Decizie nr. 1.009 din 7 iulie 2009

Cu Adresa nr. 51/2857 din 19 mai 2009, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea formulată de 51 de deputaţi referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 89 alin. (1), (3) şi (8) şi ale art. 114 şi 115 din Regulamentul Senatului.

Autorii sesizării sunt următorii: Sorin Andi Pandele, Mihail Boldea, Carmen Axenie, Daniel Buda, Gabriel Andronache, Doru Braşoan Lese, Răzvan Mustea-Şerban, Ştefan Seremi, Octavian Bot, Petru Movilă, Iustin-Marinel Cionca-Arghir, Marius-Sorin Gondor, Claudia Boghicevici, Ioan-Nelu Botiş, Cosmin Mihai Popescu, Adrian Gurzău, Constantin Severus Militaru, Florian Daniel Geantă, Adrian Henorel Niţu, Gheorghe Roman, Mihai Stroe, Mihaela Stoica, Gelu Vişan, Brânduşa Novac, Strugaru Stelică Iacob, Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf, Eugen Bădălan, Nicolae Bud, Gheorghe Ialomiţianu, Mihaela Ioana Şandru, Mircea Marin, Constantin Chirilă, Adrian Florescu, Marius Neculai, Cristian Petrescu, Dan-Radu Zătreanu, Adrian Bădulescu, Gabriel Gospodaru, Sanda-Maria Ardeleanu, Nicuşor Păduraru, Corneliu Olar, Mihai Surpăţeanu, Sorin Zamfirescu, Samoil Vîlcu, Valeriu Alecu, Toader Stroian, Tinel Gheorghe, Mihai Doru Oprişcan, Valeriu Tabără, Alin Augustin Florin Popoviciu, Ioan Holdiş.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. J1060 din 20 mai 2009 şi formează obiectul Dosarului nr. 3.039 C/2009.

Obiectul sesizării îl constituie dispoziţiile art. 89 alin. (1), (3) şi (8), precum şi ale art. 114 şi 115 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28 din 24 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005, care au următorul cuprins:

–Art. 89 alin. (1), (3) şi (8): "(1) Proiectele de lege şi propunerile legislative se supun spre dezbatere şi adoptare Senatului, ca primă Cameră sesizată, în condiţiile prevăzute la art. 75 din Constituţia României, republicată. În cazul propunerilor legislative care sunt depuse la Senat, ca primă Cameră sesizată, acestea se înregistrează şi se ţin în evidenţă. Ele vor intra în procesul legislativ numai după primirea avizelor legale de la Consiliul Legislativ, Guvern, Consiliul Economic şi Social.[...]

(3)Senatul, ca primă Cameră sesizată, se pronunţă asupra proiectelor de lege şi propunerilor legislative cu care este sesizat, în termen de 45 de zile de la data prezentării acestora în Biroul permanent. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită, termenul este de 60 de zile de la data prezentării în Biroul permanent.[...]

(8)Termenele prevăzute la alin. (3) şi (5) se calculează potrivit art. 114."

Alin. (5), la care face trimitere alin. (8), are următorul cuprins:

(5)În situaţia ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, termenul este de 30 de zile, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţia României, republicată.;

–Art. 114: "Pentru propunerile legislative termenele de legiferare curg de la data înregistrării acestora la Biroul permanent, însoţite de avizele necesare.";

–Art. 115: "Pentru termenele procedurale ale procesului legislativ se iau în calcul numai zilele în care Senatul lucrează în plen sau în comisii permanente."

În opinia autorilor sesizării, textele menţionate încalcă prevederile art. 75 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora: "Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate."

În motivarea sesizării se arată că dispoziţiile criticate adaugă la Constituţie condiţii pe care legiuitorul constituant nu le-a avut în vedere, şi anume:

–termenul de 45 de zile curge de la prezentarea proiectului de lege Biroului permanent, iar prezentarea în Biroul permanent se face după primirea avizelor legale de la Consiliul Legislativ, Guvern şi Consiliul Economic şi Social;

–termenul de 45 de zile se calculează pe zile în care Senatul lucrează în plen sau în comisii permanente.

Ca urmare, contrar art. 75 alin. (2) din Constituţie, care impune ca în interiorul termenului de 45 de zile de la data înregistrării iniţiativei legislative la prima Cameră sesizată să se finalizeze întregul proces legislativ care implică obţinerea avizelor, analiza în cadrul comisiilor de specialitate, întocmirea raportului, dezbaterea în plen şi votul final, textele criticate determină ca termenul de 45 de zile să nu curgă niciodată de la înregistrarea iniţiativei legislative la Senat ca primă Cameră sesizată, ci după împlinirea unui termen variabil, care poate fi de până la trei luni, în interiorul căruia se emit avizele de către autorităţile menţionate.

Se mai arată că termenul de 45 de zile trebuie calculat pe zile calendaristice şi nu trebuie interpretat în sensul că ar fi în dependenţă de zilele de lucru ale Senatului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost trimisă preşedinţilor celor două Camere, pentru a comunică punctele de vedere ale Birourilor permanente.

Preşedintele Senatului a comunicat, cu Adresa nr. I/445 din 9 iunie 2009, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 8.897 din 9 iunie 2009, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului. Se consideră că prin formularea unei sesizări de către un număr de deputaţi cu privire la neconstituţionalitatea unor dispoziţii din Regulamentul Senatului se încalcă prevederile art. 64 alin. (1), art. 71 alin. (1) şi ale art. 146 lit. c) din Constituţie, care consacră autonomia funcţională, financiară şi regulamentară a celor două Camere ale Parlamentului României. Ca o consecinţă a acestei autonomii, nicio altă autoritate publică nu poate dispune sub aceste aspecte pentru Parlament şi, de asemenea, niciuna dintre Camere nu poate decide pentru cealaltă Cameră a Parlamentului. Aşa fiind, mandatul de deputat şi senator se exercită exclusiv în Camera din care aceştia fac parte, iar dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea regulamentelor parlamentare de către deputaţi şi senatori se limitează la regulamentul Camerei din care aceştia fac parte. Enumerarea din cuprinsul art. 146 lit. c) din Constituţie nu trebuie înţeleasă ca un drept absolut al parlamentarilor, ci ca un drept ce trebuie exercitat în condiţiile stabilite de Constituţie. În acest caz, autonomia Camerelor Parlamentului şi incompatibilitatea dintre mandatul de senator şi cel de deputat sunt chiar limitele ce circumscriu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea regulamentelor parlamentare. Se face referire şi la jurisprudenţa în acest sens a Curţii Constituţionale, precum şi la doctrina în materie. În concluzie, se arată că sesizarea este inadmisibilă, Curtea nefiind legal sesizată.

Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat Curţii Constituţionale punctul de vedere al Biroului permanent.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile criticate din Regulamentul Senatului, prin raportare la prevederile Constituţiei României şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:

Curtea este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor criticate din Regulamentul Senatului.

Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 89 alin. (1), (3) şi (8), precum şi ale art. 114 şi 115 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28 din 24 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005.

Prevederile constituţionale invocate în motivarea sesizării sunt cele ale art. 75 alin. (2) referitoare la sesizarea Camerelor şi termenele în care acestea se pronunţă asupra proiectelor de lege sau propunerilor legislative.

Examinând sesizarea formulată de grupul de deputaţi cu privire la neconstituţionalitatea unor dispoziţii din Regulamentul Senatului, sub aspectul legalităţii acesteia, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.

Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. 61 şi 64 din Constituţie privind rolul şi structura Parlamentului, respectiv organizarea internă a fiecărei Camere a Parlamentului, texte constituţionale care consacră principiul autonomiei parlamentare, concretizată într-o triplă autonomie: regulamentară, instituţională şi financiară.

În temeiul dispoziţiilor constituţionale menţionate, fiecare Cameră este în drept să-şi stabilească, în limitele şi cu respectarea prevederilor constituţionale, regulile de organizare şi funcţionare, care, în substanţa lor, alcătuiesc regulamentul fiecărei Camere. Din această perspectivă, nicio autoritate publică nu poate dispune, cu privire la aspectele menţionate, pentru Parlament, şi, de asemenea, niciuna dintre Camerele Parlamentului nu poate dispune, asupra aceloraşi aspecte, pentru cealaltă Cameră. Ca urmare, organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere a Parlamentului se stabilesc prin regulament propriu, adoptat prin hotărâre proprie a fiecărei Camere, cu votul majorităţii membrilor Camerei respective.

Astfel fiind, chiar dacă dispoziţiile constituţionale nu o precizează expres, considerentele de drept enunţate, reconfirmând autonomia Camerelor Parlamentului, demonstrează lipsa calităţii active a membrilor uneia dintre Camerele Parlamentului în controlul constituţionalităţii dispoziţiilor regulamentului celeilalte Camere. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în acest sens în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, prin care a respins sesizarea grupului parlamentar liberal din Senat cu privire la o hotărâre a Camerei Deputaţilor, statuând că "în temeiul autonomiei regulamentare a fiecărei Camere, grupul parlamentar din Senat nu poate avea calitatea de subiect al dreptului de sesizare a Curţii pentru un asemenea caz."

În consecinţă, Curtea nu va proceda la examinarea pe fond a criticilor de neconstituţionalitate, întrucât sesizarea privind constatarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 89 alin. (1), (3) şi (8) şi ale art. 114 şi 115 din Regulamentul Senatului este formulată de un număr de 51 de deputaţi care, potrivit prevederilor art. 64 şi art. 146 lit. c) din Constituţie, nu aveau calitatea să iniţieze un astfel de demers.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit.c) şi al art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.c), art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 89 alin. (1), (3) şi (8), precum şi ale art. 114 şi 115 din Regulamentul Senatului.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 7 iulie 2009 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Puskas Valentin-Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta