Decizie nr. 239 din 12 septembrie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Paraschiva Radac în Dosarul nr. 5.901/2000 al Tribunalului Sibiu.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, în temeiul art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331 din Codul de procedură penală, întrucât nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Se apreciază ca nici pe fond excepţia nu este intemeiata, deoarece prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale pretins incalcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 8 mai 2002, pronunţată în Dosarul nr. 5.901/2000, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Paraschiva Radac în dosarul acelei instanţe.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare, deoarece lasă la aprecierea judecătorului necesitatea administrării de probe noi pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei. Or, "judecătorul este subiectiv şi poate încalcă dreptul la apărare garantat prin Constituţie". Totodată restrangerea exerciţiului acestui drept nu este menţionată printre cazurile enumerate în art. 49 din Constituţie, care justifica restrangerea libertăţii de exercitare a dreptului la apărare.

Tribunalul Sibiu apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece prin dispoziţiile legale criticate nu se instituie vreo restrictie a dreptului la apărare. Judecătorul apreciază oportunitatea şi relevanta probelor solicitate de părţi în temeiul art. 67 din Codul de procedură penală. Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludenta şi utila, iar admiterea sau respingerea cererii se face motivat.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca dispoziţiile art. 331 din Codul de procedură penală sunt constituţionale şi considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca prin dispoziţiile art. 331 din Codul de procedură penală se acordă judecătorului posibilitatea de apreciere a oportunităţii şi relevantei probelor solicitate de părţi, iar faptul ca o proba poate fi respinsă, dacă aceasta nu este concludenta şi utila cauzei, nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la dreptul la apărare.

Guvernul considera că nu se poate susţine ca dispoziţiile art. 331 din Codul de procedură penală aduc atingere dreptului la apărare consacrat în art. 24 din Constituţie. În ceea ce priveşte neconcordanta dintre dispoziţiile legale criticate şi prevederile art. 49 din Constituţie, se apreciază ca posibilitatea instanţei de a respinge cererea de administrare a unor probe neconcludente sau inutile nu constituie o restrangere a exerciţiului dreptului la apărare.

Avocatul Poporului arata ca art. 331 din Codul de procedură penală nu este în contradictie cu prevederile art. 24 din Constituţie. Faptul ca o proba poate fi respinsă dacă nu este utila şi concludenta cauzei nu aduce atingere dreptului la apărare prevăzut de Constituţie, astfel încât prin art. 331 din Codul de procedură penală nu se instituie o restrictie la apărare. În concluzie, se arata ca acest text este constituţional.

Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 331 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Dacă din cercetarea judecătorească rezultă ca pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea unor probe noi şi dacă nu este cazul să facă aplicarea art. 333, instanţa dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei."

Aceste prevederi sunt considerate neconstituţionale de autorul excepţiei, în raport cu dispoziţiile art. 24 şi 49 din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca prin textul de lege criticat nu s-a adus nici o atingere dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, potrivit cărora "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2)În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Dispoziţiile art. 331 din Codul de procedură penală vizează ipoteza în care instanţa a constatat, în urma cercetării judecătoreşti, ca este necesară administrarea unor probe noi şi ca, pentru administrarea acestora, nu se impune restituirea dosarului procurorului, ceea ce nu poate fi considerată o încălcare a dreptului la apărare, având în vedere ca administrarea noilor probe se face de către instanţa, cu respectarea dreptului la apărare al inculpatului şi al celorlalte părţi din proces.

Este de observat ca prin dispoziţiile alin. 1 al art. 6 din Codul de procedură penală se garantează dreptul de apărare al învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal, iar conform alin. 2 al aceluiaşi articol organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi sa administreze probele necesare în apărare. De asemenea, orice parte are dreptul să fie asistată de un apărător în tot cursul procesului penal (art. 6 alin. 4). În condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege organele judiciare sunt obligate sa ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are apărător ales (art. 6 alin. 5 teza a doua). Prin urmare, exista garanţii procesuale din care rezultă ca un proces penal se desfăşoară în limitele circumscrise de prevederile constituţionale.

Reglementarea cuprinsă în art. 331 din Codul de procedură penală acorda judecătorului posibilitatea de apreciere a oportunităţii şi a relevantei admiterii probelor solicitate de părţi. Legiuitorul a instituit însă, prin art. 67 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligaţia ca probele propuse de părţi şi a căror administrare se cere să fie concludente şi utile, întrucât numai astfel pot contribui la soluţionarea cauzei şi la realizarea scopului procesului penal. Administrarea de probe care nu au nici un efect asupra soluţionării cauzei ori pentru dovedirea unor aspecte asupra cărora organele judiciare s-au edificat deja nu ar conduce decât la tergiversarea soluţionării cauzei. În consecinţa, nu se poate susţine ca prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului constituţional la apărare.

De asemenea, Curtea constata ca dispoziţiile art. 331 din Codul de procedură penală nu prevăd restrangerea exerciţiului nici unui drept fundamental sau al unei libertăţi, astfel încât nu se poate pune problema incidentei prevederilor art. 49 din Constituţie.

Faţa de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Paraschiva Radac în Dosarul nr. 5.901/2000 al Tribunalului Sibiu.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 septembrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu