Instrucţiunea nr. 8 din 2012

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1

Prezenta instrucţiune stabileşte norme în vederea aplicării orientărilor cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID privind adecvarea, emise de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe (AEVM/ESMA), şi a art. 130 şi 133 şi celor asociate acestora din Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii financiare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 121/2006, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006.

Articolul 2

(1)Prezenta instrucţiune se aplică societăţilor de servicii de investiţii financiare (S.S.I.F.) atunci când prestează servicii de consultanţă pentru investiţii şi/sau administrarea portofoliului.

(2)Prezenta instrucţiune se aplică în mod corespunzător şi:

a)instituţiilor de credit din România înscrise în Registrul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, denumit în continuare Registrul C.N.V.M., la secţiunea "Intermediari";

b)societăţilor de administrare a investiţiilor autorizate să desfăşoare activităţile prevăzute la art. 5 alin. (3) lit. a) şi lit. b) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital;

c)consultanţilor de investiţii;

d)sucursalelor intermediarilor din alte state membre, înscrise în Registrul C.N.V.M.;

e)sucursalelor intermediarilor din state nemembre, înscrise în Registrul C.N.V.M.

Articolul 3

S.S.I.F. care prestează servicii de consultanţă pentru investiţii şi/sau administrarea portofoliului trebuie să publice pe pagina de internet a S.S.I.F. o scurtă prezentare a condiţiilor în care S.S.I.F. poate presta aceste servicii, inclusiv obligativitatea S.S.I.F. de a obţine informaţii relevante de la clienţi şi de a efectua evaluări adecvate.

Capitolul IIDispoziţii în legătură cu anumite aspecte ale cerinţelor privind adecvarea unui anumit instrument financiar la un anumit client din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006

Secţiunea 1Informarea clienţilor cu privire la evaluarea adecvării

Articolul 4

(1)S.S.I.F. informează clienţii, în mod clar şi simplu, că motivul evaluării adecvării este de a permite S.S.I.F. să acţioneze în cel mai bun interes al clientului. În nicio etapă S.S.I.F. nu trebuie să creeze ambiguităţi sau confuzii cu privire la propriile responsabilităţi în cadrul procesului.

(2)Informaţiile cu privire la serviciile de consultanţă de investiţii şi administrarea portofoliului includ informaţii referitoare la evaluarea adecvării. Prin evaluarea adecvării se înţelege întregul proces de colectare a informaţiilor despre un client şi evaluarea ulterioară a adecvării unui anumit instrument financiar pentru clientul respectiv.

(3)Evaluarea adecvării nu se limitează la recomandări privind cumpărarea unui instrument financiar. Fiecare recomandare trebuie să fie adecvată, indiferent dacă este, de exemplu, o recomandare de cumpărare, de păstrare sau de vânzare. Informaţiile cu privire la evaluarea adecvării trebuie să ajute clienţii să înţeleagă scopul cerinţelor şi să îi încurajeze să furnizeze informaţii corecte şi suficiente cu privire la cunoştinţele, experienţa, situaţia financiară şi obiectivele lor de investiţii. S.S.I.F. trebuie să sublinieze clientului faptul că este important să se colecteze informaţii complete şi corecte, astfel încât aceasta să poată recomanda clientului produse sau servicii adecvate.

(4)S.S.I.F. stabilesc prin proceduri clare care este modalitatea prin care îşi informează clienţii cu privire la evaluarea adecvării. Aceste informaţii pot fi furnizate într-un format standardizat, dacă acesta permite controale a posteriori pentru a verifica dacă informaţiile au fost furnizate.

(5)S.S.I.F. ia măsuri pentru a se asigura că clientul înţelege noţiunea de risc de investiţii, precum şi relaţia dintre risc şi randamentul investiţiilor. Pentru a permite înţelegerea de către client a riscului de investiţii, S.S.I.F. iau în calcul prevederile art. 116 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi utilizarea unor exemple orientative, uşor de înţeles, ale nivelurilor de pierdere care pot apărea în funcţie de nivelul de risc asumat şi evaluează răspunsul clientului la astfel de scenarii. Clientului i se aduce la cunoştinţă faptul că scopul acestor exemple, precum şi răspunsurile sale la acestea contribuie la stabilirea aversiunii/preferinţei clientului faţă de risc (profilul său de risc) şi, prin urmare, a tipurilor de instrumente financiare (şi riscurile aferente acestora) care sunt adecvate.

(6)Evaluarea adecvării este responsabilitatea S.S.I.F. S.S.I.F. trebuie să evite să precizeze sau să dea impresia că clientul este cel care decide asupra adecvării investiţiei sau cel care stabileşte instrumentele financiare care corespund propriului profil de risc. De exemplu, S.S.I.F. trebuie să evite să indice clientului că un anumit instrument financiar ales de client este cel adecvat sau să solicite clientului să confirme faptul că un instrument sau serviciu este adecvat.Secţiunea a 2-a Măsuri necesare pentru a înţelege clienţii şi investiţiile

Articolul 5

(1)S.S.I.F. trebuie să instituie, să pună în aplicare şi să menţină politici, instrumente şi proceduri adecvate care să îi permită să înţeleagă faptele esenţiale cu privire la clienţii săi şi caracteristicile instrumentelor financiare accesibile acestora.

(2)S.S.I.F. pun în aplicare politici şi proceduri care să le permită să colecteze şi să evalueze toate informaţiile necesare efectuării unei evaluări a adecvării pentru fiecare client. De exemplu, S.S.I.F. ar putea utiliza chestionare completate de clienţii săi sauîn timpul discuţiilor purtate cu aceştia.

(3)Informaţiile necesare pentru efectuarea unei evaluări a adecvării includ diferite elemente care pot avea impact, de exemplu, asupra situaţiei financiare a clientului sau asupra obiectivelor de investiţii ale acestuia, precum:

a)starea civilă, în special capacitatea juridică a clientului de a angaja active care pot aparţine şi partenerului său;

b)situaţia familială, de exemplu, un copil nou-născut sau un copil aflat la vârsta la care începe studiile universitare;

c)situaţia profesională: pierderea locului de muncă de către un client, apropierea sa de vârsta de pensionare etc.;

d)nevoia de lichidităţi pentru anumite investiţii relevante.

(4)Vârsta clientului reprezintă o informaţie importantă pentru evaluarea adecvării unei investiţii. Atunci când stabilesc informaţiile care sunt necesare, S.S.I.F. ţin cont de impactul pe care orice modificare a acestor informaţii l-ar putea avea în ceea ce priveşte evaluarea adecvării.

(5)S.S.I.F. trebuie să cunoască produsele pe care le oferă. În acest scop, S.S.I.F. pun în aplicare politici şi proceduri destinate să asigure că recomandă investiţii sau realizează investiţii în numele clienţilor săi numai în cazul în care S.S.I.F. înţeleg caracteristicile produsului sau instrumentului financiar în cauză.

(6)Politicile şi procedurile instituite de S.S.I.F. se supun avizării compartimentului de control intern înainte de a fi aprobate de organul competent al S.S.I.F.Secţiunea a 3-a Calificările personalului S.S.I.F.

Articolul 6

(1)S.S.I.F. sunt obligate să se asigure că personalul implicat în aspectele esenţiale ale procesului de adecvare posedă un nivel adecvat de cunoştinţe şi competenţă.

(2)Personalul S.S.I.F. prevăzut la alin. (1) posedă competenţele, cunoştinţele şi experienţa necesare, inclusiv cunoştinţe suficiente cu privire la cerinţele şi procedurile de reglementare relevante, în vederea îndeplinirii responsabilităţilor care îi revin.

(3)Personalul S.S.I.F. prevăzut la alin. (1) trebuie să deţină competenţele necesare pentru a putea evalua nevoile şi situaţia clientului. Acesta trebuie să posede experienţă suficientă în domeniul pieţelor financiare pentru a înţelege instrumentele financiare care ar urma să fie recomandate (sau cumpărate ori vândute în numele clientului) şi să stabilească corespondenţa dintre caracteristicile instrumentului şi nevoile şi situaţia clientului.

(4)Personalul S.S.I.F. prevăzut la alin. (1) trebuie să deţină autorizaţie de agent pentru servicii de investiţii financiare/agent delegat, în conformitate cu prevederile reglementărilor C.N.V.M.Secţiunea a 4-a Volumul de informaţii care trebuie colectate de la clienţi (proporţionalitate)

Articolul 7

(1)S.S.I.F. stabilesc volumul de informaţii care trebuie colectate de la clienţi cu luarea în considerare a tuturor caracteristicilor serviciilor de consultanţă de investiţii sau de administrare a portofoliului care urmează a fi furnizate clienţilor respectivi.

(2)Înainte de a furniza servicii de consultanţă de investiţii sau de administrare a portofoliului, S.S.I.F. obţin întotdeauna informaţiile necesare cu privire la cunoştinţele şi experienţa clientului, situaţia sa financiară şi obiectivele sale de investiţii.

(3)Volumul de informaţii colectate de S.S.I.F. poate varia. Pentru a stabili ce informaţii sunt necesare şi relevante, S.S.I.F. iau în considerare, în ceea ce priveşte cunoştinţele şi experienţa unui client, situaţia sa financiară şi obiectivele sale de investiţii:

a)tipul de instrument financiar sau de tranzacţie pe care S.S.I.F. îl/o pot recomanda sau încheia (inclusiv complexitatea şi nivelul de risc);

b)natura şi amploarea serviciului pe care S.S.I.F. îl pot furniza;

c)natura, nevoile şi situaţia clientului, circumstanţele sociale (starea civilă, situaţia familială).

(4)Standardul care asigură că o recomandare sau o investiţie făcută în contul clientului este adecvată acestuia rămâne întotdeauna acelaşi indiferent de volumul de informaţii care trebuie colectat de S.S.I.F. (5) Atunci când oferă accesul la instrumente financiare complexe sau riscante, S.S.I.F. analizează cu atenţie dacă este necesar să colecteze mai multe informaţii detaliate despre client decât ar colecta în cazul unor instrumente mai puţin complexe sau mai puţin riscante.

(6)Pentru instrumentele financiare nelichide sau riscante, informaţiile necesare includ informaţii cu privire la intervalul de timp în care clientul este pregătit să deţină investiţia, precum şi următoarele, după caz, pentru a se asigura că situaţia financiară a clientului îi permite să investească sau să se investească în contul său, în astfel de instrumente:

a)cuantumul venitului regulat şi al venitului total al clientului, indiferent dacă venitul este realizat în mod permanent sau temporar, şi sursa acestor venituri (de exemplu, de la locul de muncă, venituri din pensii, venituri din investiţii, profituri din închiriere etc.);

b)activele clientului, inclusiv activele lichide, investiţiile şi proprietăţile imobiliare, care ar include investiţiile financiare, proprietăţile personale şi de investiţii, contribuţiile la fonduri de pensii facultative şi orice depozite de numerar etc. pe care le poate avea clientul. De asemenea, dacă este relevant, S.S.I.F. colectează informaţii despre condiţiile, termenii, accesul, împrumuturile, garanţiile şi alte restricţii, dacă este cazul, care pot exista pentru activele menţionate;

c)angajamentele financiare regulate ale clientului, care includ angajamentele financiare asumate de client sau pe care acesta intenţionează să şi le asume (debitele clientului, gradul total de îndatorare şi alte angajamente periodice etc.).

(7)S.S.I.F. trebuie să definească a priori nivelul de risc al instrumentelor financiare incluse în oferta sa pentru investitori şi pe care dintre instrumentele financiare incluse în oferta sa pentru investitori le consideră ca fiind nelichide.

(8)La stabilirea informaţiilor caretrebuie colectate, S.S.I.F. ţin seama de natura serviciului care urmează a fi furnizat. În acest sens:

a)atunci când furnizează servicii de consultanţă de investiţii, S.S.I.F. colectează informaţii suficiente pentru a putea evalua capacitatea clientului de a înţelege riscurile şi natura fiecăruia dintre instrumentele financiare pe care aceasta preconizează să le recomande clientului respectiv;

b)atunci când S.S.I.F. furnizează servicii de administrare a portofoliului, deoarece deciziile de investiţii sunt luate de S.S.I.F. în contul clientului, nivelul necesar de cunoştinţe şi experienţă a clientului cu privire la toate instrumentele financiare care ar putea alcătui portofoliul poate fi mai puţin detaliat decât nivelul pe care ar trebui să îl deţină acesta atunci când S.S.I.F. furnizează un serviciu de consultanţă de investiţii. Şi în acest caz clientul trebuie să înţeleagă cel puţin riscurile globale ale portofoliului şi să aibă o înţelegere generală a riscurilor asociate fiecărui tip de instrument financiar care poate fi inclus în portofoliu.

(9)S.S.I.F. colectează mai multe informaţii despre clienţii care solicită consultanţă de investiţii care să acopere întregul lor portofoliu financiar decât despre clienţii care solicită consultanţă specifică privind modul de a investi o anumită sumă de bani care reprezintă "o parte relativ mică din portofoliul lor total", aşa cum este aceasta stabilită prin proceduri interne proprii.

(10)S.S.I.F. colectează informaţii mai detaliate pentru clienţii mai în vârstă şi potenţial vulnerabili care solicită servicii de consultanţă de investiţii pentru prima dată.

(11)În cazul în care S.S.I.F. furnizează servicii de consultanţă de investiţii sau de administrare a portofoliului unui client profesional, definit conform art. 2 alin. (1) pct. 1 2 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, S.S.I.F. au, în general, dreptul de a presupune că clientul deţine nivelul necesar de experienţă şi cunoştinţe şi, prin urmare, nu sunt obligate să obţină informaţii cu privire la acestea.

(12)Atunci când serviciul de investiţii constă în furnizarea de consultanţă de investiţii sau în administrarea portofoliului unui "client profesional per se", S.S.I.F. au dreptul să presupună că clientul este în măsură să suporte financiar orice riscuri de investiţii asociate în concordanţă cu obiectivele de investiţii ale clientului respectiv şi, prin urmare, nu sunt, în general, obligate să obţină informaţii cu privire la situaţia financiară a clientului. Aceste informaţii se obţin în cazul în care obiectivele de investiţii ale clientului impun acest lucru. De exemplu, atunci când clientul doreşte să acopere un risc, S.S.I.F. trebuie să deţină informaţii detaliate cu privire la acest risc pentru a putea propune un instrument eficient de acoperire a riscului.

(13)Informaţiile pe care S.S.I.F. le colectează depind de nevoile şi situaţia clientului. De exemplu, este posibil ca S.S.I.F. să aibă nevoie de informaţii mai detaliate despre situaţia financiară a clientului atunci când obiectivele de investiţii ale acestuia sunt multiple şi/sau pe termen lung decât atunci când clientul doreşte o investiţie sigură pe termen scurt.

(14)În cazul în care S.S.I.F. nu obţin suficiente informaţii pentru a îndeplini cerinţele privind adecvarea din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, pentru a furniza un serviciu de consultanţă de investiţii sau de administrare a portofoliului care să fie adecvat clientului, S.S.I.F. trebuie să nu furnizeze serviciul clientului respectiv.

(15)În cazul prevăzut la alin. (14), S.S.I.F. trebuie să informeze clientul pe un suport durabil cu privire la faptul că nu a obţinut suficiente informaţii pentru a furniza serviciul de consultanţă de investiţii sau de administrare a portofoliului adecvat clientului şi că, în lipsă de informaţii suficiente, S.S.I.F. nu îi vor furniza clientului serviciul respectiv.Secţiunea a 5-a Fiabilitatea informaţiilor privind clienţii

Articolul 8

(1)S.S.I.F. adoptă măsuri rezonabile pentru a se asigura că informaţiile colectate cu privire la clienţi sunt de încredere şi pentru a verifica fiabilitatea informaţiilor colectate cu privire la clienţi. S.S.I.F. trebuie:

a)să nu se bazeze în mod nejustificat pe autoevaluarea clienţilor în ceea ce priveşte cunoştinţele, experienţa şi situaţia financiară;

b)să se asigure că toate instrumentele utilizate în procesul de evaluare a adecvării sunt concepute în mod corespunzător (de exemplu, întrebările nu sunt formulate în aşa fel încât să conducă clientul către un anumit tip de investiţii); şi c) să adopte măsuri pentru a asigura coerenţa informaţiilor privind clienţii.

(2)S.S.I.F. rămân responsabile pentru asigurarea faptului că deţin informaţii adecvate pentru efectuarea unei evaluări a adecvării şi analizează dacă există inexactităţi evidente în informaţiile furnizate de clienţii lor. S.S.I.F. se asigură că întrebările pe care le adresează clienţilor pot fi înţelese corect şi că orice altă metodă utilizată pentru a colecta informaţii este concepută în aşa fel încât să se obţină informaţiile necesare pentru o evaluare a adecvării.

(3)Autoevaluarea clienţilor se bazează pe criterii obiective. Astfel, S.S.I.F.:

a)în loc să întrebe un client dacă se consideră suficient de experimentat pentru a investi în anumite instrumente, să întrebe clientul cu ce tipuri de instrumente este familiarizat;

b)în loc să întrebe dacă clienţii consideră că dispun de fonduri suficiente pentru a investi, să solicite informaţii concrete cu privire la situaţia financiară a clientului;

c)în loc să întrebe dacă un client se simte confortabil atunci când îşi asumă riscuri, să întrebe ce nivel de pierdere pe o anumită perioadă de timp ar fi dispus clientul să accepte, fie pentru investiţia individuală, fie pentru întreg portofoliul.

(4)Dacă S.S.I.F. se bazează pe instrumente care se utilizează de clienţi în cadrul procesului de evaluare a adecvării (chestionare on-line sau un software de stabilire a profilului de risc etc.), S.S.I.F. se asigură că au sisteme adecvate şi controale pentru a se asigura că instrumentele sunt potrivite scopului şi produc rezultate satisfăcătoare. Software-ul de stabilire a profilului de risc poate include o serie de controale ale coerenţei răspunsurilor oferite de clienţi pentru a evidenţia contradicţiile dintre diferitele informaţii colectate.

(5)S.S.I.F. adoptă măsuri rezonabile pentru a reduce riscurile potenţiale asociate utilizării unor astfel de instrumente. Riscurile potenţiale pot apărea în cazul în care clienţii, din proprie iniţiativă sau când sunt încurajaţi de personalul orientat către clienţi, îşi modifică răspunsurile pentru a obţine accesul la instrumente financiare, care este posibil să nu le fie adecvate.

(6)Pentru a asigura coerenţa informaţiilor clienţilor, S.S.I.F. analizează informaţiile colectate în ansamblu şi sunt atente la orice contradicţii relevante între diferitele informaţii colectate şi contactează clientul pentru a remedia eventualele neconcordanţe semnificative sau inexactităţi. Exemple de astfel de contradicţii apar în cazul clienţilor care posedă cunoştinţe sau experienţă reduse şi o atitudine agresivă la risc sau care prezintă un profil de risc prudent şi obiective de investiţii ambiţioase.Secţiunea a 6-a Actualizarea informaţiilor privind clienţii

Articolul 9

(1)Atunci când furnizează consultanţă de investiţii cu caracter continuu sau un serviciu continuu de administrare a portofoliului, S.S.I.F. menţin informaţii adecvate şi actualizate cu privire la client, pentru a putea efectua evaluarea necesară a adecvării acestui serviciu. Prin urmare, S.S.I.F. adoptă proceduri care să definească:

a)ce parte a informaţiilor colectate se supune actualizării şi cu ce frecvenţă;

b)modul în care se realizează actualizarea şi măsurile întreprinse de către S.S.I.F. atunci când se primesc informaţii suplimentare sau actualizate sau când clientul nu reuşeşte să furnizeze informaţiile solicitate.

(2)Frecvenţa actualizării informaţiilor variază, cel puţin, în funcţie de profilurile de risc ale clienţilor stabilite pe baza informaţiilor colectate cu privire la un client în conformitate cu cerinţele de adecvare. S.S.I.F. stabilesc profilul de risc de investiţii al clientului, şi anume tipul de servicii de investiţii sau instrumentele financiare care pot fi, în general, adecvate pentru acesta, luând în considerare cunoştinţele şi experienţa clientului, situaţia sa financiară şi obiectivele sale de investiţii. Un profil de risc mai ridicat impune o actualizare mai frecventă decât un profil de risc mai scăzut.

(3)Anumite evenimente pot declanşa un proces de actualizare; acest lucru ar putea fi valabil, de exemplu, în cazul clienţilor care ajung la vârsta de pensionare, divorţează, li se naşte un copil, îşi pierd locul de muncă, îşi pierd veniturile, anulează sau li se anulează o poliţă de asigurare etc.

(4)Actualizarea se realizează în timpul întâlnirilor periodice cu clienţii sau prin trimiterea unui chestionar de actualizare către clienţi. S.S.I.F. adoptă măsuri relevante care pot să includă modificarea profilului clientului pe baza noilor informaţii actualizate colectate.

(5)Actualizarea informaţiilor cu privire la clienţii cu profil de risc scăzut se va realiza cel puţin cu o frecvenţă anuală, iar în cazul clienţilor cu profil de risc crescut actualizarea informaţiilor se va realiza cu o frecvenţă cel puţin semestrială.Secţiunea a 7-a Informarea clienţilor entităţi juridice sau grupuri

Articolul 10

(1)În cazul unui client persoană juridică sau al unui grup de două sau mai multe persoane fizice ori în cazul în care una sau mai multe persoane fizice sunt reprezentate de o altă persoană fizică, pentru a identifica persoana care face obiectul evaluării adecvării S.S.I.F. se bazează în primul rând pe cadrul juridic aplicabil.

(2)În cazul în care cadrul juridic nu furnizează suficiente indicii pentru identificarea persoanei care face obiectul evaluării adecvării şi, în special, în cazul în care nu a fost desemnat niciun reprezentant unic (aşa cum poate fi cazul pentru un cuplu căsătorit), S.S.I.F., pe baza politicii stabilite în prealabil prevăzute la art. 5, convine cu persoanele relevante (reprezentanţii entităţii juridice, persoanele care aparţin grupului sau persoanele fizice reprezentate) cu privire la persoana care face obiectul evaluării adecvării şi modul în care această evaluare va fi realizată în practică, inclusiv cu privire la persoana de la care colectează informaţii cu privire la cunoştinţe şi experienţă, situaţia financiară şi obiectivele de investiţii. S.S.I.F. înregistrează acordul realizat cu persoanele relevante.

(3)Atunci când clientul este o persoană fizică reprezentată de o altă persoană fizică sau atunci când clientul este o entitate care nu se încadrează în prevederile art. 1 din anexa nr. 8 la Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, situaţia financiară şi obiectivele de investiţii ar trebui să fie cele ale clientului de bază (persoană fizică reprezentată sau entitatea anterior menţionată), în timp ce experienţa şi cunoştinţele ar trebui să fie cele ale reprezentantului persoanei fizice sau ale persoanei autorizate să efectueze tranzacţii în numele entităţii.

(4)S.S.I.F. instituie o politică privind persoana care face obiectul evaluării adecvării în cazul unei persoane juridice sau al unui grup de două ori mai multe persoane fizice sau în cazul uneia ori mai multor persoane fizice reprezentate de o altă persoană fizică. Politica S.S.I.F. prevede că sunt luate în considerare interesele tuturor persoanelor în cauză şi nevoia acestora de protecţie.

(5)În cazul în care nu se ajunge la un acord cu privire la persoana care se evaluează şi în cazul în care situaţiile financiare ale persoanelor care aparţin grupului diferă, S.S.I.F. iau în considerare persoana cea mai relevantă în acest sens (de exemplu, persoana cu cea mai slabă situaţie financiară). La fel se procedează atunci când se iau în considerare obiectivele de investiţii (şi anume,persoana cu cele mai conservatoare obiective de investiţii) sau experienţa şi cunoştinţele acestora (de exemplu, persoana autorizată să efectueze tranzacţii cu cea mai puţină experienţă şi cele mai puţine cunoştinţe).

(6)În situaţiile în care două sau mai multe persoane sunt autorizate să efectueze în comun tranzacţii în numele grupului (cum poate fi cazul conturilor comune), profilul clientului, astfel cum este definit de S.S.I.F., reflectă capacitatea diferitelor persoane competente de a adopta decizii de investiţii, precum şi impactul potenţial al acestor decizii asupra situaţiei financiare individuale şi asupra obiectivelor de investiţii ale acestora.Secţiunea a 8-a Măsuri necesare asigurării caracterului adecvat al unei investiţii

Articolul 11

(1)Pentru a putea oferi clienţilor investiţii adecvate, S.S.I.F. stabilesc politici şi proceduri pentru a se asigura că în mod constant ţin seama de:

a)toate informaţiile disponibile privind clientul, care pot fi relevante pentru evaluarea adecvării unei investiţii, inclusiv portofoliul actual de investiţii al clientului (şi alocarea activelor în cadrul acestui portofoliu);

b)toate caracteristicile semnificative ale investiţiilor luate în considerare în evaluarea adecvării, inclusiv toate riscurile relevante şi orice costuri directe sau indirecte pentru client, informând clienţii în conformitate cu prevederile art. 119 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006.

(2)S.S.I.F. care se bazează pe instrumente în procesul de evaluare a adecvării (cum ar fi modele de portofoliu, software de alocare a activelor sau un instrument de realizare a profilului de risc pentru investiţii potenţiale) dispun de sisteme şi controale adecvate pentru a se asigura că instrumentele sunt potrivite scopului şi obţin rezultate satisfăcătoare.

(3)În vederea îndeplinirii cerinţei prevăzute la alin. (2), instrumentele pe care se bazează S.S.I.F. în procesul de evaluare a adecvării sunt concepute astfel încât să ţină seama de toate caracteristicile relevante ale fiecărui client sau instrument financiar. De exemplu, instrumentele care clasifică clienţii sau instrumentele financiare într-o manieră generală nu corespund acestui scop.

(4)S.S.I.F. instituie politici şi proceduri care să le permită să asigure, printre altele, că:

a)serviciile de consultanţă şi de administrare a portofoliului furnizate clientului ţin seama de un grad adecvat de diversificare a riscurilor;

b)clientul înţelege în mod corect relaţia dintre risc şi randament, spre exemplu, remuneraţia inevitabil scăzută a instrumentelor financiare cu risc considerat scăzut, incidenţa orizontului de timp cu privire la această relaţie şi impactul costurilor asupra investiţiilor sale;

c)situaţia financiară a clientului poate finanţa investiţiile şi clientul poate suporta eventualele pierderi rezultate din investiţii;

d)orice recomandare personală sau tranzacţie încheiată în cursul furnizării unui serviciu de consultanţă de investiţii sau de administrare a portofoliului, în cazul în care este implicat un instrument financiar nelichid, ia în considerare durata de timp în care clientul este pregătit să reţină investiţia; şi e) orice conflicte de interese sunt împiedicate să afecteze negativ calitatea evaluării adecvării.Secţiunea a 9-a Păstrarea evidenţei şi înregistrărilor

Articolul 12

(1)În aplicarea prevederilor art. 10 alin. (4), ale art. 66 alin. (1), precum şi ale art. 63 alin. (2) lit. f) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, atunci când prestează servicii de consultanţă pentru investiţii şi/sau administrarea portofoliului, S.S.I.F. trebuie cel puţin:

a)să menţină măsuri adecvate de înregistrare şi de păstrare pentru a asigura păstrarea unei evidenţe sistematice şi transparente în ceea ce priveşte evaluarea adecvării, inclusiv orice consultanţă de investiţii furnizată şi toate investiţiile (şi dezinvestiţiile) realizate;

b)să se asigure că măsurile de păstrare a evidenţei şi a înregistrărilor sunt proiectate pentru a permite detectarea erorilor în ceea ce priveşte evaluarea adecvării (cum ar fi vânzarea abuzivă);

c)să se asigure că evidenţele şi înregistrările păstrate sunt accesibile pentru persoanele relevante din cadrul S.S.I.F. şi pentru C.N.V.M.;

d)să dispună de procese adecvate pentru a diminua orice deficienţe sau limitări ale măsurilor de păstrare a evidenţei şi înregistrărilor.

(2)Măsurile de păstrare a evidenţei şi înregistrărilor adoptate de S.S.I.F. trebuie astfel concepute încât să permită S.S.I.F. să urmărească ex-post motivul pentru care o investiţie a fost efectuată. Acest lucru este important în cazul unui litigiu între un client şi S.S.I.F. Orice erori de păstrare a evidenţei şi înregistrărilor pot împiedica C.N.V.M. să aprecieze calitatea procesului de evaluare a adecvării al S.S.I.F. şi pot slăbi capacitatea de gestionare a informaţiilor necesare identificării riscurilor de vânzare abuzivă.

(3)S.S.I.F. au obligaţia să înregistreze toate informaţiile relevante cu privire la evaluarea adecvării, cum ar fi informaţiile despre client (inclusiv modul în care informaţiile respective sunt utilizate şi interpretate pentru a stabili profilul de risc al clientului), şi informaţii cu privire la instrumentele financiare recomandate clientului sau achiziţionate în numele clientului. Aceste înregistrări trebuie să includă:

a)orice modificări aduse de S.S.I.F. în ceea ce priveşte evaluarea adecvării, în special, orice modificare a profilului de risc de investiţii al clientului;

b)tipurile de instrumente financiare care corespund profilului şi raţionamentul unei astfel de evaluări, precum şi orice modificări şi motivarea acestora.

Capitolul IIISancţiuni

Articolul 13

Nerespectarea prevederilor prezentei instrucţiuni se sancţionează potrivit dispoziţiilor titlului X din Legea nr. 297/2004 şi ale cap. VII din titlul I al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2006.

Capitolul IVDispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 14

S.S.I.F. au obligaţia să actualizeze procedurile şi politicile existente incidente prezentei instrucţiuni în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a instrucţiunii.

Preşedintele Comisiei Naţionale

a Valorilor Mobiliare,

Eugenia Carmen Negoiţă