Decizie nr. 593 din 14 aprilie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54, art. 55, art. 56 şi art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, precum şi ale art. 294 şi art. 295 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Victoria Surdu şi Mioara Angela Leontieş (Romaniuc) în Dosarul nr. 3.163/40/2007 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, pentru partea Asociaţia Alimentexp Botoşani PAS, citaţia s-a întors cu menţiunea "destinatar mutat", fără să fie adus la cunoştinţa Curţii Constituţionale noul sediu al acesteia.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.

Deliberând, Curtea consideră că procedura de citare este legal îndeplinită, având în vedere prevederile art. 98 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora schimbarea domiciliului uneia dintre părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.163/40/2007, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54, art. 55, art. 56 şi art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, precum şi ale art. 294 şi art. 295 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Victoria Surdu şi Mioara Angela Leontieş (Romaniuc) într-o acţiune având ca obiect dizolvarea unei societăţi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 54-57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 sunt neconstituţionale, fiind contrare dreptului de proprietate privată şi libertăţii economice, consacrate constituţional în art. 44 şi art. 45 din Legea fundamentală, deoarece reglementează o procedură de dizolvare a asociaţiilor extrem de sumară, ce permite dizolvarea şi radierea nejustificată a unei persoane juridice cu un patrimoniu considerabil. Consideră că prin aceasta sunt prejudiciate persoanele fizice şi persoanele juridice care au raporturi patrimoniale sau raporturi nepatrimoniale cu asociaţia în cauză. Totodată, consideră că prevederile art. 294 şi art. 295 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la apărare, întrucât limitează posibilitatea apelantului sau intimatului de a prezenta instanţei cereri noi care ar fi de natură să lămurească speţa.

Tribunalul Botoşani - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că din conţinutul dosarului şi al sesizării rezultă că aceasta a fost formulată cu rea-credinţă, fiind expresia neîndoielnică a abuzului de drept. Totodată, consideră că dispoziţiile din Codul de procedură civilă criticate nu au legătură cu cauza.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 863/2007.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei îl constituie prevederile art. 54, art. 55, art. 56 şi art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000. Art. 55 alin. (1) lit. c), art. 56 alin. (2) şi art. 57 au fost modificate prin Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, cu următorul conţinut:

–Art. 54: "(1) Asociaţiile şi federaţiile se dizolvă:

a)de drept;

b)prin hotărârea judecătoriei sau a tribunalului, după caz;

c)prin hotărârea adunării generale.

(2)Fundaţiile se dizolvă:

a)de drept;

b)prin hotărârea judecătoriei.";

–Art. 55: "(1) Asociaţia se dizolvă de drept prin:

a)împlinirea duratei pentru care a fost constituită;

b)realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;

c)imposibilitatea constituirii adunării generale sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociaţiei, dacă această situaţie durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia să se constituie;

d)reducerea numărului de asociaţi sub limita fixată de lege, dacă acesta nu a fost complinit timp de 3 luni.

(2)Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul asociaţiei, la cererea oricărei persoane interesate.";

–Art. 56: "(1) Asociaţia se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate:

a)când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;

b)când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;

c)când asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;

d)când asociaţia a devenit insolvabilă;

e)în cazul prevăzut la art. 14. (2) Instanţa competentă să hotărască dizolvarea este judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul.";

–Art. 57: "Asociaţia se poate dizolva şi prin hotărârea adunării generale. În termen de 15 zile de la data şedinţei de dizolvare, hotărârea adunării generale se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul, pentru a fi înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor."

Totodată, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 294 şi art. 295 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:

–Art. 294: "(1) În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.

(2)Se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe. De asemenea, se va putea solicita compensaţia legală.";

–Art. 295: "(1) Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.

(2)Instanţa va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei."

Autorii excepţiei consideră că prevederile din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, criticate, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 45 referitoare la libertatea economică, în vreme ce prevederile din Codul de procedură civilă, de asemenea criticate, încalcă dispoziţiile art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 54-57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 fac parte din cap. IX al ordonanţei, acest capitol fiind anterior supus controlului de constituţionalitate.

Astfel, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 449 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, că dispoziţiile cap. IX al Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 instituie o procedură specială de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor, ce are ca rezultat final îndestularea corespunzătoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rămase în urma lichidării şi radierea acestor forme asociative din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul faptului că asociaţiile şi fundaţiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanţă, sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, iar dizolvarea poate interveni şi pentru alte motive decât cele strict economice. Este cazul, spre exemplu, al situaţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a)-c) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, şi anume atunci când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice, când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice sau când asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit.

Curtea a reţinut că debitorul are la dispoziţie toate mijloacele de probă prin care să se apere împotriva cererilor de dizolvare şi lichidare, ordonanţa în cauză neîngrădind în niciun fel folosirea acestora. Totodată, Curtea a constatat că, în cadrul procedurii de lichidare, dispoziţiile art. 70 din ordonanţă prevăd că orice persoană interesată poate contesta bilanţul lichidatorului la judecătorie şi împotriva sentinţei pronunţate se poate exercita calea de atac a recursului.

Dispoziţiile art. 45 din Constituţie, referitoare la libertatea economică, nu au incidenţă în cauză.

Cât priveşte prevederile art. 294 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 863 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 15 noiembrie 2007, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, a statuat că interdicţia introducerii unor cereri noi în apel, prevăzută de art. 294 din Codul de procedură civilă, este justificată de caracterul devolutiv al apelului. Soluţia derivă din rolul instanţei de apel, şi anume acela de a examina regularitatea hotărârii primei instanţe cu privire la pretenţiile ce au fost deduse în faţa sa. S-a constatat, de asemenea, că interdicţia introducerii de cereri noi în apel nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, întrucât nimic nu împiedică părţile în proces să formuleze noi pretenţii pe calea unei alte acţiuni civile.

Întrucât textul de lege criticat nu împiedică în niciun mod părţile interesate să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi intereselor legitime, iar în acest cadru să beneficieze de toate garanţiile ce caracterizează dreptul la apărare, nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a art. 24 din Legea fundamentală.

Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.

Cu privire la prevederile art. 295 din Codul de procedură civilă, raportat la dispoziţiile art. 24 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.024 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 10 noiembrie 2008, statuând, în esenţă, că aceste dispoziţii nu contravin dreptului la apărare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54, art. 55, art. 56 şi art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, precum şi ale art. 294 şi art. 295 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Victoria Surdu şi Mioara Angela Leontieş (Romaniuc) în Dosarul nr. 3.163/40/2007 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu