Decizie nr. 390 din 17 aprilie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (7) şi art. 100 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Z.R.C. Invest" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 685/2005 al Tribunalului comercial Mureş-Judecătorul-sindic.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 685/2005, Tribunalul comercial Mureş Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (7) şi art. 100 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Z.R.C. Invest" - S.R.L. din Craiova în cadrul procedurii insolvenţei deschise împotriva debitoarei Societatea Comercială "Romvelo" - S.A. din Luduş.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 încalcă dreptul de liber acces la justiţie şi dreptul de proprietate, întrucât nu recunoaşte posibilitatea acţionarilor debitorului şi a altor persoane interesate de a ataca în justiţie hotărârea adunării creditorilor. Aceleaşi drepturi constituţionale consideră că sunt îngrădite şi din cauza faptului că atacarea unor astfel de hotărâri este condiţionată de cererea creditorilor care au votat împotriva hotărârii, ori de cererea creditorilor care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor. În sfârşit, arată că art. 100 alin. (2) din aceeaşi lege lezează dreptul de proprietate al acţionarilor debitorului, întrucât îi exclude de la dreptul de vot asupra planului de reorganizare.

Tribunalul comercial Mureş - Judecătorul-sindic apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece nerecunoaşterea dreptului acţionarilor de a ataca hotărârea adunării creditorilor apare ca o sancţiune tocmai datorită stării de insolvenţă a debitorului.

În acelaşi timp, arată că debitorul are la dispoziţie mai multe drepturi şi garanţii pentru a i se asigura accesul la justiţie, aşa cum este posibilitatea de a formula contestaţie privind starea de insolvenţă a debitoarei ori contestaţie cu privire la declaraţiile de creanţă, dar şi dreptul de a propune un plan de reorganizare. De asemenea, judecătorul-sindic consideră că excluderea acţionarilor de la votul asupra planului de reorganizare nu lezează dreptul lor de proprietate, având în vedere că debitorul şi, implicit, acţionarii săi sunt cei care propun planul de reorganizare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu încalcă dreptul de proprietate şi nici nu aduc atingere accesului liber la justiţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (7) şi ale art. 100 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora:

–Art. 14 alin. (7): "Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.";

–Art. 100 alin. (2): "Fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă."

În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 şi ale art. 44 din Constituţie referitoare la dreptul de acces liber la justiţie, respectiv la dreptul de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 prevede dreptul judecătorului-sindic de a desfiinţa hotărârea nelegală a adunării creditorilor la cererea creditorilor care au votat împotriva adoptării hotărârii respective şi au cerut consemnarea acestui fapt în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor care au lipsit justificat de la adunare.

Hotărârile luate în adunarea creditorilor privesc realizarea intereselor legitime ale acestora, în mod colectiv, în vederea recuperării creanţelor lor. În aceste condiţii, acţionarii debitorului nu au nicio justificare pentru a cere desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor. De altfel, acţionarii respectivi nu sunt participanţi în nume propriu în procedura insolvenţei, participant fiind debitorul persoană juridică, direct ori reprezentat de administratorul sau de lichidatorul judiciar.

În ceea ce priveşte art. 100 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că acest text de lege prevede procedura de votare de către creditori a planului de reorganizare, stabilind că fiecare creanţă dă dreptul la un vot. Aşa fiind, nu ar avea nicio justificare participarea la acest vot a acţionarilor debitorului, de vreme ce planul de reorganizare este propus şi susţinut de debitor şi în numele tuturor acţionarilor săi.

Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu îngrădesc dreptul niciunei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi a intereselor sale legitime şi nu aduc nicio atingere dreptului de proprietate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (7) şi art. 100 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Z.R.C. Invest" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 685/2005 al Tribunalului Comercial Mureş - Judecătorul-sindic.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea