Decizie nr. 885 din 6 iulie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Moica în Dosarul nr. 3.395/208/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.395/208/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Grigore Moica într-o cauză civilă având ca obiect obligarea Statului român la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul suferit în urma unei erori judiciare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că "nu este corect, moral şi legal să se limiteze dreptul la despăgubiri şi să se stabilească un termen atât de scurt pentru promovarea acţiunii". Precizează că Legea fundamentală nu prevede un termen pentru repararea de către Statul român a prejudiciilor cauzate prin erorile judiciare şi nici că un asemenea termen ar putea fi stabilit prin lege organică. De aceea, susţine că dreptul de a solicita despăgubiri este imprescriptibil, de unde rezultă şi posibilitatea repunerii în termen. Menţionează că textul de lege criticat este neconstituţional şi prin raportare la dispoziţiile legilor proprietăţii, care stabilesc că proprietatea asupra bunurilor confiscate abuziv de Statul român poate fi recuperată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, reiterând, în acest sens, cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa referitoare la textul de lege criticat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul conţinut: "Acţiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanţei de judecată sau a ordonanţelor procurorului, prevăzute în art. 504."

Autorul invocă încălcarea prevederilor art. 52 alin. (3) din Constituţie privind răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, în Decizia nr. 417 din 14 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.044 din 11 noiembrie 2004, Curtea a reţinut că nici dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei şi nici alte norme cuprinse în Constituţia României, în pacte ori tratate internaţionale la care România este parte nu prevăd imprescriptibilitatea dreptului persoanelor prejudiciate, prin măsuri ilegale de deţinere, de a porni acţiune în repararea pagubei. De asemenea, nu este nicăieri stabilit un termen limită în care acest drept poate fi exercitat. Prin expresia "în condiţiile legii", art. 52 alin. (3) teza a doua din Constituţie permite legiuitorului să detalieze condiţiile procedurale în care dreptul la reparaţii poate fi exercitat. Totodată, prin Decizia nr. 28 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 22 februarie 2005, Curtea a statuat că stabilirea de către legiuitor a unui termen special de prescripţie, în ceea ce priveşte acţiunea pentru repararea de către stat a pagubei suferite în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal, constituie expresia rolului constituţional al acestuia, consfinţit şi de prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. Cu acelaşi prilej, Curtea a apreciat că termenul special de prescripţie de 18 luni, reglementat de textul de lege criticat, este un termen rezonabil de prescripţie a dreptului la acţiune, care asigură condiţiile optime celui prejudiciat pentru a exercita acţiune în justiţie în scopul obţinerii reparaţiilor legale, în concordanţă cu prevederile constituţionale şi convenţionale care consacră dreptul la un proces echitabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Moica în Dosarul nr. 3.395/208/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu