Legea nr. 32 din 16 noiembrie 1990

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Codul de procedură penală se modifica şi se completează după cum urmează:

1.Articolul 5 va avea următorul cuprins:

Garantarea libertăţii persoanei

Art. 5. – În tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei.

Nici o persoană nu poate fi reţinută sau arestata şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restringere a libertăţii decît în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

Dacă cel împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive sau o măsura de restringere a libertăţii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, în tot cursul procesului, să se adreseze instanţei competente, potrivit legii.

Orice persoană împotriva căreia s-a luat ilegal o măsura preventivă are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege.

În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.

2.După articolul 5 se introduce articolul 5^1, cu următorul cuprins:

Respectarea demnităţii umane

Art. 5^1. – Orice persoană care se afla în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratata cu respectarea demnităţii umane. Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege.

3.Articolul 6 va avea următorul cuprins:

Garantarea dreptului de apărare

Art. 6. – Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal.

În cursul procesului penal, organele judiciare sînt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi sa administreze probele necesare în apărare.

Organele judiciare au obligaţia sa încunoştiinţeze pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.

Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal.

Organele judiciare au obligaţia sa încunoştiinţeze pe invinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnindu-se aceasta în procesul-verbal de ascultare. În condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sînt obligate sa ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are apărător ales.

4.La articolul 136 se introduce un alineat final, cu următorul cuprins:

Cînd se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanţa de judecată încunoştinţează despre aceasta, în termen de 24 de ore, un membru din familia acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează invinuitul sau inculpatul, consemnindu-se aceasta într-un proces-verbal.

5.După articolul 140 se introduce articolul 140^1, cu următorul cuprins:

Plîngerea împotriva măsurilor preventive luate de procuror

Art. 140^1. – Împotriva ordonanţei de arestare preventivă sau a aceleia de obligare de a nu părăsi localitatea se poate face plîngere la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond.

Plîngerea împreună cu dosarul cauzei va fi trimisa instanţei prevăzute la alin. 1, în termen de 24 de ore, iar invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător.

Plîngerea se va cerceta în camera de consiliu.

Instanţa se pronunţa în aceeaşi zi, prin încheiere definitivă, asupra legalităţii măsurii, după ascultarea învinuitului sau a inculpatului.

Participarea procurorului este obligatorie.

Cînd considera ca măsura preventivă luată este ilegala, instanţa dispune revocarea arestării şi punerea în libertate a învinuitului sau a inculpatului ori, după caz, revocarea măsurii obligatorii de a nu părăsi localitatea.

6.Articolul 155 va avea următorul cuprins:

Prelungirea duratei arestării inculpatului de către procuror

Art. 155. – Durata arestării inculpatului poate fi prelungită în caz de necesitate şi numai motivat.

Prelungirea duratei arestării inculpatului poate fi dispusă de procurorul şef al unităţii de procuratura în cadrul căreia funcţionează procurorul care exercită supravegherea cercetării penale sau care efectuează urmărirea penală. Prelungirea poate fi dispusă o singură dată, cu cel mult 30 de zile.

În cazul cînd mandatul de arestare a fost emis de procurorul şef al unităţii de procuratura în cadrul căreia se exercită supravegherea cercetării penale, prelungirea prevăzută în alineatul precedent se dispune de procurorul şef al unităţii ierarhic superioare.

Dacă mandatul de arestare a fost emis de un procuror din Procuratura Generală, prelungirea prevăzută în alin. 2 se dispune de procurorul ierarhic superior.

7.Articolul 158 alineatele 1 şi 2 vor avea următorul cuprins:

În cazul cînd durata arestării preventive a fost prelungită, procurorul care a dispus prelungirea, primind propunerea întocmită potrivit art. 156, cu cel puţin 8 zile înainte de expirarea duratei arestării, dacă apreciază că nu este cazul ca inculpatul să fie pus în libertate, sesizează, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea prelungirii, instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond.

Dacă prelungirea a fost dispusă de procurorul de la unitatea de procuratura ierarhic inferioară celei corespunzătoare instanţei competente sa judece cauza în fond, acesta, dacă apreciază că nu este cazul ca inculpatul să fie pus în libertate, înaintează propunerea, în termen de 24 de ore, procurorului de la unitatea ierarhic superioară, care, dacă o socoteşte intemeiata, sesizează instanţa.

8.Articolul 159 va avea următorul cuprins:

Procedura prelungirii arestării de către instanţa

Art. 159. – Instanţa sesizată fixează termen de înfăţişare înainte de expirarea duratei mandatului.

Completul de judecată va fi prezidat de preşedintele instanţei sau de un judecător desemnat de acesta, iar participarea procurorului este obligatorie.

Dosarul cauzei va fi depus de către procuror cu cel puţin 2 zile înainte de termen şi va putea fi consultat de către apărător la cererea acestuia.

Inculpatul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător.

În cazul în care instanţa acorda prelungirea, aceasta nu va putea depăşi 30 de zile.

Încheierea prin care s-a hotărît asupra prelungirii nu este supusă recursului. Măsura se comunică administraţiei locului de deţinere, care este obligată sa o aducă la cunoştinţa inculpatului.

Instanţa poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputind depăşi 30 de zile. Dispoziţiile alineatelor precedente şi ale art. 158 se aplică în mod corespunzător.

9.Articolul 160 va avea următorul cuprins:

Procedura în cauzele cu mai mulţi inculpaţi arestaţi

Art. 160. – Cînd în aceeaşi cauza se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi, pentru care durata prelungirii arestării expira la date diferite, procurorul şef sau, după caz, procurorul ierarhic superior, care sesizează instanţa potrivit art. 158 pentru unul din inculpaţi, va sesiza, totodată, instanţa şi cu privire la ceilalţi inculpaţi.

10.După articolul 160 se introduce o secţiune noua, secţiunea V, cu următorul cuprins:

Secţiunea VLiberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiune

Modalităţile liberării provizorii

Art. 160^1. – În tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.

amp;

1.Liberarea provizorie sub control judiciar

Condiţiile liberării

Art. 160^2. – Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvîrşite din culpa, precum şi al infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 7 ani.

Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care inculpatul este recidivist ori exista date care justifica temerea ca va savirsi o alta infracţiune.

Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberării provizorii, inculpatul să respecte una sau mai multe din următoarele obligaţii:

a)sa nu depăşească limita teritorială fixată decît în condiţiile stabilite de organul judiciar;

b)sa comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau reşedinţa;

c)sa nu meargă în locuri anume stabilite;

d)să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de cîte ori este chemat;

e)sa nu între în legătură cu anumite persoane determinate;

f)sa nu conducă nici un autovehicul sau anumite autovehicule;

g)sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la săvîrşirea faptei.

Ridicarea controlului judiciar

Art. 160^3. – Controlul judiciar instituit de către procuror sau instanţa poate fi ridicat oricînd, în totul sau în parte, pentru motive temeinice.

amp;

2.Liberarea provizorie pe cauţiune

Condiţiile liberării

Art. 160^4. – Liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda, la cerere, cînd este asigurata repararea pagubei produse prin infracţiune şi s-a depus cauţiunea stabilită de organul judiciar competent.

Pe timpul liberării provizorii, inculpatul este obligat să se prezinte la chemarea organelor judiciare şi sa comunice orice schimbare de domiciliu sau reşedinţa.

Liberarea provizorie pe cauţiune nu se acordă în cazul săvîrşirii infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani sau cînd inculpatul este recidivist ori exista date care justifica temerea ca va savirsi o alta infracţiune.

Cauţiunea

Art. 160^5. – Cauţiunea garantează respectarea de către inculpat a obligaţiilor ce-i revin în timpul liberării provizorii.

Cuantumul cauţiunii este de la 10.000 la 100.000 lei.

Consemnarea cauţiunii se face pe numele inculpatului şi la dispoziţia organului care a stabilit cuantumul acesteia.

Cauţiunea se restituie cînd:

a)se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevăzut în art. 160^10 alin. 1 lit. a);

b)se constata, de către procuror prin ordonanţa, iar de instanţa prin încheiere, că nu mai exista temeiurile care au justificat măsura arestării preventive;

c)se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal;

d)se pronunţa pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării ori cu executarea prin munca corecţională;

e)se dispune condamnarea la pedeapsa închisorii.

Cauţiunea nu se restituie, în cazul prevăzut la lit. e), cînd liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispoziţiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b). Cauţiunea se face venit la bugetul statului la rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare.

În cazurile prevăzute la lit. b)-e) se dispune şi încetarea stării de liberare provizorie.

Cererea de liberare provizorie şi organul competent sa o rezolve

Art. 160^6. – Cererea de liberare provizorie poate fi facuta în cursul urmăririi penale, precum şi în cursul judecaţii, pînă la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţa, de către inculpat, soţul acestuia, rudele apropiate.

Cererea poate fi facuta şi în cazul în care s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs pentru administrarea de noi probe sau cînd s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa a carei hotărîre a fost casată.

Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face, precum şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.

În cazul liberării provizorii pe cauţiune, cererea trebuie să cuprindă şi obligaţia depunerii cauţiunii şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauţiunii.

Competenţa de rezolvare a cererii revine, în cursul urmăririi penale, după caz, procurorului care efectuează urmărirea penală sau procurorului care exercită supravegherea cercetării penale, iar în cursul judecaţii, instanţei sesizate cu judecarea cauzei.

Cererea depusa la organul de cercetare penală ori la administraţia locului de deţinere se înaintează, în termen de 24 de ore, procurorului sau instanţei competente, după cum cauza se afla în curs de urmărire penală sau de judecată.

Măsurile premergătoare examinării cererii

Art. 160^7. – Procurorul sau instanţa verifica dacă cererea de liberare provizorie cuprinde menţiunile prevăzute la art. 160^6 alin. 3 şi 4 şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia. Cînd cererea este depusa la instanţa înaintea termenului de judecată, aceste obligaţii revin preşedintelui instanţei, care procedează şi la încunoştinţarea petitionarului despre termenul de judecare a cererii.

Cînd cererea este facuta de către o altă persoană decît inculpatul, din cele arătate în art. 160^6 alin. 1, organul competent sa o rezolve întreabă pe inculpat dacă îşi însuşeşte cererea, iar declaraţia acestuia se consemnează pe cerere.

Examinarea şi admiterea cererii

Art. 160^8. – Procurorul sau instanţa examinează de urgenta cererea, verificind dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia.

În cazul cererii de liberare pe cauţiune, dacă procurorul sau instanţa constata ca sînt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, stabileşte cuantumul cauţiunii şi încunoştinţează despre aceasta persoana care a făcut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cauţiunii, procurorul soluţionează cererea, iar instanţa fixează termenul pentru judecare.

Soluţionarea cererii de către instanţa se face după ascultarea inculpatului şi a concluziilor aparatorului acestuia, precum şi ale procurorului.

În cazul în care constata ca sînt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi cererea este intemeiata, procurorul sau instanţa admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.

Soluţionarea cererii se face de către procuror, prin ordonanţa, iar de către instanţa prin încheiere.

Încheierea instanţei nu este supusă recursului.

Prin ordonanţa procurorului sau încheierea instanţei, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se stabilesc şi obligaţiile ce urmează a fi respectate de inculpat.

Copie de pe ordonanţa sau de pe dispozitivul încheierii, ori un extras al acesteia, se trimite administraţiei locului de deţinere, precum şi organului de poliţie în a cărui raza teritorială locuieşte inculpatul. Persoanele interesate se încunoştinţează.

Administraţia locului de deţinere este obligată sa ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Respingerea cererii de liberare provizorie

Art. 160^9. – În cazul în care nu sînt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, cînd cererea este neîntemeiată sau cînd aceasta a fost facuta de către o altă persoană şi nu a fost însuşită de inculpat, procurorul sau instanţa respinge cererea.

Împotriva ordonanţei procurorului se poate face plîngere la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza.

Dispoziţiile art. 160^8 se aplică în mod corespunzător.

Revocarea liberării

Art. 160^10. – Liberarea provizorie poate fi revocată dacă:

a)se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifica arestarea inculpatului;

b)inculpatul nu îndeplineşte, cu rea-credinţa, obligaţiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 2 şi art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevărului ori săvîrşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat.

Revocarea liberării provizorii se dispune de către procuror prin ordonanţa, iar de instanţa prin încheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de apărător. Revocarea se dispune şi în lipsa inculpatului, cînd acesta, fără motive temeinice, nu se prezintă la chemarea facuta.

În caz de revocare a liberării provizorii, procurorul sau instanţa dispune arestarea preventivă a inculpatului şi emite un nou mandat de arestare.

Dispoziţiile art. 160^9 alin. 2 şi 3 sînt aplicabile.

11.Articolul 171 alineatele 1 şi 2 vor avea următorul cuprins:

Invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecaţii, iar organele judiciare sînt obligate să-i aducă la cunoştinţa acest drept.

Asistenţa juridică este obligatorie cînd invinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţămînt, internat într-o şcoala specială de reeducare şi munca ori cînd este arestat, chiar în alta cauza.

12.Articolul 172 va avea următorul cuprins:

Drepturile aparatorului

Art. 172. – În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa aparatorului nu împiedica efectuarea actului de urmărire penală, dacă exista dovada ca apărătorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuării actului.

Cînd asistenţa juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezenta aparatorului la ascultarea inculpatului.

În cazul în care apărătorul învinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face menţiunea despre aceasta, iar actul este semnat şi de apărător.

Inculpatul arestat are dreptul sa ia contact cu apărătorul. În mod excepţional, cînd interesul urmăririi cere, procurorul, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penală, poate dispune, prin ordonanţa motivată, interzicerea luării de contact a inculpatului arestat cu apărătorul, o singură dată, pe o durată de cel mult 5 zile.

Luarea de contact cu apărătorul nu poate fi interzisă la prelungirea duratei arestării de către instanţa de judecată, iar la prezentarea materialului de urmărire penală aceasta este obligatorie.

Apărătorul are dreptul de a se plînge, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate.

În cursul judecaţii apărătorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul cînd inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta.

13.Articolul 201 va avea următorul cuprins:

Organele de urmărire penală

Art. 201. – Urmărirea penală se efectuează de către procurori şi de către organele de cercetare penală.

Organele de cercetare penală sînt:

a)organele de cercetare ale poliţiei;

b)organele de cercetare specială.

Ca organe de cercetare ale poliţiei funcţionează lucrătorii operativi anume desemnaţi din Ministerul de Interne.

14.La articolul 245 alineatul 1, după litera d) se introduce litera e), cu următorul cuprins:

e)restituirii cauţiunii în cazurile prevăzute de lege.

15.La articolul 350, după alineatul 6 se introduce un alineat nou, cu următorul cuprins:

Cînd în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, invinuitul sau inculpatul a fost liberat provizoriu pe cauţiune, instanţa va dispune restituirea sumei depuse drept cauţiune, în cazurile prevăzute de lege. Dispoziţiile art. 160^5 alin. 5 se aplică în mod corespunzător.

16.Capitolul IV din titlul IV al părţii speciale va avea următorul cuprins:

REPARAREA PAGUBEI ÎN CAZUL CONDAMNĂRII SAU AL LUĂRII UNEI MĂSURI PREVENTIVE PE NEDREPT

17.Articolul 504 alineatul 2 va avea următorul cuprins:

Are dreptul la repararea pagubei şi persoana împotriva căreia s-a luat o măsura preventivă, iar ulterior, pentru motivele arătate în alineatul precedent, a fost scoasa de sub urmărire sau a fost achitată.

18.Termenul de organ de militie sau militie din Codul de procedură penală sau alte legi speciale se înlocuieşte cu termenul de organ de poliţie sau poliţie.

Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 12 noiembrie 1990.

PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR

MARŢIAN DAN

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 noiembrie 1990.

PREŞEDINTELE SENATULUI

academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU

În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României,

promulgăm Legea pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii ale Codului de procedura penală şi dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU