Lege nr. 394 din 22 iunie 1943

ANTONESCU MAREŞAL AL ROMÂNIEI ŞI CONDUCĂTORUL STATULUI

Asupra raportului d-lui ministru secretar de Stat la Departamentul Justiţiei, cu Nr. 82.553 din 21 Iunie 1943,

În baza dispoziţiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din 5 Septemvrie şi Nr. 3.072 din 7 Septemvriei 1940,

Am decretat şi decretam:

Capitolul 1Cuprinsul cererii de chemare în judecata

Articolul 1

Cererea de chemare în judecata va cuprinde:

a)Numele, pronumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor;

b)Calitatea juridică în care figurează părţile în proces, atunci cînd nu figurează în numele lor propriu;

c)Obiectul cererii şi valoarea lui, după aprecierea reclamantului, atunci cînd este susceptibil de evaluare.

Pentru identificarea imobilelor se va arata strada şi numărul, etajul, apartamentul, iar în lipsa vecinătăţile, comuna şi judeţul în care se afla imobilul sau cînd este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară, numărul topografic şi eventual schita de plan;

d)Arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;

e)Arătarea probelor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.

Cînd proba consista în acte, se vor alătură la cerere atâtea copii certificate de reclamant pentru conformitate cu originalul, câţi pariti sînt, mai mult câte o copie de pe fiecare act pentru instanţa.

Se va putea depune dintr'un act numai partea referitoare la proces, rămînînd ca instanţa sa ordone, în caz de necesitate, înfăţişarea actului în întregime.

Dacă actele sînt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau transcrieri cu litere latine, certificate pentru conformitate de parte.

Cînd reclamantul voeşte a-şi dovedi acţiunea sau vreunul din capetele cererii sale prin interogatoriul sau jurământul paritului va cere în acest scop înfăţişarea în persoana a acestuia.

Cînd se va invoca dovada cu martori se va arata numele pronumele şi adresa martorilor.

f)Semnatura.

Articolul 2

Partea care are interes sa stabilească în justiţie existenta sau neexistenta unui drept, poate intenta acţiune în constatare.

Acţiunea în constatare nu este admisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului care face obiectul acţiunii.

Articolul 3

Cererea de chemare în judecata se va face în atâtea exemplare câţi pariti sînt, mai mult un exemplar pentru instanţa.

Cînd cererea se face printr'un mandatar sau reprezentant legal, se va depune copie de pe mandat sau de pe actul doveditor al calităţii de reprezentant legal.

În ce priveşte persoanele juridice, aceasta cerinţa se socoteşte îndeplinită prin indicarea Monitorului Oficial, în care este publicată împuternicirea reprezentanţilor lor.

Dacă mai mulţi pariti au un singur reprezentant sau un procurator comun sau dacă paritul are mai multe calităţi juridice, se va comunică o singura copie de pe acţiune şi de pe acte.

În aceste cazuri se va emite o singura citaţie.

În ce priveşte mandatul dat avocaţilor pentru reprezentarea în justiţie, se aplică dispoziţiunile din legea pentru organizarea Corpului de avocaţi.

Capitolul 2Întâmpinarea

Articolul 4

Preşedintele, îndată ce primeşte cererea de chemare în judecata şi după ce constata plata taxelor de timbru şi a impozitului proporţional, prevăzut de lege, va fixa termen de înfăţişare, conform dispoziţiunilor de mai jos şi se va cita părţile înaintea instanţei în şedinţa publică. Preşedintele va putea stabili şi ora destinată pentru judecarea procesului.

El va ordonă în acelaşi timp să se comunice paritului odată cu citaţia, un exemplar de pe acţiune, împreună cu copii de pe acte, cu invitaţia scrisă de a depune la dosar o întâmpinare cu cel puţin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecata, afară de afacerile urgente, cînd acest termen se poate reduce de preşedinte pînă la 5 zile.

Întâmpinarea se va face în atâtea exemplare şi în atâtea randuri de copii de pe acte, câţi reclamanţi sînt, mai mult un exemplar semnat de parit sau de mandatar şi un rând de copii de pe acte pentru instanţa.

Odată cu fixarea termenului, preşedintele va dispune, dacă s'a cerut prin acţiune, citarea paritului la interogator sau jurământ, sub rezerva discutiunii la termen.

Termenul se va fixa astfel ca dela data primirii citaţiei, paritul să aibă cel puţin 30 zile pentru depunerea întâmpinării sau în afacerile urgente, cel puţin 10 zile.

Dacă paritul locueste în străinătate, preşedintele va fixa un termen mai îndelungat, după caz.

Articolul 5

Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant sau un procurator comun, sau un reclamant figurează în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar o singura întâmpinare şi un singur rând de copii de pe acte.

În aceste cazuri se va emite o singura citaţie pentru toţi aceştia.

Articolul 6

Întâmpinarea paritului va cuprinde:

a)Excepţiile procedurale ce opune acţiunii reclamantului;

b)Răspunsul sau la toate punctele de fapt şi de drept ale acţiunii;

c)Mijloacele şi probele cu care se apara în contra fiecărui capăt din acţiune.

Cînd va invoca dovada cu martori, se va arata numele, pronumele şi adresa martorilor.

Articolul 7

Cînd sînt mai mulţi pariti, ei pot răspunde, fie separat prin câte-o întâmpinare, fie colectiv, cu totii sau o parte din ei, printr'o întâmpinare comuna.

Întâmpinarea unuia sau unora din pariti, profita şi celorlalţi, în măsura interesului comun.

Articolul 8

Cererea reconvenţională, chemarea în garanţie sau orice alta cererea care are de scop introducerea unui terţ în proces, trebuie să întrunească cerinţele art. 1 şi 3.

Ele se vor depune la dosar odată cu întâmpinarea.

Capitolul 3Înfăţişări şi desbateri

Articolul 9

La prima zi de înfăţişare, instanţa va putea acorda reclamantului un termen pentru completarea sau modificarea acţiunii, precum şi a propune noi dovezi. În acest caz instanţa dispune amânarea procesului şi comunicarea acţiunii modificate.

Acţiunea nu se socoteşte modificată şi nu se va acorda termen, ci se va lua act de declaraţiile orale făcute în instanţa:

a)Cînd se rectifica erorile materiale în cuprinsul acţiunii;

b)Cînd reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului acţiunii;

c)Cînd cere contravaloarea obiectului pierdut sau pierit în cursul procesului;

d)Cînd înlocuieşte acţiunea în constatare printr'o acţiune pentru realizarea dreptului sau invers, dacă acţiunea pentru realizarea dreptului este admisibilă.

În cazul în care reclamantul în acţiunile introduse la judecătorii sau tribunale, măreşte sau micşorează pretentiunile peste sau sub limita competentei instanţei, paritul poate cere declinarea competentei.

Dacă acţiunea este reţinută de tribunal, acesta va judeca în prima şi ultima instanţa.

Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune întâmpinare la cererea reconvenţională şi a propune dovezile în apărare.

Instanţa va putea acorda paritului un termen pentru formularea şi depunerea întâmpinării, a cererii reconventionale, a cererii de chemare în garanţie sau de introducerea unui tertiu în proces, precum şi de a propune noi dovezi.

În cazurile de mai sus, întâmpinarea se va depune în termenele prevăzute la art. 4.

Înaintea judecătoriilor de pace, paritul nu este obligat să facă întâmpinarea scrisă. Înaintea judecătoriilor urbane, el este însă ţinut sa propună oral toate excepţiunile, dovezile şi mijloacele sale de apărare la prima zi de înfăţişare. Menţiune despre aceasta se va face în procesul-verbal de şedinţa.

Înaintea judecătoriei rurale, paritul ne are aceasta obligaţiune.

Articolul 10

Acţiunea care nu cuprinde numele şi pronumele reclamantului şi ale paritului obiectul ei, precum şi semnatura va fi declarata nulă, fără a se mai putea da termen pentru completare.

Articolul 11

Cererea reconvenţională, chemarea în garanţie şi introducerea unui tertiu în proces, care nu se va fi făcut inlauntru termenului arătat în art. 8 şi 9, se vor judeca separat, afară de cazul cînd amândouă părţile consimt a se judeca împreună.

Articolul 12

Excepţiunile procesului, care nu vor fi fost propuse prin întâmpinare sau la termenul acordat, conform art. 9, nu vor mai putea fi ridicate în cursul procesului, afară de cele de ordine publică.

Probele care nu vor fi fost cerute în condiţiunile art. 6 şi 9, nu vor mai putea fi invocate în cursul instanţei, afară de cazurile:

a)Cînd proba cerută este jurământul;

b)Cînd necesitatea probei ar reesi din desbateri şi partea nu o putea prevedea;

c)Cînd administrarea probei nu provoacă amânarea procesului.

În cazul amânării, partea este obligată, sub sancţiunea decăderii, să depună la dosar, cu cel puţin 3 zile înainte de termenul fixat pentru judecata, copii de pe actele invocate, certificate pentru conformitate.

În cazul prevăzut la alineatul b, partea adversa are dreptul la contra proba numai asupra acelui punct şi cu condiţia sa o invoce în aceeaşi şedinţa.

Articolul 13

La prima zi de înfăţişare, părţile vor propune, sub sancţiunea decăderii, toate excepţiunile de forma şi de fond, ce au de ridicat în cauza.

Instanţa va soluţiona în prealabil aceste excepţiuni, precum şi cele propuse în scris de partea lipsa.

Nu pot fi unite cu fondul decât excepţiunile a căror rezolvare necesita administrări de probe sau sînt strâns legate de fondul procesului.

Se vor rezolva de asemenea în prealabil, chestiunile de drept, care fac inutila în totul sau în parte administrarea de probe.

Probele vor fi cerute de părţi înainte de începerea desbaterilor asupra fondului, sub sancţiunea decăderii.

Proba cu martori şi expertiza, nu se pot incuviinta decât după ce instanţa a examinat concludenta lor, cu excepţia cazurilor în care ar fi pericol ca ele să se piardă prin întîrziere.

Este socotită ca prima zi de înfăţişare, aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluziuni.

Articolul 14

Partea care a depus la dosar un act scris în copie certificată, este datoare a avea asupra sa la şedinţa, originalul actului sau a-l depune mai înainte în păstrarea grefei, sub sancţiunea de a nu tine seama de act.

Dacă partea adversa nu poate face confruntarea copiei cu originalul prezentat în şedinţa, judecătorii vor putea acorda în termen scurt în acest scop, obligând pe cel care a produs actul sa-l depună în original, în termen util, în păstrarea grefei.

Articolul 15

Cînd se constata exactitatea traducerii în limba română sau a transcrierii cu litere latine, facuta conform art. 1, judecătorii, apreciind, vor putea ordonă traducerea sau transcrierea actului de către un traducător autorizat, după dispoziţiunile regulamentului din 18 Octomvrie 1925.

Paritul va face aceasta cerere prin întâmpinare, iar reclamantul la primul termen de înfăţişare.

Articolul 16

Cînd s'a admis o cerere locală, expertiza sau proba cu martor, partea propunatoare este obligată ca, în termen de 5 zile dela admitere să depună taxa citaţiilor, cum şi suma fixată de instanţa, pentru cheltuielile de cercetare, transportul sau despăgubirea martorilor sau onorariul expertului.

Cînd s'a încuviinţat părţilor probe potrivit dispoziţiunilor art. 12, lit. b, termenul de mai sus poate fi prelungit de judecător pînă la 10 zile.

Nesatisfacerea acestor obligaţiuni atrage decăderea din proba încuviinţată pentru acea instanţa.

Decăderea din proba ca martori pentru lipsa de citare se acopere dacă aceştia se prezintă la termenul fixat pentru audierea lor, dovedindu-şi identitatea cu acte.

Înlocuirea martorilor propuşi prin acţiune sau întâmpinare nu se va admite decât în caz de deces, dispariţie sau motive bine întemeiate. În acest caz lista de martori se va depune, sub sancţiunea decăderii în termen de 5 zile dela admitere.

Contra proba cu martori va fi cerută sub sancţiunea decăderii, în aceeaşi şedinţa în care s'a cerut şi proba, dacă ambele părţi sînt prezente. Proba şi contraproba vor fi administrate pe cat posibil concomitent.

Instanţa, după împrejurări, va putea limita numărul martorilor propuşi.

Cînd instanţa va admite expertiza cerută de una din părţi, va determina punctele asupra cărora experţii au să se pronunţe. Contraexpertiza va putea fi cerută cel mai târziu la primul termen după depunerea raportului.

Instanţa va incuviinta contraexpertiza cum şi citarea expertului pentru explicaţii numai dacă cererea este bine justificată.

Articolul 17

Expertul numit este dator, sub sancţiunea prevăzută de lege, să-şi depună raportul cu cel puţin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecata. În materii urgente, termenul poate fi micşorat de instanţa.

El va fi dator să se înfăţişeze spre a da explicaţiuni ori de câte ori i se va cere de instanţa, avînd însă dreptul sa ceara despăgubiri pentru aceasta înfăţişare. Instanţa se va pronunţa asupra acestei cereri printr'o încheiere definitivă şi executorie, conform art. 51.

Articolul 18

Partea împotriva căreia s'a pronunţat decăderea din dreptul de a administra o proba, va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi şi a probelor părţii adverse.

Articolul 19

Cînd partea invedereaza ca adversarul ei deţine un act probatoriu referitor la proces, instanţa poate ordonă înfăţişarea actului.

Cererea de înfăţişare nu poate fi respinsă dacă actul este comun părţilor în proces, dacă însuşi adversarul s'a referit în proces la acest act sau dacă după el este obligat sa producă ori sa înfăţişeze actul.

Articolul 20

Instanţa poate respinge cererea de înfăţişare a actului în întregime, sau în parte în cazurile:

a)Cînd conţinutul actului se referă la chestiuni strict personale;

b)Cînd înfăţişarea actului ar viola datoria de a păstra secretul;

d)Cînd înfăţişarea ar atrage urmărire penală împotriva unei părţi sau unui tertiu, ori l-ar expune oprobriului public;

d)Cînd se probează ca motive tot atît de întemeiate justifica refuzul de a infatisa actul.

Articolul 21

Dacă partea refuza a răspunde la interogator sau a presta jurământul ce i s'a deferit în dovedirea deţinerii sau existentii actului dacă reiese din probele administrate ca a ascuns actul sau l-a distrus sau dacă, după ce se va fi dovedit deţinerea actului, nu se conformează dispoziţiei luate de instanţa, de a infatisa acel act, instanţa va putea considera ca dovedite afirmatiunile făcute de partea care a cerut înfăţişarea cu privire la conţinutul acelui act.

Articolul 22

Dacă actul se găseşte în păstrarea unei autorităţi publice, instanţa va lua măsuri, după cerere sau din oficiu, pentru aducerea actului, putând pronunţa în contra şefului autorităţii, în caz de refuz, nejustificat, daune cominatorii.

Dacă actul este în posesia unui tertiu, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere sa aducă înscrisul în instanţa, sub sancţiunea de daune cominatorii. Tertiul este îndreptăţit sa refuze aducerea actului în cazurile prevăzute de art. 20.

Articolul 23

Înfăţişarea şi aducerea actului se face pe cheltuiala părţii care a cerut proba. În acest caz, instanţa fixează suma de plată printr'o încheiere definitivă şi executorie, conform art. 51.

Articolul 24

Judecătorii sînt în drept sa pună întrebări părţilor sub forma de interogator, spre a explica punctele nelamurite ale procesului.

Vor putea pune din oficiu în desbaterea părţilor orice chestiuni care duc la soluţionarea procesului şi ordonă, în marginile dispoziţiunilor legale pentru dovezi, toate măsurile care pot lămuri judecata.

Articolul 25

Instanţa, cînd va crede de cuviinţă poate delega un judecător pentru administrarea probelor admise. În acest caz citarea părţilor se va putea face şi în camera de consiliu.

Preşedintele sau judecătorul de pace va putea fixa în şedinţa ziua şi ora cînd părţile se vor prezenta în faţa judecătorului delegat, dându-le termenul în cunoştinţa, conform art. 50, care se aplică şi în faţa judecătorului delegat.

Cînd administrarea probelor urmează a se face în alta localitate ea se va efectua prin comisie rogatorie la instanţe de grad egal sau chiar inferioare în grad, dacă în acea localitate nu exista instanţa de acelaşi grad. Dacă natura probei permite sau părţile consimt, instanţa care efectuează proba, poate fi dispensata de citarea părţilor.

Articolul 26

Partea care domiciliază în străinătate şi care este reprezentată în proces printr'un mandatar, va putea fi interogată prin mandatar.

În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii prin procura specială şi autentică. Dacă mandatarul este avocat, este suficient procura specială şi certificată de acesta.

Articolul 27

Instanţa poate incuviinta luarea interogatorului la domiciliu, dacă partea justifica împiedicarea de a se prezenta în faţa instanţei.

Articolul 28

Dacă niciuna din părţi nu se prezintă la judecarea procesului, cauza va fi suspendată.

Cu toate acestea procesul se judeca dacă reclamantul sau paritul au cerut în scris judecarea în lipsa.

Articolul 29

Dacă la orice termen fixat pentru judecata se prezintă numai una din părţi, instanţa după ce va examina toate lucrările din dosar şi va asculta concluziile orale ale părţii prezente, se va pronunţa pe baza probelor administrate, putând admite excepţiile, probele administrate şi apărările chiar de fond ale părţii absente, dacă le va găsi întemeiate.

Articolul 30

Pentru lipsa de apărare, instanţa va putea acorda un singur termen.

Cînd instanţa refuza amânarea judecaţii pentru acest motiv va amana, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Articolul 31

Procesele în care procedura este îndeplinită şi care nu se pot judeca din cauza orelor înaintate, vor fi amânate, la cererea uneia din părţi, la un termen scurt, pentru cînd părţile nu se vor mai cita. Aceste procese vor fi judecate cu precădere.

Capitolul 4Participarea terţilor la proces

Articolul 32

Chemarea în garanţie, indicarea autorului şi intervenţia, vor trebui sa îndeplinească cerinţele arătate la art. 1 şi 3, sub sancţiunea prevăzută de art. 10.

Chemarea în garanţie şi indicarea autorului trebuie să fie formulate în condiţiunile prevăzute de art. 8 şi 11 din această lege.

Intervenţia principala poate fi facuta numai înaintea primei instanţe şi înainte de închiderea desbaterilor.

Intervenţia accesorie poate fi facuta în tot cursul procesului şi chiar înaintea instanţei de recurs, intervenientul luînd procesul în starea în care se găseşte în momentul intervenţiei.

Discutiunea admisibilităţii în principiu a acestor cereri se va face în şedinţa în care a fost introduse şi, în caz de admitere, se vor îndeplini dispoziţiunile art. 4.

Articolul 33

Dacă s'a încuviinţat ca cererea de chemare în garanţie să fie judecata odată cu acţiunea principala, cererea se va comunică chematului în garanţie şi acesta va depune întâmpinarea după normele prevăzute de art. 4.

Capitolul 5Despre apel

Articolul 34

Termenul de apel în contra sentinţelor tribunalului este de 15 zile în materie contencioasă şi gratioasa, civilă şi comercială, chiar şi în cazul cînd prin legi sau dispoziţiuni speciale se prevede altfel.

Termenul curge dela comunicare.

În contra cărţilor de judecată termenul de apel este de 10 zile şi curge pentru părţile prezente la desbateri din ziua pronunţării, iar pentru cele lipsa din ziua comunicării.

Comunicarea hotărîrii facuta odată cu somaţia de executare este valabilă şi pentru curgerea termenului de apel.

Dacă o parte declara apel înainte de comunicarea hotărîrii, nu mai este necesară comunicarea. Apelantul, însă va putea înăuntrul termenului de apel arătat mai sus şi socotit dela data introducerii apelului, sa declare un nou apel.

Articolul 35

Cererea de apel va cuprinde:

a)Numele, pronumele, domiciliul sau reşedinţa apelantului şi intimatului;

b)Arătarea hotărîrii care se apelează;

c)Motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul; d) Mijloacele şi probele pe care le invoaca în susţinerea apelului;

e)Semnatura. Apelul semnat de o persoană fără calitate va putea fi ratificat înăuntrul termenului de apel.

Cînd proba consista în acte nearătate la prima instanţa, apelantul se va conformă dispoziţiunilor dela art. 1.

Articolul 36

Cererea de apel se face în atâtea exemplare câţi intimaţi sînt, mai mult un exemplar semnat de apelant pentru instanţa.

Apelul se depune la registratura instanţei a carei hotărîre se apelează, sub pedeapsa de nulitate.

Preşedintele acestei instanţe, după redactarea hotărîrii şi expirarea termenului de apel pentru toate părţile, înaintează instanţei de apel dosarul împreună cu toate apelurile declarate care vor fi repartizate, toate, la aceeaşi secţiune.

Articolul 37

Preşedintele instanţei de apel, îndată ce primeşte dosarul, va fixa termen de înfăţişare conform dispoziţiunilor art. 4 şi va ordonă citarea părţilor.

În acelaşi timp va dispune să se comunice intimatului, odată cu citaţia, un exemplar de pe cererea de apel, împreună cu copiile de pe actele alăturate şi care nu vor fi fost înfăţişate la prima instanţa, cu invitaţia scrisă de a depune la dosar întâmpinarea sa după normele prevăzute la art. 4.

Dacă mai mulţi intimaţi au un singur reprezentant sau un procurator comun, sau dacă unul din ei are mai multe calităţi juridice, se va comunică acestuia o singura copie de pe apel şi de pe acte şi se va emite o singura citaţie.

Articolul 38

Cînd împotriva aceleiaşi hotărîri s'au introdus mai multe apeluri repartizate la secţiuni diferite, pe baza dovezii produse de cei interesaţi, sau la cererea preşedintelui secţiunii mai întîi sesizate, preşedintele secţiunii sesizate ulterior, va dispune trimiterea apelului la secţiunea mai înainte sesizată.

În acest scop partea va face cerere în termen util. Dacă la termen apelul este în stare de judecată, instanţa poate respinge cererea de amânare în vederea conexarii, cînd constata lipsa de interes sau cînd celelalte apeluri au rămas în nelucrare.

Articolul 39

Apelantul, care nu a îndeplinit cerinţele art. 35 va putea sa completeze sau sa modifice apelul sau cel mai târziu în ajunul zilei de înfăţişare, sub sancţiunea nulităţii.

În acest caz intimatul va fi în drept sa ceara comunicarea şi sa i se acorde un termen înăuntrul căruia să depună în dosar întâmpinarea sa scrisă, spre a invoca excepţiunile, mijloacele şi probele sale în apărare.

Instanţa va aplica în acest caz faţă de apelant dispoziţiunile art. 51, afară de cazul cînd apelantul justifica ca era silit să facă apelul mai înainte de comunicarea hotărîrii apelate.

Articolul 40

Părţile nu se vor putea servi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace sau probe decât acele invocate la prima instanţa sau arătate în apel şi întâmpinare afară de cazul prevăzut la art. 13.

Articolul 41

Dispoziţiunile art. 5-7 şi art. 14-31, se aplică în mod corespunzător şi în instanţa de apel.

Articolul 42

Intimatul este în drept, chiar după expirarea termenului în care putea declara apel, sa adere la apelul principal făcut de partea adversa printr'un apel propriu, care să tinda la reformarea hotărîrii primei instanţe.

Aderarea la apel se face prin întâmpinare sau la prima înfăţişare înaintea instanţei de apel în formele prevăzute pentru apel la articolele de mai sus.

Dacă apelantul principal îşi retrage apelul cel mai târziu la prima zi de înfăţişare sau dacă apelul sau este respins ca tardiv, inadmisibil sau pentru alte motive care nu implica cercetarea fondului, aderarea la apel este respinsă.

Aceasta dispoziţie nu se aplică dacă aderarea s'a făcut înlăuntrul termenului de apel.

Capitolul 6Despre recurs

Articolul 43

Termenul de recurs împotriva cărţilor de judecată este de 5 zile, în orice materie, chiar în cazul cînd prin legi sau dispoziţiuni speciale se prevăd alte termene.

Termenul de recurs împotriva sentinţelor tribunalului, cînd recursul este de competenţa Curţii de Apel, este de 15 zile dela comunicare.

Articolul 44

Cărţile de judecată vor fi supuse recursului la tribunal pentru exces de putere, incompetenta, violare de lege, emisiune esenţială şi denaturare de acte.

Omisiunea poate să consiste sau în nepronuntarea judecătorului asupra vreunui mijloc de apărare invocat de parte sau în neinvocarea de judecător a vreunui mijloc de apărare care reesea din faptele cauzei.

Recursul nu este suspensiv de executare. Suspendarea executării va putea fi acordată în condiţiunile prevăzute de legea pentru Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie.

Motivele recursului se vor arata, sub sancţiunea nulităţii, prin petitiunea de recurs sau printr'un memoriu separat ce se va depune la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de prima zi de înfăţişare la care părţile sînt legal citate. Memoriul va cuprinde o expunere sumară a motivelor de casare invocate.

Dispoziţiunile de mai sus se aplică şi cărţilor de judecată pronunţată de judecătoriile de muncă.

Termenul de recurs curge pentru părţile prezente la desbateri din ziua pronunţării, iar pentru cele lipsa din ziua comunicării.

Comunicarea hotărîrii făcute odată cu somaţia de executare, este valabilă şi pentru curgerea termenului de recurs.

Dacă tribunalul găseşte întemeiate motivele de recurs, invoaca întreaga afacere pe care o judeca în prima sau ultima instanţa după regulile competentei sale.

Recursul se declara, sub pedeapsa de nulitate, la grefa judecătoriei care a pronunţat hotărîrea.

Declaraţiunea de recurs se face în acelaşi mod ca şi cererea incepatoare de instanţa.

Articolul 45

Recursurile împotriva hotărîrilor tribunalelor care sînt date în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi ale Curţilor de Apel se introduc şi se judeca după legea pentru Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie.

Comunicarea facuta odată cu somaţia de executare este valabilă şi pentru curgerea termenului de recurs.

Capitolul 7Dispoziţiuni comune

Articolul 46

Cărţile de judecată, sentinţele, tribunalului şi deciziile Curţilor de Apel se pronunţa fără drept de opoziţie.

Dacă hotărîrea pronunţată este supusă numai recursului şi partea a fost în imposibilitate de a se prezenta la ziua judecaţii, va avea deschisă calea contestaţiei în termen de 10 zile din momentul încetării împiedicării, dacă nu a declarat recurs.

Articolul 47

Apelul nominal la începutul sedintii se suprima. Părţile pot cere instanţei, la începutul şedinţei, amânarea proceselor care nu sînt în stare de judecată şi cînd aceste cereri nu dau loc la discutiuni. Aceasta amânare se poate face şi de un singur judecător.

Articolul 48

Prezenta părţilor în instanţa, în persoana sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedura cu privire la cunoaşterea termenului de înfăţişare, dacă însă a fost respectat termenul acordat de lege pentru citare.

Partea prezenta în instanţa nu poate refuza primirea actelor de procedura cînd i se comunică în şedinţa. În acest caz instanţa poate acorda, la cerere, un termen pentru a lua cunoştinţa de acte.

Articolul 49

Schimbarea domiciliului uneia din părţi în cursul procesului trebuie, sub sancţiunea neluării ei în seama, să fie notificată instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii adverse printr'o scrisoare recomandată, a carei recipisa de predare la posta se va depune la dosar deodată cu petiţia prin care se notifica instanţei schimbarea domiciliului.

Articolul 50

Partea care a fost prezenta la înfăţişare în persoana sau prin procurator, investită sau nu cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va mai fi citata în tot cursul instanţei, fiind presupusa ca cunoaşte termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi.

Aceasta regula nu se aplică:

a)În cazul redeschiderii procesului după ce a fost suspendat sau amânat fără termen;

b)În cazul fixării unui termen pentru chemarea la interogator sau prestarea jurămîntului.

Articolul 51

Partea care în orice mod a ocazionat amânarea procesului, va fi obligată, la cererea părţii adverse, să-i plătească o despăgubire în raport cu dăuna cauzată prin amânare.

Instanţa se pronunţa, după ce asculta părţile, printr'o încheiere definitivă şi executorie, care se aduce la îndeplinire conform regulelor procedurale privitoare la urmărirea silită.

Aceasta despăgubire nu se restitue în nici un caz, chiar dacă partea care a obţinut-o pierde procesul.

Dacă încheierea n'a fost executată în timpul procesului, partea interesată va putea cere ca despăgubirea să fie ţinuta în seama în calculul condamnatiunii la pronunţarea hotărîrii.

Articolul 52

Amânarea procesului la cererea părţilor de comun acord, nu se poate incuviinta mai mult de trei ori în cursul instanţei.

După trei amânări de comun acord, procesul, dacă părţile nu staruesc în judecata, va fi suspendat şi nu va putea fi redeschis decât după plata a jumătate din taxele introductive dela prima instanţa, iar, în cazul cînd aceste taxe vor fi mai mici decât cele prevăzute de legea timbrului, după plata taxelor din această lege.

Instanţa este obligată sa examineze şi sa hotărască dacă o amânare pentru un motiv determinat, cerută cu consimţămîntul celeilalte părţi, nu constitue o amânare de comun acord.

Este considerată ca atare orice cerere de amânare la care partea adversa se putea opune, fie în temeiul acestei legi, fie în temeiul altor legi sau dispoziţiuni speciale.

În acest caz se va trece în încheierea din acea zi ca amânarea s'a încuviinţat de comun acord.

Amanarile de comun acord sînt supuse taxelor prevăzute de legea timbrului.

Articolul 53

În cazul în care judecata s'a suspendat sau dosarul a fost scos de pe rol din cauza neprezentarii părţilor, ea nu va putea fi redeschisă decât după plata taxelor prevăzute de art. 6 şi 9, lit. b, din legea timbrului, afară de cazul în care părţile se găsesc în situaţiunea prevăzută de art. 52, alin. 2.

Articolul 54

Dacă paritul recunoaşte o parte din pretentiunile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia, va putea da o hotărîre parţială în acest sens.

Articolul 55

Hotărîrile primei instanţe sînt executorii de drept:

a)În cazul prevăzut de articolul precedent;

b)Pentru punerea sau ridicarea pecetiilor ori facerea inventarului;

c)Pentru reparaţiuni grabnice;

d)Pentru plata salariilor;

e)Pentru despăgubiri acordate în caz de accidente de muncă;

f)Pentru rente, pensii sau ajutoare alimentare;

g)În materie de acţiuni posesorii, numai în ce priveşte posesiunea;

h)În orice alte cazuri în care legea prevede că hotărîrea este executorie.

Instanţa poate acorda execuţia provizorie oridecateori va aprecia ca măsura este necesară în raport cu temeinicia vădită a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau ca exista pericol vadit în întîrziere. Creditorul va putea fi supus la dare de cauţiune.

Cererea de execuţie provizorie se va putea formula şi oral în instanţa pînă la închiderea desbaterilor.

Dacă cererea a fost respinsă de prima instanţa, ea poate fi repetată în cursul instanţei de apel.

Articolul 56

Cererea pentru suspendarea execuţiei provizorii ordonată de prima instanţa se va putea face fie odată cu apelul, fie separat în tot cursul instanţei de apel.

Cererea se va depune la prima instanţa, sau la instanţa de apel şi i se va alătură în copie legalizată dispozitivul hotărîrii.

Cererea de suspendare se va judeca de instanţa de apel, care va cere de urgenta dosarul primei instanţe.

Suspendarea va putea fi acordată cu sau fără cauţiune.

Suspendarea va putea fi acordată provizoriu pînă la soluţionarea cererii de suspendare, prin ordonanţa prezidentiala, potrivit art. 67 din prezenta lege, chiar înainte de sosirea dosarului.

Articolul 57

Judecătorii nu pot reduce cheltuielile de timbru, taxe, onorar de avocat, indemnizaţia martorilor, precum şi orice alte cheltuieli, pe care partea care a dobîndit câştig de cauza va dovedi ca le-a făcut în proces.

Judecătorii au însă dreptul sa majoreze sau sa micşoreze onorariile avocaţilor în raport cu cele prevăzute în tablourile onorariilor minimale întocmite de Uniunea Avocaţilor, aprobate de Ministerul Justiţiei şi publicate în Monitorul Oficial, oridecateori vor constata motivat ca sînt disproportionat de mici sau de mari, în raport cu valoarea procesului sau activitatea desfăşurată de avocat.

Articolul 58

Toate termenele prevăzute în legea de faţa se considera pe zile libere, adică nu se socoteşte nici ziua cînd s'a început, nici ziua cînd se sfârşeşte termenul.

Articolul 59

Contra martorului sau expertului care lipseşte la prima citare, instanţa va emite, mandat de aducere.

În afacerile urgente instanţa poate dispune aducerea martorilor la primul termen cu mandat.

Contra expertului care a primit însărcinare, dar n'a depus raportul în termen, provocand amânarea, instanţa va putea pronunţa condamnarea la plata despăgubirilor prevăzute de art. 51 după procedura dela art. 61.

Dacă după emiterea a doua mandate de aducere martorul nu se prezintă, instanţa, apreciind împrejurările, va putea proceda la judecata.

Instanţa poate incuviinta ascultarea martorului la domiciliu, cînd acesta este în imposibilitate fizica de a se prezenta în instanţa.

Articolul 60

Înmânarea şi comunicarea actelor de procedura se vor face prin organele administrative, după competenţa prevăzută în legile de organizare, prin Corpul de portarei sau prin posta.

Articolul 61

Portăreii şi toţi funcţionarii judecătoreşti şi administrativi însărcinaţi de lege cu îndeplinirea sau comunicarea actelor procedurale, din a căror vina s'a ocazionat amânarea procesului, vor fi condamnaţi de instanţa printr'o încheiere executorie la plata unei amenzi de 500-5.000 lei şi la despăgubirea părţii prejudiciate.

Cel condamnat astfel are dreptul să prezinte instanţei o petiţie motivată pentru scutirea sau reducerea amenzii sau despăgubirii.

El va fi citat de urgenta, dimpreuna cu partea prejudiciata, căreia i s'a acordat despăgubirea, în Camera de consiliu şi instanţa, după ce va asculta explicaţiile date, se va pronunţa prin încheiere definitivă.

Citarea se va face prin grefa şi este scutită de timbre şi alte taxe.

Amenda se va executa potrivit codului de procedura fiscală, iar despăgubirea acordată părţii prejudiciate se urmăreşte conform art. 51.

Articolul 62

Incompetenta după valoare, incompetenta secţiunilor civile pentru procesele comerciale şi a celor comerciale pentru procesele civile, cu excepţia recursurilor la Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, incompetenta după persoana şi loc, nu sînt de ordine publică.

Aceasta incompetenta va fi propusă în condiţiunile art. 111 bis din procedura civilă.

Partea care greşit sau intentionat a introdus acţiunea sau calea de atac la o instanţa incompetenta în cazurile de mai sus, sau, ascunzand caracterul acţiunii sau caiei de atac, a făcut să fie repartizata la o instanţa sau secţiune incompetenta, nu va putea cere declinarea competentei.

Incompetenta după materie este de ordine publică, ea se poate ridica şi înaintea Curţii de Casaţie, în orice stare a procesului şi chiar din oficiu.

Instanţa incompetenta după materie va respinge acţiunea sau calea de atac ca rau îndreptată.

Articolul 63

În cazul declinarii de competenţa sau al reformarii unei hotărîri pentru incompetenta, probele administrate în instanţa incompetenta rămîn câştigate cauzei şi instanţa competenţa nu va dispune repetarea lor decât dacă se invoaca motive temeinice în acest scop.

Capitolul 8Dispoziţiuni speciale

Articolul 64

Perimarea în condiţiunile prevăzute de art. 257 procedura civilă, operează deplin drept. După expirarea termenului de perimare, orice act de procedura rămîne inoperant.

Perimarea se poate constata la cererea părţii interesate sau din oficiu. Ea poate fi propusă şi pe cale de excepţiune.

Perimarea operează şi în procesele în care procedura se îndeplineşte din oficiu, dacă nu s'a staruit în fixarea termenului de judecată.

Articolul 65

Preşedintele sau judecătorul de pace primind cererea sau constatând din oficiu perimarea, va dispune citarea de urgenta a părţilor şi va ordonă grefei sa întocmească un referat scris asupra situaţiei de fapt a tuturor actelor de procedura a pricinei a carei perimare se cere.

La ziua înfăţişării, instanţa, după ce va asculta părţile, se va pronunţa asupra cererii de perimare.

Hotărîrea se pronunţa numai cu drept de recurs. Termenul de recurs curge în toate cazurile dela pronunţare.

Articolul 66

Dacă creditorul a lăsat sa treacă 6 luni dela data efectuării oricărui act de executare, fără a fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima deplin drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.

În caz de suspendarea executării, termenul de perimare curge dela încetarea suspendării.

Dacă se face o noua cerere de executare, ea va fi precedată de o noua somaţie, la care nu mai trebuie alăturat titlul care se executa.

Articolul 67

Judecătorul de pace, preşedintele tribunalului, preşedintele Curţii de Apel sau înlocuitorii lor vor putea sa ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s'ar păgubi prin întîrziere, pentru evitarea unei pagube iminente şi ireparabile, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s'ar ivi cu prilejul aducerii la îndeplinire a unui titlu executoriu.

Ordonanţa va fi data, după apreciere, cu citarea sau fără citarea părţilor, la judecători citarea părţilor este obligatorie.

Ajutorul de judecător şi supleantul nu pot pronunţa o atare ordonanţa.

Preşedintele sau judecătorul de pace nu are căderea de a face asemenea incuviintari cînd însăşi instanţa din care face parte n'ar fi competenţa.

Ordonanţa poate fi data chiar atunci cînd exista proces asupra fondului dreptului.

Ordonanţa are un caracter vremelnic şi este executorie prin sine însăşi. Preşedintele sau judecătorul de pace va hotărî dacă executarea trebuie să fie precedată de somaţie şi dacă este necesară trecerea vreunui termen.

Articolul 68

Ordonanţa este supusă apelului în termen de 5 zile dela pronunţare, dacă s'a dat cu citarea părţilor şi dela comunicare, dacă s'a dat fără citarea lor.

Ordonanţele judecătorului de pace sînt supuse apelului sau recursului după cum fondul dreptului este de competenţa sa în prima sau în prima şi ultima instanţa. Apelul şi recursul se judeca de tribunal de urgenta.

Ordonanţele preşedintelui tribunalului sau Curţii de Apel, sînt supuse apelului la tribunalul sau la Curtea din care fac parte.

Executarea se poate suspenda pînă la judecarea apelului, cu dare de cauţiune.

Termenul de recurs va fi de 5 zile dela pronunţare pentru cei prezenţi şi dela comunicare pentru cei lipsa.

Apelul şi recursul se judeca de urgenta în Camera de consiliu, cu citarea părţilor.

Articolul 69

Sumele realizate din urmărirea averii datornicului pe cale de vânzare mobiliară, poprire, urmărire de venituri, urmărire imobiliară, se vor distribui între creditori de instanţa care a efectuat urmărirea cu citarea părţilor în Camera de consiliu, printr'o încheiere supusă apelului.

Procedura de distribuirea preţului, prevăzută la art. 451-454 din procedura civilă şi instituţia judecătorului comisar, prevăzută la art. 578-583 din procedura civilă, se desfiinţează.

Articolul 70

Ordonanţa de adjudecare, data potrivit art. 558 din procedura civilă, va cuprinde în rezumat, jurnalul de adjudecare definitivă, individualizarea imobilului adjudecat, numele fostului proprietar şi al adjudecatarului şi menţiunea plăţii preţului în întregime, a taxelor de portarei, timbru şi înregistrare.

Articolul 71

Cererea de despărţenie este de competenţa tribunalului ultimului domiciliu comun a soţilor.

Dacă sotii nu au avut domiciliu comun, tribunalul competent este acela al domiciliului paritului, iar cînd paritul nu are domiciliul în ţara, este competent tribunalul domiciliului reclamantului.

Articolul 72

Dacă unul din soţi voieşte sa introducă acţiune de despărţenie după ce a primit copia de pe acţiunea celuilalt soţ, el este obligat, sub sancţiunea decăderii, sa introducă acţiunea sa pînă la încheierea desbaterilor în prima acţiune.

Acţiunea se va introduce direct la secţiunea sesizată cu prima acţiune, ca cerere reconvenţională.

În cazul cînd cauzele despărţeniei s'au ivit după pronunţarea hotărîrii şi în timp ce judecata asupra primei acţiuni este în apel, acţiunea reconvenţională va fi introdusă direct la secţiunea sesizată cu judecarea apelului.

Neintroducerea acţiunii în termenele arătate în alineatele precedente, atrage decăderea din dreptul de a cere despărţenia, afară de cazul cînd prima acţiune a celuilalt soţ a fost respinsă şi cauzele despărţeniei s'au născut ulterior.

Tribunalul poate pronunţa despărţenia în favoarea ambilor soţi, chiar dacă numai unul din ei a introdus acţiune, cînd din probele administrate rezultă culpa amandorura.

Cererile de pensie alimentara, în cazul cînd despărţenia este pendinte la tribunal, se va introduce la aceeaşi secţiune.

Articolul 73

Cererea de despărţenie va cuprinde, pe lîngă cerinţele de forma, prevăzute pentru cererea de chemare în judecata, numele copiilor născuţi din căsătorie sau care au condiţiunea legală de copii legitimi ai soţilor sau recunoscuţi.

La cerere se va alătură un extras de căsătorie şi câte un extras de naştere al copiilor.

Dacă nu sînt copii se va face menţiune despre aceasta.

Articolul 74

Preşedintele tribunalului va putea lua, chiar înainte de prima zi de înfăţişare, măsuri provizorii pe cale de ordonanţa prezidentiala, cu privire la reşedinţa deosebită a soţilor, la încredinţarea copiilor minori în timpul judecaţii, precum şi asupra cererii de alimente.

Aceste măsuri se pot modifica sau revoca pe aceeaşi cale.

Articolul 75

În faţa instanţelor de fond, părţile se vor prezenta în persoana, afară numai dacă unul din soţi executa o pedeapsă privativă de libertate, este pus sub interdicţie sau domiciliază în străinătate, cînd se va putea prezenta prin mandatar special.

Paritul nu este ţinut să facă întâmpinare. El va putea cere probele sale direct în faţa instanţei.

Articolul 76

Preşedintele, primind acţiunea, dispune citarea părţilor înaintea sa, la ziua şi ora ce va determina.

În ziua hotarita va da soţilor, dacă se vor prezenta, consiliile ce va găsi cu cale spre a incerca împăcarea.

Dacă reclamantul lipseşte la termenul fixat, procesul se suspenda.

Dacă împăcarea nu reuşeşte, sau dacă paritul nu se prezintă şi reclamantul starue în acţiune, preşedintele va fixa termen de judecată în şedinţa publică. Acest termen nu va putea fi mai scurt de 30 de zile, sub sancţiune disciplinară.

În şedinţa publică, acţiunea se judeca după dreptul comun.

Articolul 77

Dacă la termenul fixat pentru judecata, se prezintă numai paritul, acţiunea va fi respinsă ca nesusţinută.

Apelul reclamantului împotriva sentinţei de respingere acţiuni va fi de asemenea respins ca nesusţinut dacă la judecata se prezintă numai intimatul.

Apelul paritului se judeca şi în lipsa acestuia, dacă se prezintă numai reclamantul.

În materie de despărţenie nu este admisă proba cu interogator şi jurământ.

Reclamantul se poate desista dela acţiune în tot cursul procesului înaintea instanţelor de fond, chiar dacă paritul se opune. Recursul în materie de despărţenie este suspensiv de executare.

Articolul 78

Art. 216

233, 235-240, 243-245 inclusiv cod civil se abroga.

Capitolul 9Dispoziţiuni finale şi transitorii

Articolul 79

Art. 27, 31, 33, 34, 39 şi 49 din legea pentru judecătoriile de ocoale în Vechiul Regat, Basarabia şi Bucovina, art. 61, alin. III legea asupra cambiei şi biletului de ordin şi art. 53, alin. III legea asupra cecului, se modifica în sensul că competenţa acestor instanţe se ridica pînă la valoarea de lei 50.000 inclusiv în prima şi ultima instanţa, capital fără procente reclamate, şi pînă la valoarea de 300.000 lei inclusiv în prima instanţa, capital fără procente reclamate.

Art. 30 din legea pentru judecătoriile de ocoale se modifica în sensul că în procesele intentate fie după dreptul comun, fie după legea proprietarilor, pentru executare, anulare sau rezilierea contractelor de închiriere sau arendare, mobiliară ori imobiliară, precum şi cele pentru isgonirea arendaşului sau chiriaşului, competenţa lor se ridica în prima şi ultima instanţa pînă la valoarea locativă de 50.000 lei inclusiv anual, în care intra incalzitul şi orice prestaţiune evaluată în bani, exceptând drept de apel la tribunal, cînd valoarea anuală a contractului, în care intra incalzitul şi orice prestaţiune evaluată în bani, exceptându-se dările, nu întrece suma de 300.000 lei.

În acţiunea în care se pretinde vreo suma de bani, fie cu titlul de chirie, fie cu titlul de daune, derivând din contractele de închiriere, competenţa instanţei este determinata de valoarea cererii, iar nu a contractului.

Articolul 80

Articolul unic al legii din 4 August 1921, privitor la competenţa autorităţilor judecătoreşti din Ardeal (Transilvania) se modifica în sensul că competenţa acestor instanţe se majorează astfel: sumele prevăzute la cele 11 alineate ale articolului din suscitata lege, care reprezintă limitele de valoare privitoare la competenţa, se vor socoti în viitor, înmulţite cu 30, afară de suma arătată la art. 476, alin. 2 procedura civilă, care se majorează la suma de 50.000 lei capital fără procente reclamate.

Articolul 81

Se menţin în vigoare dispoziţiunile speciale din legea Nr. 224 din 6 Aprilie 1943, pentru reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaş.

Articolul 82

În Vechiul Regat, Basarabia şi Bucovina, sînt de competenţa judecătoriilor tutelare al căror patrimoniu de administrat nu trece valoarea de 500.000 lei.

Articolul 83

Procesele pendinte la tribunale care la promulgarea legii de faţa, prin efectul dispoziţiunilor ei ar deveni de competenţa judecătoriilor, vor continua a fi judecate de tribunale în prima instanţa.

Tutelele devenite de competenţa judecătoriei vor fi de îndată trimise judecătoriilor competente.

Articolul 84

Legea de faţa formează procedura de drept comun în materie civilă şi comercială de natura contencioasă înaintea judecătoriilor, tribunalelor şi Curţilor de Apel.

La judecătorii nu au, însă, aplicatiune dispoziţiunile art. 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi 11.

Articolul 85

Toate actele de procedura încuviinţate şi îndeplinite înainte de punerea în aplicare a prezentei legi îşi vor produce efectul lor. Acelea neindeplinite încă la această dată înaintea oricărei instanţe şi în orice cauza, se vor îndeplini după dispoziţiile legii de faţa.

Articolul 86

Hotărîrile pronunţate înainte de punerea în aplicare a legii de faţă rămîn supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronunţate. Modul de calculare al termenelor rămîne cel prevăzut de acea lege.

Hotărîrile pronunţate după punerea în aplicare a legii de faţă rămîn supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de această lege.

Articolul 87

Recursurile în contra sentinţelor definitive ale tribunalelor date în competenţa curţilor de apel din Arad-Oradea, Braşov, Sibiu-Cluj, şi Timişoara, prin legile de procedura, în vigoare în acele circumscripţii, vor continua a fi judecate de acele Curţi, pînă la unificarea completa a legilor de procedura cu privire la competenţa şi căile de atac.

Aceste recursuri vor fi cercetate şi judecate în totul după normele procedurale prevăzute în legea pentru Curtea de Casaţie şi Justiţie.

Recursurile în contra cărţilor de judecată în Transilvania şi Banat se judeca după procedura de faţa.

Articolul 88

Procesele în curs de judecată, avînd împlinit termenul de perimare la data promulgării legii de faţa, nu vor putea fi perimate din oficiu sau pe cale de excepţiune înainte de trecerea a doua luni dela punerea în aplicare a acestei legi.

Articolul 89

În acţiunile şi apelurile în curs de judecată, lista de martori se poate depune în conformitate cu legea pentru accelerarea judecaţilor din 11 Iulie 1929.

Articolul 90

Se menţin în vigoare dispoziţiunile legii Nr. 609 din 1 Iulie 1941, pentru măsuri excepţionale aplicabile în timpul cat armata se afla în stare de razboiu, modificată prin legea Nr. 894 din 8 Decemvrie 1942.

Articolul 91

Dela data punerii în aplicare a legii de faţă se abroga legea pentru accelerarea judecaţilor din 11 Iulie 1929.

De asemenea se abroga toate dispoziţiile contrarii din procedurile în vigoare pe întreg teritoriul tarii. Rămîn însă în vigoare dispoziţiile speciale de procedura, prevăzute prin legi, pentru anumite materii. Aceste legi se completează cu dispoziţiunile cuprinse în legea de faţa, care nu sînt contrare legilor speciale.

Articolul 92

Legea de faţa intră în vigoare pe ziua de 15 Septemvrie 1943.

Dat în Bucureşti, la 22 Iunie 1943.

ANTONESCU

Mareşal al României

şi

Conducătorul Statului