Decizie nr. 624 din 26 iunie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ştefan Gârlea în Dosarul nr. 3.708/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspunde partea Vasile Gheorghiu, lipsind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar autorul excepţiei a depus o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător, învederând totodată lipsa de procedură cu două persoane care apreciază că sunt părţi în dosar.

Partea prezentă, Vasile Gheorghiu, solicită respingerea cererii de amânare.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită şi se opune cererii de amânare.

Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită şi respinge cererea de amânare.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Partea prezentă, Vasile Gheorghiu, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, depunând în acest sens copie de pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 79 din 8 februarie 2007.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.708/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Ştefan Gârlea într-o cauză în care acesta a formulat cerere de strămutare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 şi art. 129 din Constituţie. În acest sens, arată că textul de lege criticat limitează accesul liber la justiţie şi la folosirea căilor de atac, deoarece prevede că hotărârea asupra cererii de strămutare nu se motivează şi nu poate fi atacată. Totodată, faptul că în ipoteza admiterii cererii de strămutare anumite acte pot să nu fie păstrate duce la tergiversarea soluţionării cauzei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dreptul de acces la o instanţă de judecată garantat de Constituţie şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale priveşte doar acele proceduri în care instanţele sunt chemate să tranşeze asupra drepturilor şi obligaţiilor ce rezultă din raporturile juridice deduse judecăţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, având următorul conţinut: "Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi nu este supusă niciunei căi de atac. Ea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate."

Autorul excepţiei susţine că acestea contravin art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 129 privitor la folosirea căilor de atac din Constituţie.

Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă s-a pronunţat prin Decizia nr. 79 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, respingând excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege criticat prin raportare la prevederile art. 21 şi 129 din Constituţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele: strămutarea procesului civil nu atrage în mod implicit şi necondiţionat anularea tuturor actelor de procedură, instanţa având posibilitatea de a aprecia cu privire la păstrarea sau, dimpotrivă, refacerea acestora, în baza elementelor probatorii corespunzătoare prezentate de părţi.

Prin urmare, hotărârea pronunţată este rezultatul unui act de administrare a justiţiei, iar nu de soluţionare în fond a unei cauze civile. Astfel, de vreme ce nu se judecă fondul pricinii, nu se poate susţine că interesele celor în cauză ar fi prejudiciate, ştirbindu-se în acest fel exerciţiul drepturilor constituţionale invocate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ştefan Gârlea în Dosarul nr. 3.708/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu