Decizie nr. 871 din 10 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Daniela Manta în Dosarul nr. 25.786/3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocat. Lipsesc părţile Comisia superioară de disciplină a Colegiului Medicilor din România şi Sanda Nica, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.442D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006, excepţie ridicată de Aurel-Gheorghe Stroescu în Dosarul nr. 1.604/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 881D/2008 şi nr. 1.442D/2008 este similar, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul părţii prezente nu se opune conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.442D/2008 la Dosarul nr. 881D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul părţii prezente solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care împiedică accesul persoanei vătămate în drepturile sale prin decizia Comisiei superioare de disciplină a Colegiului Medicilor din România de a ataca această decizie la instanţa de judecată. În legătură cu aceasta, menţionează că în cazul altor profesii nu există o asemenea interdicţie. Mai arată şi faptul că, deşi răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea penală, contravenţională sau civilă a medicului, totuşi decizia Comisiei superioare de disciplină stabileşte existenţa culpei medicului. Astfel, dacă se stabileşte inexistenţa culpei medicului, atunci soluţia acţiunilor în justiţie va fi de respingere.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, pe de o parte, arată că, în esenţă, critica autorilor excepţiei are în vedere o omisiune legislativă, ceea ce conferă caracter de inadmisibilitate excepţiei, iar, pe de altă parte, arată că textul de lege criticat nu opreşte pe cel interesat să se adrese justiţiei, inclusiv instanţei de contencios administrativ, astfel că argumentele autorului excepţiei sunt neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 22 februarie 2008 şi 7 mai 2008, pronunţate în dosarele nr. 25.786/3/CA/2007 şi nr. 1.604/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de Daniela Manta şi Aurel-Gheorghe Stroescu cu prilejul soluţionării unor acţiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unor acte administrative.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie, întrucât prevede că decizia de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină a Colegiului Medicilor din România poate fi atacată în instanţă de medicul sancţionat, fără a prevedea acest drept şi pentru alte persoane vătămate printr-o astfel de decizie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece textul de lege criticat nu interzice persoanei interesate de a ataca în justiţie actul emis de Comisia superioară de disciplină.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006: "Împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea."

Autorii excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, respectiv dreptul de acces liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 442-451 din Legea nr. 95/2006 reglementează răspunderea disciplinară a medicilor, prevăzând, în esenţă, posibilitatea formulării unei plângeri împotriva unui medic la colegiul al cărui membru este acel medic, examinarea dosarului de către o comisie de disciplină teritorială, posibilitatea contestării deciziei acestei comisii de către medicul sancţionat, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătăţii Publice, preşedintele colegiului teritorial sau preşedintele Colegiului Medicilor din România la Comisia superioară de disciplină şi, în final, aşa cum prevede textul de lege criticat, dreptul medicului sancţionat de a ataca în contencios administrativ decizia de sancţionare dată de Comisia superioară.

Autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de faptul că art. 451 din Legea nr. 95/2006 are o redactare limitativă, care împiedică accesul la justiţie al acelor persoane ale căror drepturi sau interese ar fi vătămate prin decizia Comisiei superioare de disciplină, excepţie făcând doar medicul sancţionat, care poate ataca decizia de sancţionare.

Faţă de acestea, Curtea reţine că răspunderea disciplinară a medicilor îşi are temeiul în obligaţiile ce izvorăsc din prevederile legilor şi regulamentelor profesiei medicale, ale Codului de deontologie medicală şi ale regulilor de bună practică profesională, ale Statutului Colegiului Medicilor din România ori ale deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, obligaţii a căror nerespectare prejudiciază onoarea şi prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România. Prin urmare, această formă specială de răspundere vizează strict raporturile dintre medic, pe de o parte, şi categoria profesională din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din România, ale căror interese sunt prejudiciate, de cealaltă parte.

Acest cadru al răspunderii disciplinare justifică soluţia legislativă criticată care consacră dreptul de a ataca în justiţie decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancţionat prin această decizie.

Aceasta nu are însă semnificaţia restrângerii dreptului persoanei care a formulat plângerea împotriva medicului de a obţine în justiţie repararea drepturilor sau intereselor sale vătămate prin conduita medicului. În acest sens, trebuie observat că art. 442 din Legea nr. 95/2006 prevede că "Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă, conform prevederilor legale."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Daniela Manta în Dosarul nr. 25.786/3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Aurel-Gheorghe Stroescu în Dosarul nr. 1.604/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea