Decizie nr. 1.695 din 17 decembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepţie ridicată de Cătălin Năstase în Dosarul nr. 41.848/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosar autorul excepţiei a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 41.848/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Excepţia a fost ridicată de Cătălin Năstase într-o cauză civilă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile criticate limitează expertiza la valoarea de piaţă a imobilului din momentul efectuării acesteia. Totodată, arată că acest fapt determină inegalitatea cetăţenilor, proprietari ai unor suprafeţe de teren echivalente, expropriaţi pentru motiv de utilitate publică la un interval de timp nesemnificativ.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că situaţia învederată de către autor este una conjuncturală, determinată de prăbuşirea pieţei imobiliare, susţinând astfel că despăgubirea ce s-ar calcula în acord cu art. 26 din Legea nr. 33/1994 ar fi mai mică decât cea la care s-a produs efectiv exproprierea. Prin urmare, critica exprimată de autorul excepţiei este axată pe nemulţumirea acestuia generată de modul concret de calculare a despăgubirii pe care expropriatorul trebuie să i-o plătească, aspect care, în opinia instanţei, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. Totodată, în ceea ce priveşte invocarea art. 44 alin. (3) din Constituţie, arată că prevederile criticate asigură cadrul legal adecvat stabilirii despăgubirilor, în mod echitabil, în acord cu dispoziţiile constituţionale privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 2 iunie 1994, având următorul conţinut: "Art. 26. - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.

Experţii vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.

În cazul exproprierii parţiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii, ţinând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanţei o eventuală reducere numai a daunelor."

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 44 alin. (3) privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, prevederile de lege criticate reglementând cadrul legal pentru calcularea despăgubirilor în caz de expropriere pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (3). Astfel, potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se stabileşte de o comisie de experţi, constituită de instanţă, formată dintr-un expert numit de către aceasta, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor ale căror bunuri sunt expropriate. Exproprierea are în vedere atât valoarea reală a imobilului, cât şi prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. Pentru stabilirea valorii reale a imobilului se ţine cont de valoarea de piaţă a unui imobil similar, la data întocmirii raportului de expertiză. Instanţa de judecată va compara rezultatul expertizei cu oferta părţilor şi va hotărî în aşa fel încât despăgubirea să se situeze între o limită minimă dată de suma oferită de expropriator şi o limită maximă, dată de suma solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

Totodată, Curtea nu poate reţine nici invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, de vreme ce, potrivit art. 21 din Legea nr. 33/1994, soluţionarea cererilor privind exproprierea este dată în competenţa tribunalului judeţean sau a Tribunalului Bucureşti în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere. Întinderea competenţei materiale a tribunalului este stabilită de art. 23 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia instanţa va verifica dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi va stabili cuantumul despăgubirilor. Hotărârea tribunalului este supusă căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, Curtea reţine că normele legale criticate nu operează nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor, susţinerea pretinsului său caracter discriminatoriu fiind lipsită de temei.

De altfel, în preambulul Legii nr. 33/1994 se arată că, în vederea realizării unor lucrări care servesc unor utilităţi publice şi ţinând seama de caracterul de excepţie conferit de Constituţia României şi de Codul civil cedării prin expropriere a dreptului de proprietate privată, drept a cărui protecţie se realizează, de altfel, prin garantarea şi ocrotirea sa de către lege, în mod egal, indiferent de titular, s-a adoptat această lege, ce cuprinde dispoziţii de natură să asigure atât cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, cât şi apărarea dreptului de proprietate privată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepţie ridicată de Cătălin Năstase în Dosarul nr. 41.848/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu