Decizie nr. 684 din 10 octombrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă, excepţie ridicată de Municipiul Constanţa, Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi primarul municipiului Constanţa în Dosarul nr. 343/CA/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, doamna Gabriela Mocanu, consilier juridic cu delegaţie la dosar, iar pentru partea Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, domnul Liviu Alexandru Teodorescu, consilier juridic cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul părţilor prezente. Reprezentantul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi cel al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 şi ca inadmisibilă, ca urmare a abrogării, a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 343/CA/2006, Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Municipiul Constanţa, Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi primarul municipiului Constanţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ prin care se solicită anularea aceloraşi prevederi de lege ce au fost criticate pentru neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 contravin dispoziţiilor art. 115 din Constituţie. Arată că nu a existat o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă în domeniile la care actul normativ vizat se referă. În continuare, precizează că nu a existat nicio situaţie extraordinară care să impună urgenţa reglementării. Consideră că niciunul dintre argumentele cuprinse în preambulul ordonanţei nu motivează caracterul urgent al acesteia, deoarece problema utilizării plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă nu constituie o situaţie extraordinară care să impună adoptarea unei reglementări de urgenţă. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006, se susţine că acestea ar fi contrare prevederilor art. 137 alin. (2), art. 138 alin. (4) şi (5) şi ale art. 139 alin. (3) din Constituţie, întrucât adaugă o nouă sarcină asupra bugetului deja stabilit, fără a asigura şi o sursă de finanţare, alta decât sursele de venit deja cuprinse în bugetul local.

Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 a fost justificată, absenţa unei asemenea reglementări conducând la imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităţilor specifice sezonului estival şi la imposibilitatea îmbunătăţirii condiţiilor desfăşurării activităţii de turism pe plajele Mării Negre.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din ordonanţa criticată este neîntemeiată, iar cea a art. 4 alin. (2) este inadmisibilă. Precizează că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 115 din Constituţie, rezultă că prevederile alin. (1)-(3) ale acestui articol nu sunt aplicabile ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, având în vedere situaţiile extraordinare care determină legiferarea prin delegare legislativă. Arată că atât din Nota de fundamentare, cât şi din preambulul acesteia rezultă că situaţia extraordinară care a justificat urgenţa adoptării proiectului a constat în necesitatea reglementării modului de utilizare a plajei Mării Negre de către operatorii economici care urmează să încheie contractul de închiriere cu administratorul plajei, având în vedere începerea sezonului turistic la 1 mai. În opinia sa, urgenţa reglementărilor justifică, în acest caz, existenţa situaţiei extraordinare, astfel încât apreciază că ordonanţa criticată este în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4). În ceea ce priveşte prevederile art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006, arată că acestea nu mai sunt în vigoare, ca urmare a aprobării cu modificări şi completări a acesteia prin Legea nr. 274/2006, sursele de finanţare pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (1) asigurându-se, în prezent, de la bugetul de stat.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 sunt constituţionale, necontravenind nici dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi nici celor ale art. 137 alin. (1) din Constituţie. Consideră că dispoziţiile art. 138 alin. (4) şi (5) şi ale art. 139 alin. (3) din Constituţie nu au incidenţă în cauză. Precizează că dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 au fost modificate prin Legea nr. 274/2006, fiind modificată substanţial soluţia legislativă anterioară. Consideră că, prin aplicarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege a devenit inadmisibilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 10 martie 2006, care, ca urmare a modificărilor şi completărilor aduse prin Legea nr. 247/2006 de aprobare a acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 iulie 2006, au următorul cuprins:

–Art. 4 alin. (1) şi (2): "(1) Autorităţile administraţiei publice locale pe a căror rază teritorială se află plaje cu destinaţie turistică au următoarele obligaţii:

a)să organizeze şi să asigure servicii publice de salvare acvatică - salvamar şi posturi de prim ajutor;

b)să asigure lucrările de canalizare şi alimentare cu apă până în zona limitrofă plajei cu destinaţie turistică, în conformitate cu autorizaţia de gospodărire a apelor;

c)să asigure ordinea publică prin intermediul poliţiei, jandarmeriei şi al poliţiei comunitare.

(2)Sursele de finanţare pentru realizarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt asigurate de la bugetul de stat."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 referitor la delegarea legislativă, ale art. 137 alin. (1) privind formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice, ale art. 138 alin. (4) şi (5) care stabilesc că bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii şi că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare, precum şi ale art. 139 alin. (3) privind folosirea sumelor reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată, în primul rând, că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate argumentată de autorii excepţiei pe inexistenţa unei legi de abilitare care să legitimeze dreptul Guvernului de a emite ordonanţa de urgenţă ale cărei prevederi constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Concluzia autorilor excepţiei, potrivit căreia, în lipsa unei asemenea legi de abilitare, ordonanţa ar fi neconstituţională, încălcând dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (4) din Constituţie, nu este justă, întrucât, potrivit art. 115 alin. (1) din Constituţie, adoptarea unei legi de abilitare se impune numai în cazul în care Guvernul emite ordonanţe simple, în domenii de reglementare care nu fac obiectul legilor organice. În cazul ordonanţelor de urgenţă, delegarea legislativă a Guvernului decurge direct din textul constituţional al art. 115 alin. (4). Numai în cazul emiterii ordonanţelor simple este necesar ca delegarea atribuţiilor legislative asupra Guvernului să fie făcută în mod expres, printr-o lege de abilitare adoptată de Parlament, aşa cum prevede art. 115 alin. (1) din Constituţie. Deci, emiterea unei ordonanţe de urgenţă nu este condiţionată de existenţa unei legi speciale de abilitare, ci acest drept al Guvernului operează în virtutea textului constituţional al art. 115 alin. (4). În acest sens pot fi amintite şi cele statuate de Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 146 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 mai 2004: "[...] delegarea legislativă a Guvernului de a emite ordonanţe poate opera în temeiul Constituţiei, potrivit art. 115 alin. (4), în cazul ordonanţelor de urgenţă, sau în temeiul legii de abilitare adoptate cu respectarea alin. (1) al aceluiaşi articol. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenţă, care nu reprezintă o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unor situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată".

Cea de-a doua critică formulată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate are în vedere neîndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, şi anume cea referitoare la existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată. Se observă însă că necesitatea reglementării pe calea ordonanţei de urgenţă este justificată şi explicată atât în preambulul ordonanţei de urgenţă, cât şi în expunerea de motive la Legea nr. 274/2006 de aprobare a acesteia. Astfel, sunt enumerate elementele de fapt şi de drept ale situaţiei extraordinare şi sunt prezentate consecinţele negative ale neadoptării unei asemenea ordonanţe, constând în "imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităţilor specifice sezonului estival şi la imposibilitatea îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a activităţilor de turism pe plajele Mării Negre". Prin urmare, se constată că, în scopul salvgardării unui interes public, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă au fost adoptate unele măsuri a căror urgenţă a fost justificată, aceasta fiind emisă cu respectarea condiţiilor impuse de prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4).

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006, Curtea reţine că, la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, acestea prevedeau că sursele de finanţare pentru realizarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol sunt reprezentate de veniturile obţinute din taxa hotelieră. Autorii excepţiei susţin că acest text de lege este neconstituţional, întrucât adaugă o nouă sarcină asupra bugetului deja stabilit, fără a furniza şi o sursă de finanţare, alta decât sursele de venit deja cuprinse în bugetul local. Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 11 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 a fost modificat prin Legea nr. 274/2006. În noua redactare, se prevede că sursele de finanţare sunt asigurate de la bugetul de stat. ţinând seama că, în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, s-a statuat că, în situaţia modificării prevederii legale contestate, sesizarea rămâne valabilă numai dacă textul conservă soluţia legislativă iniţială, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 a devenit inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă, excepţie ridicată de Municipiul Constanţa, Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi primarul municipiului Constanţa în Dosarul nr. 343/CA/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.

II. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu