Hotărâre nr. 966 din 3 decembrie 1964

Consiliul de Miniştri ai Republicii Populare Române hotărăşte:

1.Se aprobă regulamentul privind înregistrarea şi evidenta accidentelor în munca şi a bolilor profesionale precum şi asigurarea şi utilizarea fondurilor pentru protecţia muncii.

2.Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 202/1951 privind înregistrarea şi evidenta accidentelor de muncă, Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1233/1959 privind bolile profesionale, precum şi obligativitatea declarării şi evidentei acestor boli şi Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 2136/1952 privind aprobarea nomenclaturii generale a măsurilor de protecţia muncii, care urmează a fi incluse în capitolul special al planurilor de investiţii şi financiare ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice şi instituţiilor bugetare se abroga.

Preşedintele Consiliului de Miniştri

Ion Gheorghe Maurer

Anexa 1

REGULAMENT

privind înregistrarea şi evidenta accidentelor în munca

şi a bolilor profesionale, precum şi asigurarea şi

utilizarea fondurilor pentru protecţia muncii

Capitolul 1Accidentele în munca

A. Definitia accidentelor de muncă

1.Este considerat accident în munca vătămarea violenta a organismului care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi, invaliditate ori deces survenit în următoarele împrejurări:

a)pentru angajaţi şi membri cooperativelor meşteşugăreşti, accidentul survenit în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, în incinta unităţii în care lucrează sau în incinta altei unităţi, în care angajatul sau membrul cooperativei meşteşugăreşti a fost trimis sa lucreze. Se considera accident în munca şi accidentul survenit în afară incintei unităţii, în timpul executării sarcinilor de serviciu de către conducătorii mijloacelor de transport şi persoanele care au sarcina sa însoţească mijlocul de transport.

Pentru tractoristi, mecanizatori şi insotitorii acestora, accidentele care au loc pe drumurile publice sau în timpul deplasarii de la un loc de muncă la altul pe drumuri publice, atunci cînd executa sarcinile de serviciu, se considera de asemenea accidente în munca.

b)pentru studenţi, elevi sau ucenici, accidentul survenit în timpul îndeplinirii practicii în producţie sau al practicii profesionale.

c)pentru cei care îndeplinesc sarcini de stat sau obşteşti, accidentul survenit în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini.

2.Se considera accident de muncă, în ceea ce priveşte pe angajaţi şi pe membrii cooperativelor meşteşugăreşti, accidentul survenit în următoarele împrejurări:

a)înainte de începerea lucrului, dacă angajatul sau membru cooperativei meşteşugăreşti se afla în incinta unităţii în care lucrează, la locul sau de muncă sau alt loc de muncă pentru interese legate de serviciu.

b)în timpul pauzelor care au loc în desfăşurarea programului de muncă;

c)după încetarea lucrului, dacă angajatul sau membrul cooperativei meşteşugăreşti se afla în incinta unităţii în care lucrează pentru interese legate de serviciu.

Dispoziţiunile prezentului articol se aplică şi categoriilor prevăzute la articolul 1 literele b şi c.

3.Se considera accidente în munca şi intoxicatiile profesionale acute.

B. Gruparea accidentelor de muncă

4.În vederea înregistrării şi raportarii unitare a accidentelor în munca acestea se grupează în felul următor:

a)accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi;

b)accidente care produc invaliditate;

c)accidente care cauzează decesul imediat sau mai târziu, dacă acesta a fost confirmat în baza unei constatări medicale ca urmare a accidentului în munca suferit.

5.Accidentarea a cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauza, indiferent de gravitate se considera accident colectiv.

C. Înregistrarea accidentelor în munca

6.Accidentele în munca vor fi aduse imediat la cunoştinţa maistrului sau şefului ierarhic de către accidentat sau de către orice persoană care a luat cunoştinţa de accident. Acesta le comunică, în mod ierarhic, conducătorului unităţii, precum şi comitetului sindicatului.

7.Accidentele în munca ce produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi vor fi cercetate îndată după anunţarea lor conducătorului unităţii, care răspunde de efectuarea cercetării. La cercetarea acestor accidente va participa obligatoriu medicul de întreprindere sau un cadru mediu sanitar cînd unitatea are numai punct sanitar.

Cercetarea nu poate fi facuta de acei care potrivit dispoziţiunilor legale, răspund la locul de muncă unde s-a produs accidentul, pentru luarea măsurilor de protecţie a muncii.

Cu prilejul cercetării se vor stabili cauzele accidentului, persoanele vinovate de neluarea măsurilor de protecţie a muncii şi măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea altor accidente cu raspunderi şi termene precise de executare. Totodată se va întocmi procesul verbal tip pentru înregistrarea accidentului în munca, potrivit instrucţiunilor emise de Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale. Procesul verbal tip va fi semnat de conducătorul unităţii.

8.Dacă cel accidentat provine de la o alta unitate, fiind trimis în interes de serviciu, pentru practica sau schimb de experienta, accidentul se înregistrează şi se trece în evidenta unităţii, care conform normelor legale, aveau obligaţia sa ia măsurile de protecţia muncii la locul de muncă unde a avut loc accidentul, indicandu-se în procesul verbal tip unitatea de la care provine cel accidentat. În acest caz, o copie a procesului verbal de înregistrare a accidentului se trimite şi unităţii de la care provine accidentatul.

9.În cazul accidentelor în munca ce produc invaliditate, a accidentelor mortale sau colective, conducătorul unităţii va anunta imediat telefonic aceste accidente, ministerului, organului central sau comitetului executiv, al sfatului popular căruia îi este subordonata unitatea, Inspecţiei de stat pentru igiena şi protecţia muncii, organelor procuraturii şi consiliilor locale ale sindicatelor.

10.Este interzis conducătorului procesului tehnologic, precum şi oricărei alte persoane, sa modifice starea de fapt a condiţiilor în care s-a produs accidentul, în afară de cazurile cînd menţinerea acestei stări ar da loc la alte accidente, ar periclita viaţa accidentatilor sau securitatea unităţii, ori ar bloca căile principale de acces şi transport ale unităţii, ale unui sector sau secţii.

Atunci cînd este necesar să se modifice starea de fapt din momentul accidentului, se va face în prealabil fotografii sau schite ale locului de muncă respectiv.

11.În cazul accidentelor de muncă ce produc invaliditate, a accidentelor mortale sau colective, cu excepţia celor prevăzute la art. 1, litera a al. 2 şi 3, Inspecţia de stat pentru igiena şi protecţia muncii, prin organele sale, va începe imediat cercetările la faţa locului în vederea stabilirii cauzelor accidentului, a persoanelor vinovate de neluarea măsurilor de protecţia muncii la locul de muncă respectiv şi a măsurilor ce trebuie luate pentru prevenirea altor accidente. Cercetarea va fi încheiată în cel mai scurt timp posibil.

Cercetarea accidentelor în munca ce produc invaliditate, a accidentelor mortale sau colective, se va face cu participarea delegaţilor unităţilor respective, iar în cazul accidentelor mortale sau colective, cu participarea şi a delegaţilor organului superior al acesteia.

Procesul verbal tip pentru înregistrarea accidentelor în munca ce produc invaliditate, a accidentelor mortale sau colective se va completa de unitate pe baza dosarului de cercetare, întocmit de organele Inspecţiei de stat pentru igiena şi protecţia muncii. Procesul verbal tip va fi semnat de conducătorul unităţii.

12.Inspecţia de stat pentru igiena şi protecţia muncii are dreptul sa ceara, iar ministerele, celelalte organe centrale, comitetele executive ale sfaturilor populare, întreprinderile, organizaţiile economice de stat şi celelalte organizaţii obşteşti sînt obligate sa acorde sprijin tehnic, prin punerea la dispoziţie a specialiştilor necesari pentru efectuarea expertizelor tehnice şi lămurirea unor probleme ce se ridica la cercetarea unor accidente în munca.

13.Accidentele de muncă prevăzute la art. 1 litera a alin. 2 şi 3 vor fi înregistrate de unităţi pe baza cercetărilor făcute după caz, de organele de militie sau ale procuraturii, care, dacă va fi necesar vor solicita participarea organelor Inspecţiei de stat pentru igiena şi protecţia muncii. Pentru completarea proceselor verbale tip de înregistrare a accidentelor prevăzute la alineatul precedent, conducătorii unităţilor în cauza vor solicita organelor de militie sau ale procuraturii, care au anchetat accidentele respective, o copie de pe procesul verbal încheiat, iar aceste organe au obligaţia sa trimită unităţilor interesate copia procesului verbal.

Accidentele în munca ce produc invaliditate şi accidentele mortale sau colective, înregistrate conform normelor prevăzute în prezentul articol vor fi comunicate de către unitatea respectiva, imediat după înregistrare, Inspecţiei de stat pentru igiena şi protecţia muncii.

14.Pe baza proceselor verbale tip pentru înregistrarea accidentelor în munca, conducătorii unităţilor răspund de întocmirea darilor de seama, statistice, potrivit instrucţiunilor Direcţiei Centrale de Statistica.

15.Accidentele în munca survenite în unităţile din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Forţelor Armate, vor fi cercetate de personalul de specialitate al acestor ministere. La nevoie aceste ministere vor cere sprijinul Inspecţiei de stat pentru igiena şi protecţia muncii.

16.Odată cu intrarea în vigoare a prezentului regulament, Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale va lua măsuri pentru organizarea înregistrării şi evidentei distincte la nivelul circumscriptiilor medico-sanitare, a accidentelor în munca suferite de membrii gospodariilor agricole colective.

Capitolul 2Bolile profesionale

17.Declararea, înregistrarea şi raportarea bolilor profesionale este obligatorie şi se face în conformitate cu instrucţiunile Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale avizate de Direcţia Centrala de Statistica.

18.Lista bolilor profesionale este cea stabilită în anexa nr. 1 la prezentul regulament.

19.Intoxicatiile profesionale acute se înregistrează şi se raportează atît ca boli profesionale cat şi ca accidente de muncă.

20.Bolile profesionale transmisibile se înregistrează şi se raportează atît ca boli profesionale cat şi ca boli transmisibile dacă sînt cuprinse în lista bolilor profesionale.

Capitolul 3Măsuri şi fonduri pentru protecţia muncii

21.Conducătorii întreprinderilor ai organizaţiilor economice de stat, ai organizaţiilor cooperatiste şi ai celorlalte organizaţii obşteşti, precum şi ai unităţilor bugetare, vor stabili odată cu măsurile de realizare a planului de producţie sau a sarcinilor curente de serviciu şi cele mai eficiente măsuri de protecţia muncii, care să ducă la îmbunătăţirea continua a condiţiilor de muncă, în vederea prevenirii accidentelor în munca şi a imbolnavirilor profesionale.

Se aprobă nomenclatura generală a măsurilor de protecţie a muncii, potrivit anexei nr. 2 la prezentul regulament.

Aceasta nomenclatura nu este limitativa, cei care conduc, organizează şi controlează producţia, fiind obligaţi sa prevadă orice alte măsuri necesare pentru eliminarea riscurilor de accidentare şi imbolnavire profesională.

22.Măsurile de protecţia muncii stabilite conform articolului precedent, completate cu măsurile prescrise de organele Inspecţiei de stat pentru igiena şi protecţia muncii, vor fi cuprinse într-un capitol al planului anual de măsuri tehnico-organizatorice.

23.Măsurile de protecţia muncii prevăzute în planul anual de măsuri tehnico-organizatorice şi în contractul colectiv, vor fi grupate şi evidentiate, conform formularului prevăzut în anexa nr. 3 la prezentul regulament.

24.Fondurile pentru realizarea măsurilor de protecţia muncii, vor fi prevăzute distinct în planurile de investiţii capitale, în planurile de reparaţii capitale, în cheltuielile de producţie sau de circulaţie, după caz, precum şi în alte planuri de cheltuieli bugetare.

Aceste fonduri nu pot fi folosite în alte scopuri.

25.Lucrările de protecţia muncii care în acelaşi timp sînt necesare şi din punct de vedere al producţiei, nu vor fi incluse în planul financiar la capitolul lucrărilor de protecţie a muncii. Aceste lucrări vor fi cuprinse în capitolele privind producţia.

26.Ministerul Finanţelor va lua măsuri să se evidentieze separat cheltuielile pentru protecţia muncii pe capitolele nomenclaturii generale a măsurilor de protecţie a muncii, în conturile analitice de cheltuieli ale secţiilor de producţie, precum şi în conturile analitice de cheltuieli generale ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice.

27.Raportarea cheltuielilor efectuate pentru protecţia muncii se face conform instrucţiunilor Direcţiei Centrale de Statistica.

Capitolul 4Dispoziţiuni finale

28.Prezentul regulament se aplică întreprinderilor, organizaţiilor economice de stat, organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti, precum şi unităţilor bugetare.

29.Răspunderea pentru înregistrarea şi evidenta corecta şi la timp a accidentelor în munca, a bolilor profesionale şi a cheltuirii fondurilor de protecţia muncii, precum şi pentru raportarea lor, revine conducătorilor unităţii respective.

30.Nerespectarea prevederilor prezentului regulament se sancţionează conform dispoziilor legale.

Anexa 1

TABELUL

bolilor profesionale declarabile

Anexa 2

NOMENCLATURA GENERALĂ A MĂSURILOR DE PROTECŢIA MUNCII

I. Tehnica securităţii

1.Executarea aparatorilor şi dispozitivelor care se asigura deservirea fără pericol a maşinilor de forta, agregatelor maşinilor de lucru şi de transport la aparate, instalaţii, dispozitive electrice, mecanice, termice şi altele de toate tipurile.

2.Amenajarea instalaţiilor de protecţie, prin legare la pămînt a utilajelor şi echipamentelor electrice, executarea tuturor măsurilor de siguranţă ce au drept scop protecţia muncii la deservirea instalaţiilor şi aparatajului electric.

3.Amenajarea diferitelor instalaţii de semnalizare şi marcarea locurilor de trecere periculoase la maşini, agregate şi instalaţii.

4.Imprejmuirea şi semnalizarea tuturor locurilor periculoase, precum şi imprejmuirea cu plasa şi apărători, în scopul reţinerii sculelor materialelor sau a altor obiecte ce pot cădea în timpul executării unor operaţiuni la înălţime, sau în timpul transportării lor.

5.Amenajarea instalaţiei de iluminat la tensiune redusă în cazurile prevăzute de normele de tehnica securităţii (pentru lucrul în focarele cazanelor, în cazane, cisterne,puţuri, etc.)

6.Amenajarea şi introducerea la locurile de muncă a mijloacelor de ridicare şi transport, a pieselor şi materialelor grele, precum şi mecanizarea operaţiunilor grele şi periculoase în vederea reducerii efortului fizic şi a eliminării accidentelor.

7.Nivelarea pavimentului şi amenajarea lui pentru asigurarea protecţiei muncii.

8.Mecanizarea, automatizarea sau ungerea de la distanta a maşinilor, mecanismelor, dispozitivelor etc. de orice fel, în scopul evitării momentelor periculoase la executarea manuală a acestor operaţiuni.

9.Amenajarea pasajelor de nivel şi a locurilor de trecere de la locurile de muncă unde se executa lucrări, pentru asigurarea unei circulatii nepericuloase.

10.Organizarea raţională a tuturor locurilor de muncă, în scopul asigurării măsurilor de protecţie a muncii.

II. Ventilaţie

11.Dotarea locurilor de muncă cu mijloace de ventilaţie naturala sau mecanică în scopul asigurării indepartarii prafului şi a diverselor amestecuri nocive, dar fără a provoca îmbolnăviri prin curenţi de aer vatamatori.

12.Amenajarea şi repararea generală şi periodică a instalaţiilor de ventilaţie, ce au drept scop asigurarea condiţiilor de protecţie a muncii.

III. Măsuri tehnico-sanitare în producţie

13.Asigurarea unui iluminat natural şi artificial corespunzător pentru toate locurile de muncă, precum şi a iluminatului de siguranţă la locurile prevăzute de normele de tehnica securităţii, în scopul creării condiţiilor nepericuloase de lucru.

14.Curăţirea ferestrelor, luminatoarelor, etc., precum şi introducerea dispozitivelor pentru deschiderea lor.

15.Construirea şi amenajarea dispozitivelor, paravanelor sau a altor mijloace eficace care să protejeze angajaţii şi membrii cooperativelor meşteşugăreşti împotriva caldurii iradiante, curentilor de aer, etc.

Construirea ecranelor împotriva radiatiilor emise de sursele de radiatii nucleare, conform instrucţiunilor privind regimul de lucru cu surse de radiatii nucleare, elaborate de Comitetul pentru energia nucleara în baza art. 13 din Hotărîrea Consiliului de miniştri nr. 741/1961.

16.Izolarea prin despartituri, încăperi separate sau a altor mijloace eficace a locurilor de muncă unde se efectuează lucrări periculoase sau dăunătoare.

17.Introducerea mecanizarii, ermetizarii şi dotării cu dispozitive corespunzătoare de protecţia muncii, în procesele de prelucrare şi transportare a substanţelor inflamabile, toxice, explozive, radioactive sau în procesele legate de degajarea prafului. vicierea atmosferei cu substanţe toxice, etc., atît pe teritoriul întreprinderii cat şi în afară lui.

18.Dotarea cu gratare, pardoseala izolatoare, etc. a locurilor de muncă şi a grupurilor sociale care prezintă pericol de imbolnavire sau accidentare.

19.Amenajarea şi completarea încăperilor auxiliare ca:

a)băi pentru uzul exclusiv al angajaţilor şi membrilor cooperativelor meşteşugăreşti;

b)spălătorii şi camere de aerisire şi dezinfectare a echipamentului de protecţie şi a echipamentului de lucru.

c)încăperi cu duşuri şi spalatoare cu apa calda şi rece, în cazul cînd se efectuează operaţii ce produc murdarirea corpului, datorită prafului, operaţii la temperaturi ridicate, operaţiile cu substanţe chimice;

d)vestiare şi dulapuri pentru haine;

e)camere de odihnă şi pentru luarea unor gustari în timpul pauzelor legale;

f)camere pentru încălzirea angajatiilor şi membrilor cooperativelor meşteşugăreşti, în cazul efectuării lucrărilor pe timp de iarna, în aer liber;

g)uscătorii pentru echipamentul de protecţie şi echipamentul de lucru;

h)încăperi speciale pentru igiena femeii;

În cazul cînd încăperile auxiliare menţionate nu au fost constrite sau amenajate conform prevederilor legale şi date în folosinţă, organele de stat competente vor obliga conducerile unităţilor să se încadreze în aceste prevederi.

20.Amenajarea sau introducerea instalaţiilor de dezinfecţie a materiilor prime sau a materialelor care reprezintă pericol de imbolnavire.

21.Amenajarea de instalaţii pentru:

a)asigurarea cu apa potabilă a locurilor de muncă b) dezinfectarea şi filtrarea apei c) scurgerea apei reziduale d) staţii de epurare a apelor reziduale care să preintampine răspândirea impuritatilor;

e)prepararea ape carbogazoase clorosodice destinate protecţiei muncii acolo unde este cazul.

22.Procurarea de materiale de protecţie cu caracter igienico-sanitar prevăzute şi indicate de normele în vigoare (pasta de dinti, periute, prosoape, sapun, etc.).

IV. Materiale şi echipament de protecţie şi echipament de lucru

23.Asigurarea locurilor de muncă şi dotarea angajaţilor şi membrilor cooperativelor meşteşugăreşti conform prevederilor legale, cu:

a)materiale şi echipament de protecţie;

b)echipament de lucru.

V. Alimentaţie de protecţie

24.Procurarea alimentaţiei de protecţie ca:

a)alimente de protecţie;

b)masa specială;

c)apa carbogazoasa clorosodica.

VI. Măsuri de îndrumare, organizare şi propaganda a protecţiei muncii

25.Înlocuirea proiectelor pentru măsurile de protecţia muncii.

26.Procurarea materialelor de propaganda şi documentare ca:

–afişe sugestive, broşuri, cărţi, instrucţiuni pentru fiecare loc de muncă, panouri sugestive, diafilme, filme documentare, cursuri, etc.

27.Amenajarea şi dotarea cabinetelor de tehnica securităţii, a expoziţiilor, etc. precum şi organizarea cursurilor de instructaj, conferinţelor, consfatuirilor, schimburilor de experienta legate de protecţia muncii.

Anexa 3

PLAN ANUAL

de măsuri pentru protecţia muncii