Decizie nr. 1.601 din 26 noiembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Maria Bruzlea, Istvan Bălănescu şi Dorel Tănalt în Dosarul nr. 119/102/2009 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că preambulul actului criticat justifică urgenţa adoptării ordonanţei de urgenţă şi că restrângerea vocaţiei de a primi tichete de masă de la buget se aplică indiferent de forma de finanţare a autorităţilor sau instituţiilor publice, astfel încât nu sunt încălcate prevederile art. 16 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 119/102/2009, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Maria Bruzlea, Istvan Bălănescu şi Dorel Tănalt, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni pentru acordarea unor drepturi băneşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, prevăzând că instituţiile publice nu acordă tichete de masă în anul 2009 personalului din cadrul acestora, contravin dispoziţiilor art. 115 din Constituţie, pentru că anulează un drept stabilit prin lege în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală. Dispoziţiile criticate restrâng nejustificat exerciţiului dreptului la acordarea tichetelor de masă. Mai mult, ordonanţa de urgenţă a fost emisă înaintea legii bugetului de stat pe 2009, deşi fondurile pentru finanţarea tichetelor de masă se cuprind în legea bugetului de stat. Dispoziţiile criticate sunt discriminatorii pentru categoria de salariaţi din instituţiile publice faţă de celelalte categorii din domeniul privat, încălcându-se dreptul constituţional al egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii, drept garantat şi de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Tribunalul Mureş - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, având următorul cuprins:

Instituţiile publice centrale şi locale, aşa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, cu excepţia instituţiilor finanţate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2009 personalului din cadrul acestora.

Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială şi ale art. 115 privind delegarea legislativă, precum şi dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că "dreptul stabilit prin lege în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală", de care vorbesc autorii excepţiei, este în realitate o vocaţie şi nu un drept efectiv, aşa cum este, de exemplu, dreptul la salariu al angajatului pentru munca prestată. De altfel, în acest sens, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă prevede că "Salariaţii [...] pot primi o alocaţie individuală de hrană, acordată sub formă de tichete de masă, suportată integral pe costuri de angajator".

Aşadar, legea nu instituie în sarcina angajatorilor (societăţi comerciale, regii autonome, instituţii publice, alte persoane juridice sau fizice) obligativitatea de a acorda alocaţie individuală de hrană, sub forma tichetelor de masă, ci posibilitatea acordării acesteia, făcând şi precizarea care se impunea, în sensul că această alocaţie individuală se acordă "în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar, şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori" [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998].

Prin urmare, alocaţia individuală lunară se poate acorda numai dacă angajatorul dispune de sumele băneşti necesare şi suficiente, pentru că altfel s-ar crea o obligaţie legală ce nu ar putea fi executată, or, este îndeobşte cunoscut că norma legală nu poate fi ilogică. Legiuitorul nu poate deci obliga angajatorul la această prestaţie, care nu reprezintă o măsură de protecţie socială de rang constituţional, nefiind vorba de securitatea sau sănătatea salariaţilor, şi care depinde în totalitate de posibilităţile sale financiare.

În fine, Curtea reţine că la elaborarea şi aprobarea bugetului de stat trebuie bine stabilite categoriile de cheltuieli ce pot fi cuprinse în buget, iar, sub acest aspect, emiterea ordonanţei înaintea aprobării bugetului de stat era chiar necesară, întrucât, în lipsa acesteia, instituţiile publice ar fi fost tentate să cuprindă în bugetul lor sumele corespunzătoare acestei alocaţii, fără a avea resursele băneşti necesare, operaţiune nepermisă de legea finanţelor publice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Maria Bruzlea, Istvan Bălănescu şi Dorel Tănalt în Dosarul nr. 119/102/2009 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly