Decizie Nr. 15 din 6 februarie 1995

Notă *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 103 din 31 octombrie 1995.

Victor Dan Zlatescu - preşedinte

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Gabriela Radu - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocată de inculpatii Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail, Bobes Constantin, Dan Minerva Elena, Sava Severina şi Musat Mariana, precum şi a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990, invocată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 27/MF/1994 al Tribunalului Constanta, Secţia maritima şi fluviala.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 decembrie 1994, concluziile aparatorilor inculpaţilor Toanchina Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail şi Dan Minerva Elena, precum şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea, succesiv, pentru datele de 23 decembrie 1994, 4 ianuarie 1995, 10 ianuarie 1995, 30 ianuarie 1995 şi pentru astăzi, 6 februarie 1995.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine:

Prin Rechizitoriul nr. 9/PMF/1994 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta, Secţia maritima şi fluviala, au fost trimişi în judecata inculpatii Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Constantinescu Mihail, Posedaru Romanuel Nicolae, Bobes Constantin, Dan Minerva Elena şi Sava Severina pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (art. 248 alin. 2, art. 289 şi art. 291 din Codul penal; art. 72 lit. a) din Codul vamal; art. 195 pct. 5 din Legea nr. 3/1990) şi Musat Mariana pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 din Codul penal şi la art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la infracţiunea prevăzută la art. 248 din Codul penal s-a reţinut ca inculpatii, abuzând de funcţiile avute, prin activităţile lor, au adus un prejudiciu de 217.000.000 dolari S.U.A., contravaloarea mijloacelor materiale şi financiare din capitalul de stat, angajate abuziv de către inculpaţi pe seama Societăţii Comerciale "Petromin" - S.A. Constanta, ca şi a unei pagube importante aduse economiei naţionale.

În faţa Tribunalului Constanta - Secţia maritima şi fluviala, pe rolul căruia se afla cauza spre soluţionare, la termenul din 26 septembrie 1994 apărătorii inculpaţilor Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Constantinescu Mihail, Dan Minerva Elena, Bobes Constantin, Musat Mariana, Posedaru Romanuel Nicolae au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, iar reprezentantul Ministerului Public, excepţia de neconstituţionalitate a art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal s-au invocat următoarele:

Deoarece exista deja o Decizie a Curţii Constituţionale (nr. 11 din 8 martie 1994) cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 248 alin. 1, nu este posibila o tratare constituţională diferenţiată a celor două forme ale infracţiunii, "simpla" - prevăzută de alin. 1 - şi "calificată" - prevăzută de alin. 2 - numai ca urmare a criteriului avut în vedere de legiuitorul din anul 1965, şi anume acela al diferentierii de ordin cantitativ a urmărilor produse prin fapta respectiva.

Se apreciază ca între notiunile de avut obştesc şi economie naţionala nu existau diferentieri de esenta în conceptia legiuitorului din anul 1968. Plecind de la notiunile de patrimoniu obştesc şi titular al acestuia vom constata ca, indiferent de localizarea unui prejudiciu, în raport cu o entitate economică sau alta, patrimoniul obştesc era cel vătămat.

De asemenea, se susţine ca legiferarea infracţiunii de abuz în serviciu corespundea conceptiei constituţionale care consacra economia socialistă; tratarea din punct de vedere constituţional actual nu poate fi rupta de conceptia actuala a legiuitorului, care consacra economia de piaţa, în actualul context nemaiputându-se folosi noţiunea de economie naţionala, ci aceea de economie de piaţa, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta (politico-economico-juridice).

Reprezentantul Ministerului Public a invocat, în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (3) şi următoarele din Constituţie, care garantează proprietatea indiferent de titular, excepţia de neconstitutionala a art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990.

Tribunalul Constanta, Secţia maritima şi fluviala, prin Încheierea din 26 septembrie 1994, a sesizat Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate. În opinia instanţei, exprimată pe larg, se arata în esenta ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 248 alin. 2 din Codul penal trebuie respinsă ca fiind fără obiect, întrucît prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 s-a statuat ca dispoziţiile din Codul penal referitoare la avutul obştesc, deci şi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti, sunt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, fapta inculpaţilor referindu-se la cele 7 nave din 89 ale Societăţii Comerciale "Petromin" - S.A. Constanta, care nu ar aparţine domeniului public, se retine ca noţiunea de economie naţionala din art. 248 alin. 2 din Codul penal nu poate fi rupta de cea de avut obştesc. În acest spirit se observa ca în art. 5 al Constituţiei din anul 1965 se prevedea structura socialistă a economiei naţionale, economie ce se fundamenta pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie. în prezent nu se mai poate pune egalitate între economia naţionala, aflată sub incidenţa art. 248 alin. 2 din Codul penal, şi conţinutul economiei naţionale, consacrat de actuala Constituţie ca economie de piaţa.

Cu privire la cea de-a doua excepţie de neconstituţionalitate invocată de reprezentantul Ministerului Public, respectiv a art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990, instanţa nu este de acord, susţinând ca finalitatea şi scopul Legii nr. 15/1990 au fost de a institui cadrul juridic al reorganizării unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.

Aceste dispoziţii legale nu contravin dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, conform cărora proprietatea este ocrotită în mod egal, indiferent de titular, şi, coroborate cu alte dispoziţii legale prevăzute prin art. 6, 14 şi 21 din Legea nr. 15/1990, se asigura statului dreptul de a-şi apara aceste bunuri aduse în regii autonome şi societăţi comerciale cu capital de stat.

Este fără echivoc ca proprietatea de stat nu se confunda cu domeniul public şi, cu atât mai puţin, cu fostul avut obştesc. Creind condiţiile inlaturarii principiilor economiei socialiste, Legea nr. 15/1990 corespunde consacrării constituţionale a economiei României ca economie de piaţa.

În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, însă acestea nu au fost comunicate până la data soluţionării cauzei.

În legătură cu competenţa de soluţionare a excepţiei, potrivit practicii sale constante, Curtea constata ca atât timp cît instanţa de judecată nu a reţinut ca un text legal nu este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, sesizind Curtea cu soluţionarea excepţiei, aceasta este obligată ca, în virtutea dreptului constituţional al cetăţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text legal pe care instanţa înţelege sa îl aplice, să se pronunţe asupra excepţiei. Abrogarea, potrivit dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituţiei, astfel încât ea constituie nu numai o consecinţa a aplicării legii în timp, ci şi o problemă de constituţionalitate, ca urmare a supremaţiei legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.

În legătură cu dispoziţiile art. 248 alin. (2) din Codul penal, se reţin următoarele:

a)Practica constanta a Curţii Constituţionale a stabilit sensul ce trebuie acordat, în actualul stadiu de evoluţie a economiei româneşti, termenului de avut obştesc care trebuie înţeles, în calificarea faptelor ce constituie infracţiuni, ca aplicindu-se numai bunurilor ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

Deci, fapta prevăzută în art. 248 alin. 1 din Codul penal, atunci când aceasta cauzează o paguba avutului obştesc, trebuie calificată prin aceasta prisma, agravantă prevăzută în alin. 2 al aceluiaşi articol neatrăgând în nici un fel o astfel de calificare.

Într-adevăr, dacă, în condiţiile economiei centralizate sub imperiul căreia a fost editat textul, se putea pune semnul egalităţii între conceptele de avut obştesc şi de economie naţionala - valoarea care este protejata prin cel de-al doilea alineat -, astăzi, în condiţiile economiei de piaţa, în care, potrivit Constituţiei, proprietatea publică coexista cu proprietatea privată, aceasta identificare nu mai este posibila.

b)Departe de a fi părăsit ca un concept legat exclusiv de regimul colectivist, termenul de economiei naţionala, îmbogăţit în substanţa prin apariţia sectorului privat, reprezintă una dintre notiunile de baza ale economiei politice.

Prejudicierea economiei naţionale poate avea loc, nu numai prin lezarea bunurilor ce formează obiectul exclusiv al proprietăţi publice, ci şi a celorlalte bunuri din domeniul public sau privat al statului ca şi din cele ce formează obiectul proprietăţii private.

Este de observat ca valorile sociale protejate prin art. 248 alin. 2 din Codul penal sunt mai complexe decît apărarea proprietăţii. Fapta ce face obiectul acestei infracţiuni poate consta în perturbarea activităţii economice, funcţionarii anumitor unităţi etc., deci consecinţe care se situeaza la nivel macroeconomic, care produc, direct sau indirect, urmări nefaste asupra economiei naţionale mai grave poate decît simpla pagubire a unei persoane juridice.

Ca urmare, prevederile art. 248 alin. 2 din Codul penal nu sunt cu nimic afectate de restrîngerea sferei bunurilor ce sunt ocrotite prin infracţiunile contra avutului obştesc, ele nefiind asadar în contradictie cu nici un text din Constituţia României, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a acestui text urmează a fi respinsă.

Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate privind prevederile art. 5 şi 20 din legea nr. 15/1990, Curtea ia act de renunţarea la susţinerea ei a reprezentantului Ministerului Public.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocată de Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail, Bobes Constantin, Dan Minerva Elena, Sava Severina şi Musat Mariana în Dosarul nr. 27/MF/1994 al Tribunalului Constanta - Secţia maritima şi fluviala, şi ia act de renunţarea la susţinerea, de către reprezentantul Ministerului Public, a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990.

Pronunţată în şedinţa publică din 6 februarie 1995.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

PREŞEDINTE,

prof. dr. Victor Dan Zlatescu

Magistrat-asistent,

Gabriela Radu