes în continuarea procesului trebuie să plătească pentru apărarea părţii adverse - debitorul/pârâtul care, deşi legal citat prin publicitate, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat apărări, nici nu a dovedit că are dreptul să beneficieze de un curator numit de instanţă şi, pe lângă faptul că i-a produs creditorului un prejudiciu, beneficiază de apărările unui avocat plătit chiar din fondurile creditorului.

17.Statul transferă responsabilitatea asigurării fondurilor pentru plata curatorului special asupra părţilor în litigiu, plată care, odată efectuată, nu mai poate fi recuperată de partea care cade în pretenţii, fie că este vorba de reclamantă, fie de pârâtă. Or legiuitorul nu a avut în vedere drepturile şi interesele creditorului, care, deşi are interes în continuarea procesului, nu dispune de fonduri să plătească onorariul pentru curator.

18.De asemenea, susţin că sunt lezate drepturile şi interesele debitorului, care, în situaţia în care este solvabil, va trebui sa plătească pentru apărări pe care le putea face singur sau putea negocia cu apărătorul ales cuantumul onorariului. În plus, este obligat şi la plata cheltuielilor cu executarea silită, cheltuieli care, în unele cazuri, depăşesc valoarea debitului şi pe care le putea evita dacă nu există prevederea legală atacată.

19.Numirea unui apărător pentru debitorul legal citat prin publicitate este nelegală şi abuzivă prin punerea în sarcina creditorului a plăţii curatorului, de vreme ce acesta a învederat şi a dovedit că a făcut toate demersurile necesare aflării noului sediu/domiciliu al debitorului, respectiv a înaintat adresă în acest sens către autorităţile statului cu atribuţii de furnizare de date ale persoanelor fizice/persoane juridice, dar nu a putut afla adresa actuală a debitorului. Pentru îndeplinirea procedurii de citare cu debitorul, se apreciază ca fiind suficientă punerea în sarcina creditorului a cheltuielilor pentru citarea prin publicitate în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire.

20.În situaţia în care partea interesată citează cealaltă parte prin publicitate, cu rea-credinţă, îşi asumă riscul exercitării acţiunii sale, respectiv îşi asumă riscul de a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, amenzi şi alte sancţiuni prevăzute de lege. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Decizia din 10 aprilie 2003 pronunţată în Cauza Nunes Dias împotriva Portugaliei.

21.În continuare, se consideră că, în realitate, curatorii speciali numiţi de instanţă sunt aceia cărora le profită dispoziţiile textelor atacate. Aceştia sunt cei care îşi încasează onorariul pentru activitatea desfăşurată, fie din fondurile părţilor în litigiu, care au fost ţinute de dispoziţii neconstituţionale să plătească uneori mult prea mult, fie din fondul bugetului statului. Se apreciază, astfel, că numirea curatorului special în speţele prezentate şi similare favorizează o anumită categorie profesională, aceea a avocaţilor baroului.

22.În ceea ce priveşte dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, se apreciază că şi acesta este încălcat prin tergiversarea procesului de către curatorul special al cărui interes principal este justificarea unui onorariu mai mare. Această tergiversare este în defavoarea creditorului în situaţia obţinerii unui titlu executoriu, întrucât în timpul procesului şi până la punerea în executare silită poate interveni starea de insolvabilitate şi radierea de la registrul comerţului a debitorului persoană juridică, iar în cazul persoanelor fizice poate interveni decesul. Toate aceste consecinţe se răsfrâng asupra patrimoniului creditorului, care este sancţionat pentru că a fost de bună-credinţă în raportul juridic dedus judecăţii.

23.Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 580D/2014, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi consideră că sunt pertinente criticile creditorului aduse reglementării privind numirea unui curator în cazul citării prin publicitate a uneia dintre părţi şi stabilirea unei remuneraţii a curatorului în sarcina părţii adverse. Aşa cum a arătat şi creditorul, la acest moment, în lipsa unor criterii clar definite, cuantumul remuneraţiei curatorului este stabilit de către instanţe în mod aleatoriu. De asemenea, deşi art. 48 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 prevede că avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi art. 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului, în majoritatea cazurilor instanţele dispun, conform art. 48 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă menţionată, ca achitarea acestei remuneraţii să fie realizată de cealaltă parte (reclamantul), o asemenea măsură fiind singura de natura să asigure continuarea procesului. În caz contrar, s-ar ajunge în situaţia previzibilă în care, de teama justificată a imposibilităţii recuperării ulterioare a remuneraţiei sale, curatorul special (numit dintre avocaţii baroului) să se eschiveze de la reprezentarea intereselor pârâtului citat prin publicitate, fapt ce ar conduce la prelungirea excesivă a procesului.

24.Pe lângă eforturile financiare depuse de reclamant pentru achitarea taxelor de timbru, pentru aflarea domiciliului/sediului actual al pârâtului (cereri pentru eliberarea certificatelor de grefă necesare în faţa autorităţilor însărcinate cu evidenţa persoanelor fizice/juridice), pentru publicarea citaţiilor în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire, noua reglementare impune reclamantului încă o obligaţie - aceea de a achita onorariul unui avocat numit din oficiu pentru a reprezenta interesele pârâtului care nu a binevoit să anunţe autorităţile despre schimbarea domiciliului/sediului său, deşi avea această obligaţie legală. Astfel, aceasta nouă obligaţie, chiar dacă nu este prevăzută de lege în mod expres în sarcina reclamantului, este impusă reclamantului volens nolens, achitarea remuneraţiei curatorului de către reclamant fiind de cele mai multe ori singura opţiune rezonabilă pentru continuarea procesului şi pentru soluţionarea litigiului într-un termen rezonabil. În opinia instanţei, reclamantului i se impun sarcini împovărătoare de natură să îi afecteze dreptul de acces la justiţie.

25.De asemenea, arată că trebuie avute în vedere şi dispoziţiile legale care impun obligaţia legală a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de a aduce la cunoştinţa autorităţilor însărcinate cu evidenţa persoanelor fizice/juridice schimbarea domiciliului/reşedinţei ori, după caz, a sediului.

26.Totodată, menţionează faptul că, în anumite speţe, deşi culpa pârâtului este evidentă, chiar autorităţile statului sunt obligate să achite remuneraţia curatorului special, astfel, făcând trimitere la dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, arată că un exemplu în acest sens îl reprezintă speţele care au ca obiect înlocuirea amenzii contravenţionale cu munca în folosul comunităţii.

27.Prin urmare, apreciază că dreptul pârâtului la apărare este cu prisosinţă respectat atât prin aplicarea dispoziţiilor care reglementează citarea prin afişarea citaţiei la uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecată competente, la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat şi, după caz, prin publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cât şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 167 alin. (5), care prevăd că, dacă cel citat se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi sancţionat potrivit prevederilor legale. Astfel, reglementarea unor noi modalităţi de protejare a dreptului la apărare al pârâtului citat prin publicitate nu poate decât să conducă la un dezechilibru între drepturile reclamantului şi cele ale părţii adverse, la tergiversarea şi prelungirea procesului în mod excesiv şi la încărcarea rolului instanţelor de judecată.

28.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 632D/2014, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că aceasta este neîntemeiată, textele legale criticate având o justificare obiectivă şi rezonabilă.

29.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 640D/2014, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că aceasta este neîntemeiată. În acest sens arată că obligaţia de a achita onorariul curatorului special este dispusă de instanţă în sarcina creditoarei, întrucât, din punct de vedere obiectiv, este imposibilă punerea în sarcina debitorului - prin ipoteză acesta nefiind legal citat la domiciliul/sediul cunoscut. Măsura este, totodată, justificată de interesul continuării procesului reclamantului. Mai mult, cheltuielile efectuate de reclamant cu achitarea onorariului curatorului special pot fi puse în sarcina pârâtului, în cadrul cheltuielilor de judecată, în cazul admiterii cererii de chemare în judecată. Totodată, se reţine că, potrivit art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, instanţa poate încuviinţa avansarea remuneraţiei cuvenite curatorului special din bugetul statului.

30.Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 655D/2014, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că, în ceea ce priveşte competenţa recunoscută instanţei, potrivit art. 167 din noul Cod de procedură civilă, de a numi un curator în vederea reprezentării intereselor pârâtului, în situaţia în care domiciliul acestuia nu este cunoscut, iar citarea se realizează prin publicitate, acesta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi temeinică, cu respectarea dreptului constituţional la apărare. Dincolo de raţiunile care impun şi justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate.

31.Judecătoria Reşiţa, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 727D/2014, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că, în ceea ce priveşte încălcare art. 21 şi art. 53 din Constituţie, accesul la justiţie nu este un drept absolut şi interesele unei bune administrări a justiţiei pot justifica impunerea unei restricţionări financiare în privinţa exercitării acestui drept şi nu interzic stabilirea unor obligaţii pecuniare în sarcina părţilor, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Pe de altă parte, art. 53 alin. (1) din Constituţie prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. În condiţiile art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 58 din acelaşi cod, numirea unui curator pentru reprezentarea intereselor pârâtului în situaţia în care reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, constituie o regulă de procedură reglementată de legiuitor pentru respectarea dreptului la apărare al pârâtului, precum şi a principiului contradictorialităţii în procesul civil. Referitor la remuneraţia curatorului, se reţine că reclamantul care a avansat sumele respective poate solicita obligarea pârâtului la plata acestora cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, sunt avute în vedere şi dispoziţiile art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

32.Referitor la încălcarea art. 24 din Constituţie, se reţine că scopul prevederilor legale criticate este reprezentat de respectarea dreptului la apărare al pârâtului care nu este prezent în faţa instanţei de judecată şi al cărui domiciliu (sediu) nu este cunoscut în vederea realizării procedurii de citare, conform legii.

33.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

34.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

35.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins:

–Art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă: "(4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încredinţarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată.";

–Art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă: "Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.";

–Art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: "(1) Avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului.

(2)Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului.

(3)Sumele avansate cu titlu de remuneraţie a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul."

36.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 17 referitor la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

37.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 364 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 22 iulie 2014, şi Decizia nr. 377 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 23 septembrie 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

38.Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că instituţia curatorului special a fost reglementată în art. 44 din Codul de procedură civilă din 1865, cu rolul de a preveni şi de a înlătura anumite abuzuri ce ar fi putut apărea în exercitarea drepturilor procesuale ale persoanelor prevăzute de aceste dispoziţii. Astfel, în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu avea reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu avea reprezentant legal. Aceste dispoziţii se aplicau, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar numirea acestor curatori se făcea de instanţa competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată.

39.Prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, a fost extinsă instituţia curatelei speciale. Potrivit art. 58 alin. (1), "În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant." În virtutea art. 58 alin. (3), "numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal."

40.Este evident că această instituţie, astfel cum este legiferată în Codul de procedură civilă, este menită să dea eficienţă art. 24 din Constituţie, dreptul la apărare fiind asigurat în plenitudinea sa. Astfel, această instituţie vine să protejeze interesele celor chemaţi în judecată şi care nu au capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile, intrând în această categorie nu numai minorii şi interzişii - persoane fizice, ci şi persoanele juridice ori entităţile prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

41.Potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate. Ca atare, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o acţiune subsecventă demersurilor nereuşite efectuate în sensul aflării domiciliului pârâtului sau a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii.

42.Într-o astfel de situaţie, instanţa va putea încuviinţa, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citarea pârâtului prin publicitate, rămânând aşadar la aprecierea instanţei dacă recurge la această posibilitate. Însă, în cazul în care instanţa încuviinţează citarea părţii pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi Cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3) "Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului"]. Astfel, legiuitorul a extins protecţia prevăzută la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi asupra celor chemaţi în judecată şi al căror domiciliu, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi identificat.

43.Însă, în acest context, trebuie avute în vedere dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 mai 1991, cu modificările ulterioare, precum şi alte acte normative care reglementează obligaţia legală a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de a aduce la cunoştinţa autorităţilor însărcinate cu evidenţa persoanelor fizice/juridice schimbarea domiciliului/reşedinţei ori, după caz, a sediului.

44.În cauzele deduse judecaţii, dacă instanţa a încuviinţat, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citarea uneia dintre părţi prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi Cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă], întrucât, în această ipoteză, prevederile legale fiind imperative nu lasă posibilitatea de apreciere a instanţei în ceea ce priveşte numirea curatorului.

45.Totodată, potrivit art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. Instanţa poate stabili însă, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. În mod excepţional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare, instanţa va încuviinţa avansarea remuneraţiei cuvenite curatorului special din bugetul statului, iar sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remuneraţie pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Partea care avansează sumele cu titlu de remuneraţie a curatorului special are protecţia drepturilor procesuale, nefiindu-i limitat accesul la justiţie, întrucât la finalul judecăţii aceste sume ce reprezintă remuneraţia curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 48 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Având în vedere cele expuse, prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi art. 24 din Legea fundamentală, fiind o transpunere a dispoziţiilor constituţionale privind garantarea dreptului la apărare, şi nu o piedică împotriva accesului la justiţie, aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în ipoteza normelor referitoare la instituţia curatelei speciale.

46.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

47.Pentru argumentele expuse, nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 21 şi art. 24 din Constituţia României, precum şi ale art. 6 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest context, Curtea constată că, nereţinându-se restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, prevederile constituţionale ale art. 53 nu au incidenţă în cauză.

48.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Enel Energie" - S.A. în dosarele nr. 7.847/212/2013 şi nr. 31.390/212/2013 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 3.638/290/2013 al Judecătoriei Reşiţa, precum şi de Societatea Comercială "Enel Energie Muntenia" - S.A., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 26.969/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 45.121/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Reşiţa, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu