referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 5 lit. a) și lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare
Dosar nr. 1.572/1/2022
| Ionel Barbă | - pentru președintele Secției de contencios administrativ și fiscal; președintele completului |
| Elena Diana Tămagă | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Horațiu Pătrașcu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Doina Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Mariana Constantinescu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Decebal Constantin Vlad | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Andreea Marchidan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Ana Roxana Tudose | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Veronica Năstasie | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Emilia Claudia Vișoiu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Liliana Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Vasile Bîcu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Carmen Mihaela Voinescu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă și art. 36 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare (Regulamentul ÎCCJ).
Ședința este prezidată de domnul judecător Ionel Barbă, pentru președintele Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.653/110/2021.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că:
(i)au fost depuse la dosar raportul și completarea la raport întocmite de judecătorul-raportor. Prin completarea la raport se propune admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 9 iunie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.653/110/2021, și pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept în sensul următor: „În interpretarea dispozițiilor art. 5 lit. a) și lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare, văduvele supraviețuitoare care nu s-au recăsătorit beneficiază nu doar de scutirea de la plata taxei de abonament la radio și televizor, ci și de asistență medicală și medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât și în timpul spitalizării.“;
(ii)raportul și completarea la raport au fost comunicate părților din dosarul în care a fost formulată sesizarea (Dosarul nr. 1.653/110/2021), conform dovezilor aflate la dosar;
(iii)la dosar a fost depus punct de vedere cu privire la raport, formulat de recurenta-reclamantă.
În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 9 iunie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.653/110/2021, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:
Dacă dispozițiile art. 5 lit. a) și lit. b) teza finală raportat la art. 3 teza întâi din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că văduvele supraviețuitoare beneficiază doar de scutirea de la plata taxei de abonament radio și televizor sau beneficiază de scutirea de la plata taxei de abonament radio și televizor și de medicamente în mod gratuit în tratamentul ambulatoriu?
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău -Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 15.06.2021, cu nr. 1.653/110/2021, reclamanta Cabinet Medical Individual A. („CMI A.“) a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate a Județului Bacău („CJAS Bacău“) anularea Deciziei din 7.05.2015, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Raportului de control din 24.03.2021 și anularea parțială a Raportului de control din 24.03.2021 („Raportul de control“) în ceea ce privește aplicarea avertismentului scris și recuperarea sumelor de 2.201,28 lei, valoare compensată, și 274,80 lei, accesorii.B. Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 803 din 24 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.653/110/2021, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta CMI A., pentru considerentele arătate în continuare.
Adresa prin care a fost soluționată contestația împotriva Raportului de control, prin care s-a reținut că furnizorul de servicii medicale nu a respectat prevederile art. 7 lit. j) din contractul încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate, că au fost prescrise medicamente în regim de compensare 100% pentru o persoană care nu se încadra în această categorie de compensare și că nu a respectat în totalitate prevederile legislației privind modul de prescriere a medicamentelor compensate cu 90% din prețul de referință, respectă condiția motivării respingerii contestației, emitentul specificând temeiurile în drept și motivele în fapt ale respingerii.
Cu privire la imputarea sumei de 2.476,08 lei, ca urmare a prescrierii medicale pentru o pacientă în baza prevederilor Legii nr. 309/2002, s-a constatat că dispozițiile art. 3 și 5 din Legea nr. 309/2002 stipulează expres că doar persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii beneficiază de asistență medicală și medicamente în mod gratuit, pentru soția supraviețuitoare fiind prevăzută, ca drept, indemnizația lunară egală cu 50% din indemnizația ce s-ar fi cuvenit soțului decedat. A mai reținut că Hotărârea nr. 1.304 din 7.02.2003 emisă de Comisia pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 a Casei Județene de Pensii Bacău nu stipulează acordarea de asistență medicală și medicamente în mod gratuit, ci obținerea drepturilor stipulate de Legea nr. 309/2002, care, în cazul soției supraviețuitoare, se rezumă la indemnizație.
În condițiile în care domeniul de aplicabilitate al art. 5 lit. a) din Legea nr. 309/2002 este limitat, sub aspect subiectiv, doar la persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele speciale, în mod corect a precizat autoritatea publică că soția supraviețuitoare nu putea beneficia de dreptul de a i se prescrie rețetă gratuită. Interpretarea textului de lege nu poate fi alta, dată fiind precizarea expresă din teza a doua a alin. (5) lit. b) din Legea nr. 309/2002, în sensul că soția celui decedat din categoria persoanelor care s-au aflat în situația prevăzută la art. 1, care nu s-a recăsătorit, beneficiază de scutirea de la plata taxei de abonament la radio și televizor.C. Recursul exercitat împotriva hotărârii instanței de fond
Împotriva sentinței menționate la paragrafele 8-11 a declarat recurs reclamanta CMI A., susținând că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1,3 și 5 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare.
Se susține că instanța de fond a recunoscut existența a două categorii de beneficiari ai Legii nr. 309/2002, dar a afirmat, fără a face vreun raționament, că soția supraviețuitoare nu beneficiază decât de o indemnizație redusă cu 50% față de cea a soțului predecedat. Este adevărat că art. 3 din Legea nr. 309/2002 are o redactare lipsită de claritate, însă interpretarea corelată și logică a textelor legale ar fi permis instanței de fond să pătrundă sensul dispoziției legale.
În opinia recurentei, nu se poate susține că soția supraviețuitoare ar beneficia doar de indemnizația lunară redusă cu 50%, Legea nr. 309/2002 cuprinzând, pe lângă trimiterea la indemnizația de la art. 1, și precizarea „de prevederile prezentei legi“, precizare care ar fi fost inutilă dacă legiuitorul ar fi dorit să limiteze drepturile soției supraviețuitoare doar la jumătate din indemnizația care s-ar fi cuvenit celui decedat.
Această prevedere este reluată și în finalul art. 5 din Legea nr. 309/2002, după ce legiuitorul enumeră dreptul la asistență medicală gratuită și scutirea de la plata abonamentului radio și televizor, precizându-se că de aceste drepturi beneficiază și văduvele supraviețuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situația prevăzută la art. 1, care nu s-au recăsătorit. Or, este criticat faptul că instanța de fond a ignorat această dispoziție expresă.
Rațiunea prevederii exprese referitoare la indemnizație din cuprinsul art. 3 din Legea nr. 309/2002 este aceea că, în timp ce de celelalte drepturi prevăzute în lege soția supraviețuitoare beneficiază în aceeași măsură cu soțul decedat, indemnizația se acordă doar în cuantum de 50%.
În susținerea recursului a fost depus extras din Raportul Comisiei pentru muncă și protecție socială adoptat în cadrul procesului legislativ de adoptare a proiectului Legii nr. 309/2002 de la Camera Deputaților, raport în care a fost propusă modificarea art. 5, în sensul că de drepturile prevăzute de lege să beneficieze și soția supraviețuitoare, prevedere considerată ca necesară „pentru concordanță cu situațiile similare din alte legi cu caracter reparatoriu - Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice“.D. Apărările formulate în recurs
Intimata CJAS Bacău a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările formulate în fața primei instanțe.
Dispozițiile legale supuse interpretării sunt cele ale art. 3 teza întâi și art. 5 lit. a) și b) din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare „Legea nr. 309/2002“):
Articolul 3
Soția celui decedat, din categoria celor prevăzuți la art. 1, va beneficia de prevederile prezentei legi, de o indemnizație lunară egală cu 50% din indemnizația ce s-ar fi cuvenit soțului decedat, în condițiile dispozițiilor art. 2, neimpozabilă, începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Articolul 5
Persoanele prevăzute la art. 1 vor beneficia de prevederile prezentei legi cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, precum și de următoarele drepturi:
a)asistență medicală și medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât și în timpul spitalizării;
b)scutirea de la plata taxei de abonament la radio și televizor. De aceste drepturi beneficiază și văduvele supraviețuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situația prevăzută la art. 1, care nu s-au recăsătorit.
Instanța de trimitere a indicat și dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 309/2002, ca fiind relevante pentru dezlegarea chestiunii de drept:
Articolul 1
Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.
Articolul 2
Persoanele care s-au aflat în situația prevăzută la art. 1 au dreptul la o indemnizație lunară, neimpozabilă, de 5 lei pentru fiecare lună de stagiu militar efectuat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă:
(i)instanța de trimitere - Curtea de Apel Bacău - este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, conform art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare;
(ii)de modul de dezlegare a chestiunii de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât interpretarea dispozițiilor art. 5 lit. a) și lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002 este esențială pentru a se stabili legalitatea actului administrativ ce face obiectul judecății și eventualul caracter fondat al căii de atac cu care a fost învestită instanța de sesizare;
(iii)cu privire la chestiunea de drept în discuție, nu a fost identificată jurisprudență care să prezinte caracterul unei practici judiciare conturate și constante pentru ca mecanismul cu funcție de prevenție al hotărârii prealabile să fie înlăturat, astfel încât și cerința noutății este îndeplinită;
(iv)cu privire la prezenta chestiune de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost învestită cu un recurs în interesul legii sau cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri prealabile.
Instanța de trimitere consideră că este îndeplinită și condiția ca problema de drept să comporte o anumită dificultate de natură a impune o interpretare cu caracter unificator, având în vedere că, utilizându-se metode de interpretare diferite, dispozițiile legale în discuție sunt susceptibile de interpretări contrare, în sensul celor arătate în continuare.
Interpretarea dispozițiilor art. 1, 2, 3 și 5 din Legea nr. 309/2002 poate genera două interpretări contrare.
Prin utilizarea metodei interpretării gramaticale, de topografie a textului, singura interpretare posibilă a art. 5 din Legea nr. 309/2002 este în sensul că văduvele supraviețuitoare ale cetățenilor români care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961 beneficiază doar de scutirea de la plata taxei de abonament la radio și televizor. Astfel, prin includerea expresă a mențiunii „De aceste drepturi beneficiază și văduvele supraviețuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situația prevăzută la art. 1, care nu s-au recăsătorit“ doar în cadrul art. 5 lit. b) din Legea nr. 309/2002 este evident că legiuitorul a înțeles să acorde acestor persoane numai drepturile prevăzute la această literă, respectiv scutirea de la plata taxei de abonament radio și televizor.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca văduvele supraviețuitoare să beneficieze și de drepturile prevăzute de art. 5 lit. a) din Legea nr. 309/2002, dispozițiile tezei a doua a art. 5 lit. b) din lege ar fi trebuit să se regăsească într-un alineat distinct al art. 5, care să facă trimitere la ambele litere - lit. a) și lit. b) - ale primului alineat al articolului respectiv.
În acest sens sunt aplicabile prevederile art. 48 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:
Articolul 48
(1)În cazul în care din dispoziția normativă primară a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logică a ideilor și o coerență a reglementării.
(2)Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regulă, dintr-o singură propoziție sau frază, prin care se reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului articolului; dacă dispoziția nu poate fi exprimată într-o singură propoziție sau frază, se pot adăuga noi propoziții sau fraze, separate prin punct și virgulă. Alineatul se evidențiază printr-o ușoară retragere de la alinierea textului pe verticală.
Folosind însă metoda interpretării istorico-teleologice și având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor la momentul adoptării normei, același text poate fi interpretat în sensul contrar, respectiv că văduvele supraviețuitoare beneficiază și de dreptul la asistență medicală și medicamente în mod gratuit, nu doar de scutirea de la plata taxei de abonament radio și televizor.
Astfel, așa cum rezultă din Raportul nr. 27/341 din 26.02.2002 asupra proiectului Legii nr. 309/2002, întocmit de către Comisia pentru muncă și protecție socială din cadrul Camerei Deputaților, a fost propusă modificarea textului inițial al art. 5, prin introducerea și a văduvelor supraviețuitoare ca beneficiare ale acestor drepturi, rațiunea fiind aceea de a asigura o concordanță a textului respectiv cu situațiile similare din alte legi cu caracter reparatoriu [art. 6 alin. (2) lit. a) și f) și alin. (3) raportat la art. 4 dinDecretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, în forma în vigoare la momentul adoptării Legii nr. 309/2002; art. 3 și art. 5 lit. a) și f) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice].
Nici o interpretare sistematică a dispozițiilor Legii nr. 309/2002 nu este de natură a aduce clarificări problemei în discuție, întrucât singurul articol care face referire la drepturile văduvelor supraviețuitoare este art. 3 din acest act normativ, text care, deși stabilește că soția celui decedat, din categoria celor prevăzuți la art. 1, va beneficia de prevederile prezentei legi, face trimitere doar la cuantumul indemnizației lunare la care este îndrituită.
Recurenta-reclamantă CMI A. s-a opus sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că interpretarea corectă a art. 5 lit. a) și b) din Legea nr. 309/2002 poate fi stabilită cu ușurință, analizând finalitatea normei supuse interpretării. A invocat în acest sens raportul Comisiei pentru muncă și protecție socială a Camerei Deputaților emis în cadrul procesului legislativ de adoptare a proiectului devenit Legea nr. 309/2002 și a arătat că această lege face parte, alături de Decretul-lege nr. 118/1990 și Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, din categoria de legislație care reglementează drepturile reparatorii cu caracter necontributiv. Sistemul de drepturi reparatorii constituit prin aceste trei acte normative este coerent, în sensul că soțiile supraviețuitoare ale persoanelor îndreptățite în principal la măsurile reparatorii beneficiază, în cazul în care nu s-au recăsătorit, atât de scutirea de plata taxei de abonament pentru radio și televizor, cât și de medicamente în mod gratuit în tratamentul ambulatoriu.
Intimata-pârâtă CJAS Bacău s-a exprimat, de asemenea, în sensul că textul de lege este clar și nu lasă loc de mai multe interpretări, nefiind necesară adresarea sesizării. Însă, în opinia sa, interpretarea care trebuie dată prevederilor art. 5 din Legea nr. 309/2002 este aceea potrivit căreia drepturile prevăzute la lit. a) sunt conferite numai persoanelor prevăzute la art. 1 din lege, adică beneficiarilor principali ai măsurilor reparatorii, nu și soțiilor lor supraviețuitoare. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să confere și soțiilor supraviețuitoare drepturile menționate la lit. a) a art. 5 din lege, teza finală de la lit. b) ar fi fost menționată într-un alineat distinct, sub literele a) și b).
După comunicarea raportului întocmit de judecătorul-raportor, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, recurenta-reclamantă a depus un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a solicitat interpretarea chestiunii de drept supuse dezlegării în sensul potrivit căruia văduvele care nu s-au recăsătorit beneficiază și de drepturile prevăzute de art. 5 lit. b) din Legea nr. 309/2002.
În urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme, în jurisprudența Completului competent să judece recursul în interesul legii și a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanță asupra dezlegării problemei de drept ce formează obiectul sesizării.B. Jurisprudența instanțelor naționale
Curțile de apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara au comunicat faptul că în raza lor teritorială de competență nu a fost identificată jurisprudență cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.
Într-un punct de vedere teoretic, nesusținut de practică judiciară, s-a apreciat că dispozițiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 309/2002 se interpretează în sensul că văduvele supraviețuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situația prevăzută la art. 1 din lege, care nu s-au recăsătorit, beneficiază numai de drepturile prevăzute la lit. b).
Acest punct de vedere a fost exprimat la nivelul următoarelor instanțe: Curtea de Apel Târgu Mureș, tribunalele Bihor, Giurgiu și Ialomița, Judecătoria Liești, fiind invocate următoarele argumente:
(i)prin includerea expresă a mențiunii „De aceste drepturi beneficiază și văduvele supraviețuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situația prevăzută la art. 1, care nu s-au recăsătorit“ doar în cuprinsul art. 5 lit. b) din lege legiuitorul a înțeles să acorde acestor persoane numai drepturile prevăzute la această literă, respectiv scutirea de la plata taxei de abonament la radio și televizor;
(ii)dacă legiuitorul ar fi dorit ca văduvele supraviețuitoare să beneficieze și de drepturile prevăzute de art. 5 lit. a) din Legea nr. 309/2002, dispozițiile tezei a doua a art. 5 lit. b) din lege ar fi constituit un alineat distinct care să facă trimitere atât la lit. a), cât și la lit. b) ale articolului în discuție.
Într-un punct de vedere teoretic, nesusținut de practică judiciară, s-a apreciat că dispozițiile art. 5 lit. a) și lit. b) teza finală raportat la art. 3 teza întâi din Legea nr. 309/2002 se interpretează în sensul că văduvele supraviețuitoare beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5 lit. a) și lit. b) din lege.
Acest punct de vedere a fost exprimat la nivelul următoarelor instanțe: Curtea de Apel Craiova și tribunalele București, Galați (opinia majoritară), Hunedoara, Iași, Ilfov, Vaslui, fiind invocate următoarele argumente:
(i)textul inițial al art. 5 a fost modificat cu scopul de a fi introduse și văduvele supraviețuitoare în categoria beneficiarilor acestor drepturi, rațiunea fiind aceea de a asigura o concordanță cu situațiile similare din alte legi cu caracter reparatoriu;
(ii)simplul argument al topografiei frazei finale nu poate justifica interpretarea în sensul că văduvele supraviețuitoare ar beneficia doar de „scutirea de la plata taxei de abonament la radio și televizor“;
(iii)un argument suplimentar ar fi și interpretarea gramaticală a textului. Astfel, se poate observa că lit. b) a art. 5 din Legea nr. 309/2002 se referă la un singur drept, și anume scutirea de la plata taxei de abonament la radio și televizor. Cu toate acestea, textul a cărui interpretare se cere („de aceste drepturi beneficiază și văduvele supraviețuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situația prevăzută la art. 1, care nu s-au recăsătorit“) se referă la „aceste drepturi“. Fiind folosită forma de plural a substantivului „drepturi“, rezultă că legiuitorul a avut în vedere și drepturile de la art. 5 lit. a) din lege. Cu alte cuvinte, dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea de a acorda văduvelor supraviețuitoare numai dreptul prevăzut de art. 5 lit. b) din lege, ar fi folosit forma de singular, „drept“.
În jurisprudența Curții Constituționale nu au fost identificate repere relevante pentru soluționarea prezentei sesizări.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, la momentul respectiv, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.
Prin raportul asupra chestiunii de drept, din care face parte integrantă și completarea la raport menționată în cadrul paragrafului 4 pct. (i), întocmit conform art. 520 alin. (7) coroborat cu art. 516 alin. (6) și (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, propunându-se următoarea interpretare a chestiunii de drept supuse dezlegării:
În interpretarea dispozițiilor art. 5 lit. a) și lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare, văduvele supraviețuitoare care nu s-au recăsătorit beneficiază nu doar de scutirea de la plata taxei de abonament la radio și televizor, ci și de asistență medicală și medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât și în timpul spitalizării.
Analizând, cu prioritate, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, se reține că sesizarea este admisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.
Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, au fost decelate, pe cale jurisprudențială, următoarele condiții de admisibilitate necesar a fi îndeplinite cumulativ:
(i)existența unei cauze aflate în curs de judecată;
(ii)cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza;
(iii)instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță;
(iv)ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
(v)chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă;
(vi)asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
În prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, întrucât sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Bacău, care este învestită în ultimă instanță cu soluționarea recursului, hotărârea ce urmează a fi pronunțată fiind definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, iar asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
În ceea ce privește a patra condiție de admisibilitate, în componenta sa referitoare la dependența soluționării cauzei pe fond de dezlegarea ce se cere pe calea hotărârii prealabile, se constată, din expunerea anterioară a lucrărilor cauzei, că litigiul aflat în fața instanței de trimitere are ca obiect controlul de legalitate al unui act administrativ, din perspectiva aplicării art. 5 lit. a) și lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002. Prin urmare, soluționarea cauzei în recurs depinde de dezlegarea ce urmează a fi dată chestiunii de drept menționate la paragraful 6 din prezenta decizie.
Subsumat celei de-a patra condiții de admisibilitate, în componenta sa referitoare la existența unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, se apreciază că sunt elemente care să contureze îndeplinirea acestei cerințe de admisibilitate.
În cadrul prezentei sesizări, așa cum a arătat și instanța de trimitere, dificultatea de interpretare a dispozițiilor art. 5 lit. a) și lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002 derivă din rezultatul diferit care se obține prin interpretarea gramaticală a textului, comparativ cu interpretarea istorico-teleologică.
Poate fi considerată îndeplinită și condiția noutății, nefiind identificată jurisprudență asupra chestiunii de drept supuse interpretării. Astfel, în pofida împrejurării că textul de lege este în vigoare din anul 2002, reiese că interpretarea normei nu a fost reclamată în practică, până în prezent.
Trecând la fondul chestiunii de drept referitoare la drepturile soțiilor supraviețuitoare ale celor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, se constată că metoda gramaticală de interpretare îndreptățește concluzia potrivit căreia teza disputată acordă soțiilor supraviețuitoare beneficiile conferite de lit. b) a art. 5 din Legea nr. 309/2002, respectiv scutirea de plata taxei de abonament la radio și televizor, însă nu și beneficiile conferite de lit. a) - asistență medicală și medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât și în timpul spitalizării.
În acest sens este de observat că art. 5 din Legea nr. 309/2002 reglementează drepturi distincte în cuprinsul lit. a) și b), motiv pentru care, prin interpretarea gramaticală bazată în special pe componenta topografiei textului, se impune aplicarea celei de-a doua teze a art. 5 lit. b) numai în privința drepturilor menționate la lit. b). Astfel, juxtapunerea la lit. b) a art. 5 a tezei „De aceste drepturi beneficiază și văduvele supraviețuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situația prevăzută la art. 1, care nu s-au recăsătorit“ ar trebui interpretată în sensul că în câmpul de aplicare al tezei amintite intră numai drepturile de la lit. b).
Însă, utilizând metoda de interpretare istorico-teleologică se ajunge la interpretarea conform căreia soțiile supraviețuitoare beneficiază atât de drepturile conferite de lit. b), cât și de cele conferite de lit. a) a art. 5 din Legea nr. 309/2002.
Se constată că forma și conținutul art. 5 din Legea nr. 309/2002 sunt in integrum expresia amendamentului propus în cadrul dezbaterilor proiectului de lege în Comisia pentru muncă și protecție socială din cadrul Camerei Deputaților.
Amendamentul mai sus menționat a stabilit atât beneficiile care se acordă, cât și categoriile de beneficiari și a fost însoțit de o motivare a intenției titularului amendamentului.
Considerând că această motivare este instrumentul de prezentare a amendamentului, în sensul art. 30 din Legea nr. 24/2000, se impune analizarea lui ca reprezentând ratio legis.
Conform motivării amendamentului, s-a urmărit ca soțiile supraviețuitoare să se numere printre beneficiarii drepturilor enumerate de art. 5, „pentru concordanță cu situațiile similare din alte legi cu caracter reparatoriu (Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, cu modificările ulterioare)“.
Trimiterea la scopul asigurării uniformității de reglementare a beneficiilor pentru soțiile supraviețuitoare are un rol important, fiind de natură să clarifice intenția legiuitorului.
Devin astfel o resursă, în cadrul acestei metode de interpretare, prevederile art. 6 alin. (2) lit. a) și f) coroborat cu art. 4 dinDecretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, în forma în vigoare la data adoptării Legii nr. 309/2002. Potrivit acestor dispoziții, soțul (soția) celui decedat beneficiază de asistență medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, atât în tratamentul ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizărilor și de scutire de plata taxelor de abonament pentru radio și televizor.
De asemenea, la vremea adoptării Legii nr. 309/2002 intervenise deja aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, prin Legea nr. 189/2000, care a modificat titlul ordonanței în „Ordonanță privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice“ și a stabilit, prin art. 5 lit. a) și f) coroborat cu art. 3 din ordonanță, că soțul supraviețuitor/soția supraviețuitoare a celui decedat beneficiază de „asistență medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizărilor și de scutire de plata taxelor de abonament pentru radio și televizor“.
Dacă în ambele reglementări invocate în motivarea amendamentului soția supraviețuitoare se bucura nu numai de beneficiul scutirii de plata taxelor de abonament pentru radio și televizor, ci și de asistență medicală și medicamente, în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizărilor, trebuie acceptat faptul că intenția legiuitorului la adoptarea Legii nr. 309/2002 a fost de a conferi soției supraviețuitoare ambele categorii de beneficii.
În această viziune, poziționarea tezei „De aceste drepturi beneficiază și văduvele supraviețuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situația prevăzută la art. 1, care nu s-au recăsătorit“ în cadrul lit. b) a art. 5 din Legea nr. 309/2002, în loc de a constitui un alineat separat, apare ca fiind doar o eroare de topică, aspect susținut și de utilizarea pluralului „drepturi“.
Ținând seama că nu există o ierarhie sau o ordine de preferință a diferitelor metode de interpretare a normelor legale și dând prioritate lui ratio legis, ca fiind anima legis, rezultă că în interpretarea dispozițiilor art. 5 lit. a) și lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare, văduvele supraviețuitoare care nu s-au recăsătorit beneficiază nu doar de scutirea de la plata taxei de abonament la radio și televizor, ci și de asistență medicală și medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât și în timpul spitalizării.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 9 iunie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.653/110/2021, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept și, în consecință, stabilește că:
În interpretarea dispozițiilor art. 5 lit. a) și lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare, văduvele supraviețuitoare care nu s-au recăsătorit beneficiază nu doar de scutirea de la plata taxei de abonament la radio și televizor, ci și de asistență medicală și medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât și în timpul spitalizării.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2022.
Președintele completului:
Judecător
IONEL BARBĂ,
pentru președintele Secției de contencios administrativ și fiscal
Magistrat-asistent,
Elena-Mădălina Ivănescu
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
