Decizie nr. 1.285 din 2 decembrie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2^1) şi alin. (4) şi art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Sofia Vlad în Dosarul nr. 77/94/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Alexandrina Cristea, avocatul Daniel Ene. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de amânare a judecăţii, datorită imposibilităţii de prezentare pe motive de sănătate, formulată de apărătorul ales al autorului excepţiei.

Apărătorul părţii prezente lasă la aprecierea Curţii amânarea judecării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecăţii.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul autorului excepţiei.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea excepţiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 77/94/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2^1) şi alin. (4) şi art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Sofia Vlad într-un litigiu având ca obiect ieşirea din indiviziune.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât stabilirea drepturilor de moştenire asupra terenurilor este condiţionată de formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia ca neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 11 alin. (2^1) şi alin. (4) şi art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, având următoarea redactare:

–Art. 11 alin. (2^1) şi alin. (4): "(2^1) Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producţie de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producţie sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.

[...]

(4)Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se depune şi se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi";

–Art. 13 alin. (2): "Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei."

Textele constituţionale considerate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:

Prevederile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Având în vedere obiectul de reglementare al legii - fondul funciar al României - şi scopul declarat al acesteia - reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat către foştii proprietari sau moştenitorii acestora -, reglementarea condiţiilor în care operează aceasta, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului, în acord cu politica economică a statului şi cu finalitatea reparatorie a legii.

De aceea, dreptul moştenitorilor la reconstituirea dreptului de proprietate este în concordanţă cu caracterul reparator al legii, prin repunerea în termen a celor cu vocaţie succesorală. Astfel, cererea depusă la comisia locală de fond funciar reprezintă condiţia pentru repunerea de drept în termenul de acceptare a moştenirii, termen ce a fost prelungit prin art. III din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

În sensul celor arătate mai sus s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 1.221 din 20 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18 februarie 2008.

Aceste argumente reţinute de Curte în decizia menţionată sunt valabile şi în ceea ce priveşte excepţia ridicată în cauza de faţă.

Referitor la invocarea încălcării art. 44 din Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că problema garantării şi ocrotirii proprietăţii nu poate fi invocată decât după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2^1) şi alin. (4) şi art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Sofia Vlad în Dosarul nr. 77/94/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu